Este înalt, uscățiv, cu trăsături bine definite ale feței, cu ochi pătrunzători și o carismă de invidiat. Ivan Secară are 43 de ani, este jurist de profesie și de mai bine 12 ani este adept al Mișcării Internaționale pentru Conștiința Krishna și ucenic în templul din Chișinău.
Mi-a spus că l-am sunat într-un moment când se gândea să plece într-o călătorie peste hotare. O amânase deja cu o zi. Iar apelul meu l-a convins că a făcut corect, că trebuie să mai rămână în țară, pentru a încheia ciclul. El zice că Dumnezeul Krishna ghidează toate acțiunile sale și are încredere că tot ce se întâmplă este tocmai așa cum trebuie să fie.
https://www.facebook.com/moldova.org/videos/355982135042889/
Ziua lui se începe la 03:30 dimineața. Se trezește, se spală, își aplică pe corp 12 semne speciale, menite să protejeze corpul și sufletul de „emanațiile răului”. Apoi se îmbracă în haine curate și merge împreună cu alți ucenici în camera cu altar, unde are loc serviciul spiritual de dimineață. Fiecare dintre activitățile zilei este efectuată în strictă corespundere cu regulile scrise în scrierile vedice. Astfel, după serviciul spiritual urmează meditația. Pentru această activitate, adepții Krishna se folosesc de șiragul de mărgele din lemnul copacului tulasi, considerat sfânt de către adepții mișcării. Șiragul este compus din 108 mărgele de diferite forme. O mărgea simbolizează rostirea mantrei ,,hare kṛṣṇa hare kṛṣṇa, kṛṣṇa kṛṣṇa hare hare, hare rāma hare rāma, rāma rāma hare hare”. Ivan rostește ciclul de mantre de 16 ori, dar menționează că alți devotați pot repeta mantrele mai puțin, de opt ori, spre exemplu.
Enlarge
Apoi ucenicii citesc cartea fundamentală a filosofiei vedice, Bhagavad Gita și discută despre scrierile vedice. Ceva mai târziu, fiecare are programul său. Ivan, spre exemplu, merge să alerge în parc. El consideră efortul fizic esențial pentru sănătatea și spiritul său, iar această perioadă a vieții lui este marcată de asceză.
„Eu trăiesc de mulți ani în calitate de ucenic în hram. Acest mod de viață presupune că, după încheierea unui ciclu de studii, omul poate forma o familie și poate avea mai departe o viață socială.”
Interacțiunile sale cu lumea dinafara templului nu se rezumă doar la discuții cu alți adepți ai Mișcării Conștiinței Krishna. Are prieteni din timpul care a precedat perioadei de credință, este aproape de familia sa. Mama lui este creștină și, după cum spune Ivan, l-a învățat de mic să respecte cele sfinte și să trăiască conform principiilor spirituale. Când a decis să cunoască mai bine filosofia vedică, a acceptat pentru sine calea spre Conștiința Krishna, mama sa era îngrijorată…
„Ea s-a mirat mult, m-a întrebat dacă nu trădez credința lui Isus. Eu i-am răspuns că aceste concepte filozofice, porunci și principii care sunt la baza culturii vedice nu se contrazic cu tradiția creștină. Mai mult, studiind cultura Krishna, omul devine religios cu adevărat, indiferent de apartenența lui culturală.”
Apoi, după un anumit timp, discuțiile despre spiritualitate și calea spre Dumnezeu au determinat-o să meargă mai des la biserică, să se implice în activități de ajutor în comunitatea creștină. Acum ea este împăcată. Ivan vorbește despre viața sa, dinainte de a ajunge la calea spirituală, ca despre o viață obișnuită, cu bucuriile și nevoile sale. Zice doar că atunci, când omul ajunge într-un moment de suferință și nu găsește repere în realitățile care-l înconjoară, el încearcă să găsească răspunsuri altfel. Așa a ajuns Ivan la calea Cunoașterii Krishna, pe la 30-31 de ani.
Enlarge
În afara templului, dacă nu reprezintă Conștiința Kirshna, adepții nu sunt obligați să poarte hainele tradiționale. În templu, însă, acestea sunt o dovadă a devotamentului și a dragostei față de personalitatea supremă a lui Dumnezeu. Deasemenea, când devotații lui Krishna ies pe stradă cântând, ei tot îmbracă hainele tradiționale pentru a aduce aminte oamenilor întâlniți despre spiritualitate și Dumnezeu.
Ivan este convins că a făcut cea mai corectă și mai bună alegere din viața sa, pentru că „doar dedicându-și viața lui Dumnezeu, poate atinge starea de fericire veșnică”, ceea ce este, după cum declară Ivan, scopul suprem al fiecărui om.
