Opt sate și un medic
Politicile defectuoase în sănătate, cu salarii mici și condiții necorespunzătoare de lucru, au dus la un adevărat exod al medicilor. Astfel, în Republica Moldova au rămas 1682 de medici de familie, care zilnic încearcă să umple aceste goluri, arată datele oferite de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Medici de familie au rămas atât de puțini încât unii sunt nevoiți să îngrijească peste patru mii de pacienți, să alerge prin mai multe sate și să facă autostopul când nu li se oferă o mașină de serviciu.
Medici de familie au rămas atât de puțini încât unii sunt nevoiți să îngrijească peste patru mii de pacienți, să alerge prin mai multe sate și să facă autostopul când nu li se oferă o mașină de serviciu.
O Lada albă, cu caroseria ruginită și geamurile acoperite cu un strat subțire de praf, trece cu viteză peste drumul găurit. Este ora 07:45 și au mai rămas 15 minute până vor începe consultațiile. Șoferul, un bărbat între două vârste, cu chipiul bej tras pe ochi, privește drept înainte. Nu reacționează la femeia de lângă el care urmărește schimbarea minutelor de pe ecranul telefonului. Nu vrea să întârzie. Nu-i place când pacienții o așteaptă.
„Doar nu sunt regină ca să mă aștepte”, glumește femeia.
Maria Stancov este doctoră în nordul Moldovei deja de patru decenii. Deși îi place să ajute oamenii, constată deficiențe în sistem. Începând cu 22 iulie, femeia are grijă de locuitorii din opt sate. La cele patru localități de care era responsabilă până acum, s-au mai adăugat altele patru, preluate de la medicii care au plecat în concediu.
Drumul până la aceste localități este greu, cu autocare defectuoase, ore pierdute în stațiile pustii, kilometri parcurși pe jos sau cu autostopul. De foarte puține ori Maria s-a deplasat la lucru cu automobilul de serviciu. „Pentru asta trebuie să ajungi la Centrul de sănătate de la Ișcălău și de acolo să mergi prin localitățile din apropiere cu mașina, dar cu ce ajungi până la acest Centru? De ce nimeni nu se gândește la asta? Dar așa este regula și nu ai ce-i face", suspină ea.
Drumul până la aceste localități este greu, cu autocare defectuoase, ore pierdute în stațiile pustii, kilometri parcurși pe jos sau cu autostopul. De foarte puține ori Maria s-a deplasat la lucru cu automobilul de serviciu. „Pentru asta trebuie să ajungi la Centrul de sănătate de la Ișcălău și de acolo să mergi prin localitățile din apropiere cu mașina, dar cu ce ajungi până la acest Centru? De ce nimeni nu se gândește la asta? Dar așa este regula și nu ai ce-i face", suspină ea.
Pe Maria am cunoscut-o la mijlocul acestei veri. Avea un program încărcat de lucru. Zilnic trebuia să alerge prin două sate, pentru că înlocuia pe medicii de familie care și-au luat o mică vacanță. În ziua în care urma să ne întâlnim, mașina de serviciu de la Ișcălău a venit și a luat-o de acasă, din Fălești. „Asta se întâmplă foarte rar. Au venit pentru că au auzit că vin jurnaliștii", constată cu tristețe Maria Stancov. În zilele obișnuite, când sistemul medical nu simte nevoia de a-și lustrui fața, medica de familie de 68 de ani se grăbește la autocarul care o duce prin satele de care este responsabilă, iar dacă a întârziat la 7:20 pentru că a mai pus vreo perfuzie vecinei, e nevoită să facă autostopul.
Este vineri dimineața - zi de consultări la Centrul de sănătate Ișcălău, Fălești. Arșița de vară se așterne chiar de la primele ore ale dimineții. Câteva fire de păr vopsit în culoarea rodiei coapte se lipesc de fruntea prin care anii au săpat mai multe șanțuri. Fiecare cută de pe față, spune Maria, sunt amintirile fericite sau triste pe care le-a trăit și de care nu-i pare rău.
Lada întoarce brusc la stânga, trece peste o fâșie de iarbă proaspăt cosită și parchează lângă porțile roșii ale Centrului. Femeia își ia geanta neagră plină cu fișe medicale, stetoscop și ochelari și pășește repede pe o potecă de-a lungul căreia sunt plantate flori. Urcă scările și intră într-un hol întunecos unde singura sursă de lumină este geamul larg deschis.
Lada întoarce brusc la stânga, trece peste o fâșie de iarbă proaspăt cosită și parchează lângă porțile roșii ale Centrului. Femeia își ia geanta neagră plină cu fișe medicale, stetoscop și ochelari și pășește repede pe o potecă de-a lungul căreia sunt plantate flori. Urcă scările și intră într-un hol întunecos unde singura sursă de lumină este geamul larg deschis.
„Bună ziua, doamnă doctor!”, voci de toate vârstele se aud când Maria Stancov trece pe holul Centrului. „Fetele, unde este halatul?”, întreabă ea. Este ora 8:02 și pacienții își așteaptă rândul. „Toată viața am evitat să mă fotografiez și iată, am ajuns la bătrânețe să…”, ne spune ea, zâmbind timid. Ideea că are să i se acorde mai multă atenție a ținut-o trează toată noaptea. Nu a putut închide un ochi. Tot din cauza emoțiilor nu a putut să mănânce nimic la micul dejun. „Noi suntem obișnuiți să fim mustrați, dar nu lăudați”, recunoaște ea și intră grăbită în biroul medicului de familie din satul Ișcălău.
Lipsa medicilor de familie din sistemul de sănătate este acut simțită de cei care au rămas. Maria a ajuns să fie medicul de familie pentru locuitorii din patru sate. Astfel, în grija ei sunt peste 3200 de pacienți înregistrați, în timp ce media recomandată este de 1700. Ea spune că acest lucru nu o deranjează, deși în fiecare seară vine acasă stoarsă de puteri. „Drumul te consumă cel mai mult, dar ce să faci, dacă te cheamă și-ți spun că nu mai are cine să meargă. Să nu mergi? Nu poți”, colțurile buzelor se ridică obosit. Îmbracă un halat imaculat, proaspăt călcat, pe care l-a pescuit din dulap și se grăbește să cheme copii care trebuie vaccinați. „Primii copiii, apoi ceilalți”, spune ea și ochii îi sclipesc când în biroul cu pereții de un albastru rece intră o mamă cu un băiețel de șase luni în brațe. Își amintește de nepoții ei, de fiicele care deja sunt mari și de perioada când soțul era lângă ea. Mulți ani au trecut de atunci, dar amintirile nu se șterg. „Am o casă mare, dar nu am ce face cu ea. Am patru medici în familie, dar toți sunt plecați. Acest sistem infect i-a forțat să plece și nu-i mai întoarce”, suspină ea.
Rând după rând, oamenii intră și ies din biroul medicului. Băncile din hol, una câte una se golesc. Au mai rămas câteva minute până la 11:00, când Maria Stancov va merge la Fălești, la un training privind modul sănătos de viață. „Mă duc peste tot unde trebuie. De aceea, poate că și am lucrat în atât de multe sate. Am lucrat pe unde vrei. Sunt așa de multe că nu le mai țin cont”, glumește ea, trecând degetele prin mărgelele gri din jurul gâtului.
Rând după rând, oamenii intră și ies din biroul medicului. Băncile din hol, una câte una se golesc. Au mai rămas câteva minute până la 11:00, când Maria Stancov va merge la Fălești, la un training privind modul sănătos de viață. „Mă duc peste tot unde trebuie. De aceea, poate că și am lucrat în atât de multe sate. Am lucrat pe unde vrei. Sunt așa de multe că nu le mai țin cont”, glumește ea, trecând degetele prin mărgelele gri din jurul gâtului.
Din cei circa 2,68 mln de moldoveni numărați de Biroul Național de Statistică (BNS), mai mult de jumătate trăiesc în mediul rural. Medicii de la sat în schimb sunt de două ori mai puțini decât cei care deservesc mediul urban.
În cei aproape 29 de ani de la independență, Republica Moldova a avut 17 miniștri ai sănătății. Niciunul, însă, nu a reușit până acum să aducă standardele de lucru nivelul care să-i țină pe specialiști acasă. Duc lipsă acută de medici de familie raioanele: Hâncești, Cantemir, Cahul și Fălești. Iar în celelalte raioane, medicii sunt suprasolicitați.
În cei aproape 29 de ani de la independență, Republica Moldova a avut 17 miniștri ai sănătății. Niciunul, însă, nu a reușit până acum să aducă standardele de lucru nivelul care să-i țină pe specialiști acasă. Duc lipsă acută de medici de familie raioanele: Hâncești, Cantemir, Cahul și Fălești. Iar în celelalte raioane, medicii sunt suprasolicitați.
Anii în care a activat în condiții precare de lucru, l-au făcut pe Eugen Opincă, medic de familie din satul Hagimus, Căușeni, să nu fie pretențios. Medicul are în CV peste 20 de ani de activitate în domeniul de sănătate. „Contează să poți trata oamenii, în rest, toate se poziționează pe planurile secunde”, ne spune un bărbat trecut de 60 de ani, cu fața ușor șifonată de vârstă și cu ochelari cu lentile groase fixați pe vârful nasului.
În lista medicului de familie sunt înscriși 2500 de oameni. „Numărul lor mai variază de la an la an. Unii se nasc, iar alții se duc”, spune bărbatul care stă într-un cabinet luminos, unde mai miroase a vopsea proaspăt, iar minimalismul face regula. Se împlinesc opt luni de când Eugen Opincă și cele trei asistente medicale s-au mutat în noul centru, construit cu suportul financiar oferit de Uniunea Europeană. Sunt 246 de zile de când nu mai trebuie să-și facă griji că pacienții răcesc în hol, cât își așteaptă rândul, sau își expun viața riscului, din cauza stării avariate a clădirii. „Clădirea a fost construită încă în perioada sovietică și arhitecții de atunci nu au ținut cont de faptul că fac construcția pe un râuleț, care în fiecare an mânca tencuiala, slăbea construcția și expunea viața oamenilor la pericol”, ne povestește Anatolie Iepure, primarul satului Hagimus, unde locuiesc până la 3000 de oameni și care este situat în imediata apropiere de orașul Bender, controlat de autoritățile transnistrene.
În lista medicului de familie sunt înscriși 2500 de oameni. „Numărul lor mai variază de la an la an. Unii se nasc, iar alții se duc”, spune bărbatul care stă într-un cabinet luminos, unde mai miroase a vopsea proaspăt, iar minimalismul face regula. Se împlinesc opt luni de când Eugen Opincă și cele trei asistente medicale s-au mutat în noul centru, construit cu suportul financiar oferit de Uniunea Europeană. Sunt 246 de zile de când nu mai trebuie să-și facă griji că pacienții răcesc în hol, cât își așteaptă rândul, sau își expun viața riscului, din cauza stării avariate a clădirii. „Clădirea a fost construită încă în perioada sovietică și arhitecții de atunci nu au ținut cont de faptul că fac construcția pe un râuleț, care în fiecare an mânca tencuiala, slăbea construcția și expunea viața oamenilor la pericol”, ne povestește Anatolie Iepure, primarul satului Hagimus, unde locuiesc până la 3000 de oameni și care este situat în imediata apropiere de orașul Bender, controlat de autoritățile transnistrene.
Medicii din Căușeni sunt mai norocoși, ne spune Eugen Opincă. Motivul este unul simplu – că au o mașină cu care să se deplaseze la pacienți. „Mașina este de vreo 10 ani aici și nu mai trebuie să urci toate dealurile pe jos. Am ridicat multe dealuri, dar asta până la o vreme...”, constată medicul de familie.
Eugen Opincă locuiește la Bender. În fiecare zi trece vama instalată de transnistreni. „Încolo și înapoi. Ce pot să fac? Dar am documentul că locuiesc în Bender și de aceea nu am probleme cu vama”, spune el. Medicul de familie este originar din Căușeni. Din 1984 este medic. A început ca medic la urgență la Căușeni, apoi, 5 ani a lucrat ca medic narcolog în Bender. „După conflict am trecut în satul Cârnățeni”, spune el. Acolo a lucrat 20 de ani. Apoi a ajuns la Hagimus, la 1 octombrie se vor împlini 7 ani de când lucrează aici.
Medicul își amintește că a lucrat în condiții greu de imaginat, unde doar la sănătate nu puteai să te gândești. „Puteai întinde mâna și ieșeai pe partea cealaltă a peretelui. Nu aveai încotro, e ceea ce ți se oferea, dar oricum trebuia să-ți faci munca și să lecuiești oamenii”, susține medicul, care spune că nu vede un viitor prosper în Moldova pentru tinerii specialiști. Același lucru le-a spus și celor trei copii ai lui, care au ales să își construiesc viața departe de casă și cu amintirile depănate părinților pe rețelele de socializare.
Medicul își amintește că a lucrat în condiții greu de imaginat, unde doar la sănătate nu puteai să te gândești. „Puteai întinde mâna și ieșeai pe partea cealaltă a peretelui. Nu aveai încotro, e ceea ce ți se oferea, dar oricum trebuia să-ți faci munca și să lecuiești oamenii”, susține medicul, care spune că nu vede un viitor prosper în Moldova pentru tinerii specialiști. Același lucru le-a spus și celor trei copii ai lui, care au ales să își construiesc viața departe de casă și cu amintirile depănate părinților pe rețelele de socializare.
Cu trei ani în urmă, Centrul Național de Management în Sănătate (CNMS) atenționa, printr-o analiză, că asigurarea cu medici de familie în Republica Moldova este insuficientă, iar în unele raioane critică. Potrivit studiului, cei mai mulți medici (peste 30%) aveau vârsta între 55 și 64 de ani, iar aproape 28% intrau în categoria de vârstă de la 45 la 54 de ani. Aproape similară era și situația cu asistentele medicale.
