Pietrele și politica.
Ce facem cu ele?
Sunt cinci.

Un tânăr în mantou se uită în zare în bătaia vântului. Unii îl consideră frumos. Zilnic, în preajma lui, șoferii își parchează mașinile, iar mămicile își plimbă copiii în cărucioare.

Altul stă cocoțat sus, cu o mină fermă și mâna dreaptă adunată-n în pumn. Stă pe fundalul unui cinematograf parțial demolat și înconjurat mereu de mulți câini, care încep a lătra dacă te apropii de el.

O tânără, sus și ea, stă în bătaia vântului. E atât de sus încât nimeni nu poate să zică dacă e frumoasă sau ba. Mii de mașini circulă pe lângă ea zilnic. Dar nici șoferii nu-și ridică privirea, își caută loc de parcare. Cei de la salubritate zilnic îi mătură pe la picioare: stă pe un bulevard aglomerat.

Urmează doi - un soldat în straie ostășești și cu sabia în mână, iar în fața lui o tânără în rochie lungă. Cei doi stau la o intersecție aglomerată, iar șoferii așteaptă nerăbdători să-i ocolească mai repede.

Și în final, cel de-al cincilea. E un militar călare pe cal. Dintre cei cinci, numai în preajma lui mai poți vedea cetățeni străini încercând să-și facă selfie-uri cu bărbatul cu pistol la brâu. O fi din cauza hotelului de lângă.

»
Sunt cele cinci monumente sovietice incluse în Registrul monumentelor din Republica Moldova - monumentul lui Serghei Lazo, al „luptătorilor pentru puterea sovietic", al eroilor comsomoliști, cel al „eliberării orașului Chișinău" și cel al lui Grigori Kotovski.

Ele sunt și singurele monumentele sovietice care au fost incluse Registrul monumentelor ocrotite de stat. Acestea se află în capitală și stau neclintite în locurile unde au fost edificate inițial, iar orice încercare de a le demonta trezește dispute aprinse în societate.

Prezența lor în Registru înseamnă că ele sunt ocrotite de stat - adică protejate, păstrate și renovate periodic. Statul bani pentru aceasta nu are. Unele sunt aduse în ordine, cu anumite ocazii, dar nimeni nu poate afla până la urmă din ce bani.
Statuia lui Lenin a fost
mutată în iulie 1991
Până la declarația de independență, Republica Moldova, una dintre cele cele 15 republici ale fostei URSS, era împânzită de monumente sovietice. Statuile lui Lenin se aflau în fiecare centru raional și în fața primăriilor din satele mai mari. Și mai frecvente erau monumentele soldaților eliberatori. În fața clădirii Guvernului de la Chișinău, chiar în centrul capitalei, se înălța falnic statuia lui Vladimir Lenin, iar în fața Parlamentului, acesta era acompaniat de Marx și Engels.

La 28 de ani de la adoptarea declarației de independență, monumentele din centru orașului au dispărut, la fel ca și cele din majoritatea centrelor raionale. Totuși, în prezent în Republica Moldova, mai există 17 monumente ale liderului bolșevic Vladimir Lenin, două ale lui Karl Marx.

Unii spun că „piatra nu răspunde de politică" și monumentele trebuie lăsate acolo unde sunt. Alții susțin că ar trebuie creat un muzeu în aer liber al monumentelor sovietice, la fel ca în mai multe state europene sau cel puțin alături de acestea să fie instalate panouri informative despre cine au fost în realitate personalitățile sau contextul istoric în memoria cărora au fost edificate monumentele.
Sursa foto: Europa Liberă
Monumentele sovietice pot fi împărțite în două categorii:
Monumentele de for public
Monumente de for public în memoria celui de-al doilea război mondial sunt incluse în Registrul monumentelor din RM ca monumente de categorie națională. Peste 300 dintre ele sunt dedicate eroilor celui de-al Doilea Război Mondial.
Monumentele liderilor sovietici
Monumentele lui Lenin sau Marx oficial nu au statut de protecție, dar de facto, sunt amplasate fie în fața consiliilor raionale, fie în spații publice. Astfel, au fost fixate 17 monumente ale lui Lenin din cele peste 80 ridicate pe vremea URSS și două ale lui Marx.
Monumente de for public – bunuri imobile opere de artă plastică monumentală (compoziţii spațial-volumetrice, statui, busturi, plăci comemorative cu relief sculptural, troițe, cruci), împreună cu terenul delimitat pentru ele, având caracter decorativ, comemorativ sau religios, amplasate în spații publice, pe terenuri aflate în domeniul public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale.
Monumentele de for public sunt clasate, în funcție
de importanța sau semnificația lor, în două categorii:
Categoria A
Monumente cu statut național de protecție
Categoria B
Monumente cu statut local de protecție
Monumentele de for public aparțin domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.

În 1991, Parlamentul a adoptat legea cu privire la lichidarea monumentelor şi altor simboluri comuniste. Totuși, în 2008, pe vremea guvernării comuniste, cinci monumente sovietice au fost reincluse în registrul monumentelor ocrotite de stat. Este vorba despre monumentul lui Serghei Lazo, a lui Grigore Kotovski, monumentul consacrat „eliberării" orașului Chișinău de către armatele sovietice, monumentul „Luptătorilor pentru puterea sovietică", monumentul tinerilor eroi-patrioți, care și-au dat viața pentru „eliberarea Patriei".

Atunci, ministerul moldovean al Culturii, a declarat că acestea „sunt monumente consacrate unor personalități și evenimente marcante ale istoriei Moldovei din prima jumătate a sec. XX". În plus, Ministerul Culturii a precizat că aceste monumente „au fost edificate de sculptori cunoscuți și sunt de o importantă valoare artistică".
Lipsă de comunicare
și încercări extreme eșuate

A da sau a nu da jos toți Leninii și Marx-ișii devine periodic subiect de declarații aprinse.

În 2014, în cadrul unei ședințe la Academia de Științe, scriitorul Nicolae Dabija a propus ca monumentul eliberării să fie înlocuit cu un monument al limbii române. Inițiativa nu a fost implementată din cauza rezistenței unor organizații proruse. „Guvernarea pro-europeană liberală de dreapta își continuă tentativele de „remodelare" a istoriei", a declarat Partidul Socialiștilor, care a promis că dacă o asemenea decizie va fi adoptată, socialiștii vor organiza acțiuni de protest și de apărare a monumentului. Subiectul a revenit pe agenda discuțiilor în 2019, când presa a scris că Președinția, condusă de șeful statului socialistul Igor Dodon, renovează monumentul eliberării din faţa Academiei de Ştiinţe, pentru ca la 24 august, socialiştii să-l poată inaugura. Instituţia a anunţat că în această zi va marca 75 de ani de la eliberarea Moldovei de nazism. Fostul primar al capitalei, preşedintele PL, Dorin Chirtoacă, vorbea de suma de 32 de milioane de lei, bani pe care Președinția nu i-ar fi avut bugetat în acest scop.
Sursa: Adevărul.ro
În 2017, în Fălești, peste noapte a fost demontat monumentul lui Vladimir Lenin, care se afla în centru orașului. Partidul Comuniștilor a calificat acest act drept o crimă, calificând-o drept comandă a guvernării. Partidul Socialiștilor a cerut ca monumentul să fie restabilit la locul anterior. La trei ani de la aceste „peripeții", aflăm de la Alexandru Severin, primarul de Fălești, că monumentul demolat se află pe teritoriul unui fost depozit și stă în pârloagă „sub un perete, depozitat". Acesta nu se afla nici la balanța Primăriei, nici la cea a consiliului raional și „a dispărut peste noapte" de pe postamentul din centrul orașului. „Cred că s-a trezit, a pășit strâmb și a căzut", a ironizat primarul. El a precizat că potrivit unei decizii anterioare a consiliului raional, monumentul va fi restaurat doar dacă se va găsi un sponsor sau resurse financiare în acest sens.

Un alt subiect, care ține periodic cap de afiș în presa de la Chișinău, sunt cele opt tancuri sovietice instalate ca monumente în diferite localități ale țării. De menționat dintre acestea doar unul, cel de la Bălți intră în categoria monumentelor locale. Cel mai des, a intrat în atenția publică tancul aflat în localitatea Cornești, raionul Ungheni. În 2016, socialiștii au fost nevoiți să-l păzească pe timp de noapte, după ce ministrul de atunci al Apărării a dat ordin să fie demontat. Tancul a rămas pe postament.
Sursa: Expresul
Aventurile tancului nu s-au încheiat aici. În 2018, acesta a fost periodic vopsit în culorile tricolorului. Iar mai mulți reprezentanți ai Partidului Socialiștilor (PSRM) din Ungheni au revopsit în scurt timp tancul și postamentul în culoarea verde. În 2019, același tanc a intrat în vizorul publicului, după ce Vadim Krasnoselski, liderul administrației separatiste de la Tiraspol, a declarat că vrea să se adreseze autorităţilor de la Chişinău cu propunerea de a transmite tancul Tiraspolului.
El a spus că acesta se află „într-o stare deplorabilă și este vandalizat cu regularitate". „Este vorba despre un tanc IS(Iosif Stalin)-3, care arată extrem de rău". El a spus că la Tiraspol tancul „va fi adus în ordine, va fi pus pe piedestal și va servi drept dovadă vie a victoriei armatei sovietice". Presa de la Ungheni a scris însă că acest tanc nu are nicio valoare istorică. A fost adus de la Odessa și a urcat pe postament cu motorul propriu.

Sursa: Novosti PMR
Sculpturile aflate în registrul celor ocrotite de stat nu pot să fie mutate sau demolate fără o decizie de Guvern care s-o anuleze pe cea existentă. Mai mult, statutul de protecție presupune că autoritățile au grijă de acestea și alocă bani pentru conservare, restaurare și valorificare. Totuși, cele despre care am discutat până acum nu se află la balanța nimănui, iar autoritățile nu își onorează obligațiile.

„De aceea, monumentele se află într-o stare proastă și necesită lucrări de restaurare. Chiar și cele din Chișinău au fisuri, deformări, sunt posibilități de cădere a plăcilor de granit. Totuși, nu sunt alocați bani pentru întreținerea, conservarea și restaurarea acestora. Și aceasta nu se referă doar la monumentele date, ci la patrimoniul cultural în general. „Patrimoniul se află în afara mecanismului de finanțare", menționează Ion Ștefăniță, președintele Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. Menționăm că Ion Ștefăniță
Ce-au făcut cei cu trecut similar
În perioada comunistă, în toate țările socialiste au fost duse campanii de instalare a monumentelor liderilor revoluționari, eroilor „clasei muncitoare" sau dedicate momentelor istorice ale căror semnificații au fost falsificate. După 1990, în aceste țări problema acestor monumente a fost abordată în diferite feluri.

Ucraina, până în 2017, a terminat de demontat toate cele 1320 de statui ale revoluționarului Lenin. Aceasta ca urmare a unei ordonanțe guvernamentale de eliminare a tuturor simbolurilor comuniste.

În Ungaria, în 1993, monumentele comuniste au fost mutate într-un muzeu în aer liber, „Memento Park Museum Budapest", care are peste 40 de milioane de vizitatori pe an.
Tancul din Praga
În Cehia, de exemplu, monumentele sovietice au dispărut practic din piețe și din alte locuri publice. Dar dezbateri aprinse privind unele monumente există până acum. Iar disponibilitatea cehilor de a demola simbolurile regimului anterior scade vizibil în timp.

„Cel mai cunoscut exemplu în acest sens a fost tancul sovietic din sectorul Smíchov din Praga. În 1991, după ce trupele sovietice au părăsit Cehoslovacia, tancul a fost pictat în mod repetat în roz, iar apoi revopsit în verde, pentru a dispărea în cele din urmă definitiv de pe piedestal. Povești similare au avut loc în mai multe orașe cehe mai mici", ne-a relatat jurnalistul Vojtech Berger de la HlidaciPes.org.

Un alt exemplu, Pribram, un oraș minier aflat la o distanță de o oră cu mașina de la Praga, nu-l mai are pe Klement Gottwald, fostul președinte comunist al Cehoslovaciei. Unul dintre adversarii regimului comunist a încercat să arunce în aer statuia de bronz din piață, încă în vremurile comunismului profund, în anii '70. „Gottwald"-ul și-a pierdut atunci piciorul, iar „bombardierul" - unul dintre minerii din minele Příbram - și-a pierdut libertatea timp de nouă ani. După revoluție, acest Gottwald s-a mutat mulți ani la un depozit uneia dintre companiile Příbram, unde a stat ascuns sub prelată pentru a deveni ulterior unul dintre exponatele din galeria din Ceske Budejovice din sudul țării.

„Comori" similare, sub formă de monumente ale șefilor comuniști, sunt ascunse probabil în spații ascunse în diverse orașe și sate din Cehia. De exemplu, monumentul lui Lenin din Hradec Kralove, Boemia de Est, a ajuns în proprietatea unui colecționar privat. Tot acolo a ajuns și o statuie a lui Klement Gottwald din același oraș.
Monumentul care era să provoace ruptura dintre Rusia și Cehia
Uneori se întâmplă fix invers: pe un teren privat, peste câteva decenii, apare un nou monument, ce „adoră" fostul regim comunist. Acesta este cazul unei statui de trei metri a unui grănicer cu un câine, a cărei construcție este planificată de foștii polițiști de frontieră în apropierea graniței ceho-germane. Aceste foste unități militare sunt responsabile pentru viața a câteva sute de persoane care au murit în timpul comunismului când încercau să treacă granița cehoslovacă.

Cele mai aprige dispute s-au aprins asupra monumentului comunist a mareșalului Konev din Praga. Acesta a fost înălțat în fața Primăriei Sectorului 6 din capitală, la începutul anilor 1980. Alături de acesta au fost instalate tabele explicative despre rolul lui Koněv nu numai ca „eliberator al Praga" în 1945, ci și ca soldat care a participat la ocupația sovietică a Cehoslovaciei în 1968. Acest lucru însă nu a fost suficient.

Întreaga dispută a escaladat în vara lui 2019, când statuia lui Konev a provocat aproape o ruptură diplomatică dintre Cehia și Rusia. Atunci unii politicieni ruși au criticat Republica Cehă pentru că nu au mulțumit eliberatorilor sovietici, iar alții chiar au sugerat să impună sancțiuni economice autorităților de la Praga. Echipajele de filmare de la televiziune ruse se succedau în fața monumentului timpul de câteva săptămâni, Cehia fiind prezentată în mass-media rusă ca țara care nu își respectă propria istorie sau viețile soldaților ruși.
Monumentul lui Konev a fost demontat în 2019
și mutat la Memorialul soldaților sovietici
Ulterior, primarul sectorului 6, Ondřej Kolář s-a confruntat cu amenințări personale, iar primăria a decis să mute monumentul Koněva în cimitir, la memorialul soldaților sovietici. În locul acestuia, urmează a fi edificat un monument de eliberare națională.

La sfârșitul anului 2019, o agitație similară a stârnit intenția lui Pavel Novotny, primarul districtului Reporyje din Praga, de a construi un monument al așa-numitei armate Vlasov, din care făceau parte soldați sovietici care luptaseră de partea naziștilor în Al Doilea Război Mondial. Chiar și în acest caz, mass-media rusă și-a trimis personalul la Praga și a descris intenția drept o presupusă rescriere a istoriei și o ingratitudine cehă față de Rusia.

De notat că postul de radio național din Cehia a realizat un sondaj în ianuarie 2020, care a arătat că aproape două treimi din cehi cred că eliminarea monumentelor ce evocă evenimente și personalități din cel de-al Doilea Război Mondial este greșită. În plus, 55% dintre cehi consideră că istoria modernă începe să fie falsificată.

Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este tancul sovietic din districtul Smíchov din Praga. În 1991, într-un moment în care trupele sovietice părăseau Cehoslovacia, tancul a fost pictat în mod repetat în roz și vopsit în verde pentru a dispărea în cele din urmă definitiv de pe piedestal. Povești similare, mai puțin cunoscute, au avut loc în mai multe orașe cehe mai mici.
Monumentele, biserica și mesajul

Istoricul Anatol Petrencu
Sursa: Moldpres
Dar să revenim la monumentele noastre.

Mesajul monumentelor edificate înainte de proclamarea independenței Republicii Moldova era autotputernicia ideologiei comuniste. Așadar, comuniștii au vrut prin aceste monumente să înveșnicească această ideologie comunistă și aveau și bază materială - monumentele. Sărbătorile religioase au fost cvasiinterzise, iar oamenii mergeau la monumentul lui Lenin cu o pietate bolșevică, cum ar merge la biserică. „Bolșevicii au fost anticreștini, au luptat împotriva religiei. Lenin a fost nu doar un ateu, ci un luptător, iar în în lupta asta cu religia a venit cu marxism-leninismul, cu simbolistica foarte asemănătoare cu cea creștină. Adică, nu icoane, ci portrete ale conducătorilor, portretele lui Marx, Enghels, Lenin sau Stalin, cu monumente ale altor eroi improvizați", ne spune istoricul Anatol Petrencu.
Legea 1991 cu privire la lichidarea monumentelor şi altor simboluri comuniste prevedea doar niște intenții de a de-comuniza aceste spații, dar totul depindea de organele locale. Și această situație persistă și acum. De exemplu, în orașul Anenii Noi, monumentul lui Lenin s- a păstrat. De ce? Pentru că acolo au fost mai mulți ruși și au ținut la această simbolistică. În raioanele unde organele locale au fost „mai patrioate" monumentele au fost demolate. De exemplu, în Căușeni s-a luat decizia de a demola. Însă acolo un comunist inveterat de la o întreprindere locală a decis ca acest monument să fie mutat pe teritoriul elevatorului local.
Ce zic cei noi despre cei vechi
Îndrăgostiții lui Pavel Obreja
În ultimii zece ani, la Chișinău și în țară, au început să apară tot mai multe alt fel de sculpturi, de la îndrăgostiții pe pietonală, la Micul Prinț la Valea Morilor, la busturile clasicului Eminescu sau Vieru, Matcovschi, Alexandru cel Bun sau Pantelimon Halippa.

Sculptorul Pavel Obreja, autorul „îndrăgostiților", a declarat că monumentele sovietice reprezintă valoare artistică, cel puțin cele care poartă semnătura renumitului sculptor Lazăr Dubinovschi, unuia dintre cei mai importanţi sculptori din Moldova. „Faptul că unele reflectă proletariatul sau alte evenimente puțin poate să intereseze meseriașii", a spus sculptorul. Așadar, dincolo de mesaj, ele sunt material de studiu pentru ceilalți sculptori.

Întrebat de ce sculptorii de tânără generație nu fac monumente dedicate personalităților sau unor evenimente istorice, Pavel Obreja a recunoscut că totul se rezumă la cheltuieli, întrucât ele se fac la inițiativa autorităților publice centrale, care anunță concurs. „ În baza acestuia, în multe cazuri se alege după prețul acestuia, fără a se ține cont de valoarea artistică a acestuia", a menționat el. În plus, viziunea tinerilor sculptori este alta, se modernizează, apelează la forme mai contemporane și abstracte.
Antropologa Lilia Nenescu
Antropologa și activista civică Lilia Nenescu a menționat că monumentele sovietice din Moldova nu elogiază figurile odioase ale generalilor NKVD sau ale liderilor politici cum ar fi Iosif Stalin, deci nu ocupă în spațiul public figura acelor personalități care s-au făcut responsabile de direct de politicile totalitare ale regimului sovietic.

Aceasta lucrează la Asociația Tinerilor Artiști „Oberliht", iar în prezent coordonează proiectul „Comunități active pentru democrație participativă în oraș" și este de părerea că, dacă e să facem o cartografiere generală a monumentelor sovietice, atunci putem să vorbim despre rostul acestora. Antropologa reiterează că, oricare va fi soarta acestor monumente, decizia trebuie luată în cadrul discuțiilor și reflecțiilor publice, care lipsesc total. „Nu încercăm să înțelegem epoca în care s-au născut acele monumente și noi. Ceea ce se face, se face din frustrare și din incapacitatea de a înțelege trecutul, este să distrugem orice urmă materială acestui trecut, crezând că asta va schimba trecutul", ne-a spus Lilia.
Tăblițe explicative lângă fiecare monument, soluție de compromis?
Istoricul Anatol Petrencu susține că soluția cea mai bună pentru monumentele sovietice ar fi crearea unui muzeu sub aer liber, după exemplul Lituaniei. În țara nordică, un prosper om de afaceri a luat în arendă, pe un termen de vreo 20 de ani, 50 de hectare de teren mlăștinos, și a creat acolo un muzeu al monumentelor comuniste locale. „Ar fi o cale excelentă și pentru noi, dar pentru aceasta este nevoie de voință politică. Dar la noi acum la putere sunt socialiștii, care sunt împotrivă. Restul aspectelor s-ar rezolva, s-ar găsi și teren, și bani. Desigur nu pe toți leninii, dar cele mai reprezentative monumente... Ar fi una dintre posibilele soluții conciliatoare", spune istoricul.

Totodată, pentru dilema monumentelor sovietice din Chișinău se poate da curs unei alte idei, care nu cere prea mulți bani și este ușor de realizat. „O tăbliță explicativă alături de aceste monumente poate ar ajuta la crearea unui sens comun al istoriei, pentru că monumentele în sine vorbesc foarte puțin. , mai ales pentru generațiile tinere care nu au trăit evenimentele din acea epocă", sugerează antropologa Lilia Nenescu.

Imaginează-ți, lângă tânărul în mantou, călare pe cal și care se uită în zare în bătaia vântului, stă o tăbliță pe care scrie: „Grigore Kotovski a fost un conducător militar și activist politic comunist din Basarabia. Istoricii contemporani susțin că acesta a fost un simbol al banditismului și hoției".
Acest articol face parte din proiectul media crossbroder „Off the beat track" lansat de n-ost, Hlidaci Pes, Szabadpecs, Krytyka Polityczna și Moldova.org. Proiectul este finanțat de fondul internațional Visegrad.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *