Soții Boldurescu locuiesc în suburbia municipiului Ungheni și au doi copii, o casă, salarii peste media țării, un serviciu stabil și se consideră fericiți. Însă, gândul lor a luat calea plecării peste hotare. Cu ocazia Zilei Familiei, care a avut loc pe 15 mai, vă spunem povestea lor, cum deciziile „de sus” îi defavorizează și ce face statul pentru stoparea fenomenului de migrație.

Cei doi dinți de sus și cei doi de jos abia-abia se văd în gurița lui Luca. Are nouă luni și preferă să meargă de-a bușilea, cu viteză. Este metoda lui de a cerceta lumea. Fratele său mai mare, Cezar împlinește șase ani la vară. Poartă ochelari, chicotește întruna și are trei biciclete. Natalia este ingineră și poartă ochelari ca Cezar. Acum este în concediu de maternitate și are grijă de cel mai mic. Alexei este și el inginer și i-ar plăcea să mănânce mămăligă în fiecare zi, așa cum făcea în copilărie. Se mai gândește zilnic și la planul B al familiei.

Ați făcut cunoștință cu familia Boldurescu din satul Buzduganii de Jos, aflat în suburbia municipiului Ungheni. Așa arată una din familiile fericită, cu un venit stabil lunar mai mare decât salariul mediu pe economie, care dețin o mașină, o casă cu multe jucării pentru copii și organizează vacanțe o dată sau de două ori pe an.

6 975 lei – salariu mediu pe economie pentru 2019

Casa familiei este mare și amenajată confortabil. Alexei a avut grijă ca totul să arate frumos. Toate lucrările au fost făcute de el și de fratele lui, chiar dacă este inginer la o fabrică din Ungheni. Nu se pricepe în construcții, însă internetul și sfaturile rudelor le-au economisit familiei bani. S-au mutat în suburbia orașului, pentru că în apartamentul, pe care l-au cumpărat după nuntă, nu se mai simțeau bine. Cei trei membri aveau nevoie de aer, spațiu și de bucuria de a hrăni păsările dimineața la 7, de a crește iarbă verde în fața casei și de a cultiva broccoli în grădină. „La apartament ne conservam”, a concluzionat Alexei și s-au mutat în sat, unde au început să-l crească și pe Luca.

Natalia Boldurescu vine din satul Căplani, Ștefan Vodă. A învățat la Chișinău, l-a întâlnit pe Alexei (din s. Călinești, Fălești) și s-au mutat la Ungheni. De nouă luni are grijă de Luca și nu îi este dor de lucru, pentru că cel mic îi răpește aproape tot timpul. „Nu am când să mi se facă dor”, spune femeia. Nataliei îi place să povestească despre copiii ei. Una dintre cele mai memorabile pozne a fost aproximativ un an în urmă când au fost cu toții la Ungheni. Cezar mâncase vată dulce, iar după câteva zile a mușcat din vata medicinală din cutia cu medicamente. Atunci Cezar a descoperit că nu toată vata este dulce.

„Avem o regulă când mergem la hipermarket. Cezar poate să-și ia un singur lucru. Până terminăm cumpărăturile, schimbă acel lucru de câteva ori. De obicei, își ia dulciuri sau jucării”, povestește amuzat Alexei. Periodic, atenția bărbatului este îndreptată spre Luca, pentru că băiatul fuge spre ușa de la intrare și se uită pe geamul inferior al ei. Dacă ușa e deschisă, Luca evadează.

Al treilea copil?

În 2018, în Republica Moldova, s-au născut 32 606 de copii, cel mai mic număr de nou-născuți de la independență încoace. Peste cinci mii dintre ei sunt al treilea copil în familie. În casa Boldurescu, ideea de a avea al treilea copil stârnește „controverse”. Dacă Alexei se gândește cum va arăta camera noului membru al familiei, Natalia se mulțumește cu ce are deja: trei bărbați.

Alexei se mai gândește și la planul B al familiei. Chiar dacă venitul familiei este suficient pentru ei, au o casă și un serviciu care le asigură traiul, intenționează să emigreze.

„Dacă vom emigra mai târziu, lui Cezar îi va fi greu să se adapteze. Așteptăm să vedem ce se va întâmpla pe plan politic…”

Natalia este mai rezervată și își face griji de ce se poate întâmpla cu casa lor. Deocamdată, îi țin acasă părinții, tradițiile, limba și ce mai au drag.

Dacă familia Boldurescu se mai gândește la al treilea copil, multe familii tinere se limitează la unul singur. Potrivit datelor oferite de BNS, numărul nou-născuților s-a micșorat de trei ori pe parcursul a 40 de ani, iar de la independență numărul bebelușilor scade constant.

Potrivit analistului de Programe Populație și Dezvoltare Gender al UNFPA, Eduard Mihalaș, statul încearcă să încurajeze așa familii ca Boldurescu să aibă numărul dorit de copii prin diferite politici.

„Statul a oferit concediu paternal, iar concediu de maternitate a devenit mai flexibil. Totuși, nu există mult progres la capitolul „creșe”. De asemenea, este importantă și balanța între viața profesională vs. personală, pentru că nu poți să te duci să-ți iei copilul de la grădiniță dacă angajatorul nu îți permite să ieși mai devreme de la muncă”, a declarat specialistul, menționând că numărul populației scade, inclusiv numărul persoanelor născute, lucru datorat în mare parte migrației.

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut necesitatea de gestionare a migrației  și a elaborat Strategia Națională de Dezvoltare 2012–2020, unde încearcă să valorifice beneficiile remitențelor și emigrării tinerilor. De exemplu, în strategie se menționează că politicile de stimulare a activităților agricole și non-agricole în spațiul rural vor contribui decisiv la diminuarea migrației și a șomajului.

Asta în timp ce Biroul de Migrație și Azil spune că, la finele anului 2016, numărul cetățenilor moldoveni plecați din R. Moldova pentru diferite perioade de timp a fost de 764 de mii de persoane, adică aproximativ 21% din numărul populației stabile. În timp ce datele MAEIE, obținute de la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale RM, afirmau că la sfârșitul anului 2015 cei aflați peste hotare erau circa 805 mii persoane.

Cifra emigranților diferă de la o instituție la alta. În schimb, Biroul Național de Statistică anunță că în 2016 au emigrat 2 507 oameni. Emigrarea anunțată de către BNS este autorizată, adică o formă de emigrare când oamenii sunt constrânși de anumite situații să retragă viza de reședință și să declare emigrare pentru un termen lung sau pentru totdeauna.

Faptul că nu există o cifră exactă a numărului persoanelor emigrate și datele statistice diferă de la o instituție la alta, guvernul demonstrează că nu a studiat îndeaproape fenomenul, iar politicile și reformele sunt făcute mai puțin pentru cei care au emigrat.

3.5 milioane este numărul populației stabile
în R. Moldova la 1 ianuarie 2018, BNS

„Familiile care au un trai decent în R. Moldova și vor să emigreze sunt determinate de lipsa stabilității și încrederii în ziua de mâine”, menționează  sociologa Diana Cheianu-Andrei. În acest sens, astăzi, se pare că politicienii și deputații noi aleși le fac o defavoare familiilor tineri de specialiști, întrucât nu au format coaliția de guvernare, nu au format guvernul, se discută intens despre scenariul alegerilor anticipate, iar alegerile generale locale nu se știe când vor avea loc.

„Nu se vede o atitudine mai responsabilă a celor care sunt la conducere față de necesitățile oamenilor. Ei au avut speranță că lucrurile se vor remedia. Cu părere de rău, nu se văd tendințe pozitive, nu se vede grija față de oameni și lucrul acesta se simte. Prin asta se caracterizează tendințele migraționiste. La ora actuală, cetățenii au posibilitatea să compare cum funcționează societatea portugheză, italiană, engleză, franceză și cum funcționează cea din Republica Moldova. Concluziile care și le fac determină acest proces de emigrare”, a declarat specialista în sociologie.

Potrivit unui studiu publicat de Platzforma, salariul minim de trai pentru zona urbană este de 12.306,8 lei, iar pentru zona rurală este de 11.359,6 lei. Totuși, doar salariul mărit nu va determina multe familii tinere să rămână acasă.