Despre Transnistria, pe la noi, se știe cam ceea ce se dă la știri: câte ceva despre politica de acolo, câte ceva despre conflictele de la graniță, atunci când ele se întâmplă. Însă despre oamenii care trăiesc acolo, despre cum privesc ei viața lor și pe noi, cei de pe malul drept al Nistrului, se știe mai puțin. De fapt, cine caută – găsește. Sunt o mulțime de proiecte pentru a uni malurile Nistrului, pentru a forma comunități.
Anya și Ilya sunt doi fotografi tineri, care organizează evenimente culturale și le place să vorbească despre Transnistria, acolo unde s-au născut și au crescut.
https://www.facebook.com/moldova.org/videos/1600837416708119/
Ne-am întâlnit în Tiraspol, într-una din zilele de după Paște, când lumea fuge atât din Chișinău, cât și din Tiraspol. Ilya ne-a dus într-o curte interioară dintre blocuri, unde era liniște și ne abordau doar o familie numeroasă de pisici. Acolo am stat de vorbă, pe niște scări din lemn. Vecinii mai scoteau capul pe ușă, să vadă ce facem acolo, dar o camera de filmat și câțiva tineri n-au părut suficient de dubioși pentru ei, așa că s-au retras.
Anya are 28 de ani și de câțiva ani organizează Festivalul de film documentar „Chesnok” în Tiraspol. Ilya are 17 ani și este în ultimul său an de școală. El este unul dintre voluntarii festivalului din acest an. Ei petrec destul de mult timp împreună, călătoresc prin satele Moldovei, planifică să meargă împreună în străinătate.
Enlarge
Anya este pasionată de fotografia documentară, dar și de filmele documentare. Festivalul „Chesnok” o ajută să fie mai aproape de filmul documentar, chiar dacă indirect. Transnistria este un teritoriu mic, unde viața culturală e concentrată în Tiraspol, iar pentru tinerii creativi, există un singur loc unde se pot organiza evenimente culturale și sociale pentru tineri.
„Aici tot au încercat să facă festivaluri dar e dificil pentru companiile mici să se organizeze, din cauza monopolului. La noi, toate astea se petrec la Klub19. Microfonul deschis, jocurile Mafia, toate ideile se dezvoltă aici.”
Ilya se află la un moment de răspântie. Toți tinerii care au împlinit 18 ani sunt înrolați în armată în mod obligatoriu. Tinerii din Tiraspol și Bender se arată sceptici față de necesitatea serviciului militar obligatoriu. Pentru a scăpa de armată, cu puțin timp înainte de a împlini vârsta majoratului, ei obțin cetățenia Republicii Moldova sau a Ucrainei. Astfel pentru autoritățile transnistrene se consideră cetățeni străini și nu mai sunt obligați să facă armata. Cu toate acestea, multe din locurile de muncă pentru bărbați în Transnistria sunt inaccesibile fără livretul militar. Tinerii de prin sate, care-și doresc un serviciu în Tiraspol sau Bender, fac armata cu bucurie.
Ilya visează să călătorească, să vadă lumea. Planifică să ajungă în Tbilisi pentru început. De fapt, după cum afirmă tinerii, orice om care-și dorește să obțină o diplomă de studii superioare, dar și cunoștințe, se simte obligat să plece din Transnistria. Dacă rămâi pe loc, nu prea ai unde obține studii de calitate. Totuși, unii din cei plecați se întorc. Anya zice cu zâmbet că asta e situația ei. Îi plac locurile natale și dorește să facă ceva bun pentru acest teritoriu și oamenii care locuiesc aici.
„Aproape nu se pune problema de a pleca sau de a rămâne: dacă ești un om învățat, pur și simplu nu vei avea ce face aici. Dacă n-ai plecat, înseamnă că n-ai făcut ceva cum trebuie.”
Când vine vorba de izolarea teritoriului, despre autorități și politică, tinerii zâmbesc ironic. După cum zice Anya, orice stat tinde să aibă elementele definitorii ale statalității sale, cum este imnul, drapelul, cultura. Totuși izolarea se simte foarte acut, măcar și prin exemplul televiziunilor. „În pachetul de bază al furnizorului oficial de TV, nu există niciun post din țările vecine, Ucraina și Republica Moldova.” Atitudinea autorităților față de inițiativele tinerilor este tot una de ignorare: fiecare solicitare a tinerilor de a prezenta filmele documentare la cinematograful local este trimisă de la un birou la altul, pentru ca într-un final să fie respinsă.
Enlarge
Organizarea unor festivaluri locale tot întâlnește probleme enorme. „De vină este monopolul unei corporații locale, care împiedică manifestațiile mai mult sau mai puțin comunitare.” Așa că tinerii pleacă de pe acest teritoriu, învață prin alte țări, văd lumea, uneori se întorc ca să mai animeze locurile natale, dar nu-și leagă toată viața de acest teritoriu. Anya și Ilya au planuri similare – vor călători, vor învăța lucruri noi, vor reveni și vor continua să organizeze festivalul Chesnok.
