Centrul a fost fondat încă din 1953. „Pe atunci se numea Stația Orășenească a Tinerilor Tehnicieni”, spune directorul Ion Matveiciuc. El a dedicat centrului mai mult de jumătate din viață, iar în tot acest timp nu a pierdut niciun strop din marea sa pasiune - aeromodelismul.

Această pasiune o are de când se ține minte, iar mai exact - din clasa a cincea, când a primit primul număr al revistei sovietice „Modelist Constructor”. A citit fiecare ediție, iar, din sertar, revistele au migrat în computer, unde păstrează cu grijă întreaga colecție. Ion Matveiciuc vine din satul Clocușna, raionul Ocnița, unde, spre marea lui nefericire, nu existau cercuri pentru aeromodeliști. Asta însă nu l-a făcut să renunțe la ceea ce-i place. Nu-i scăpa nicio ocazie să ceară părinților plecați la Chișinău un nou model pe care să-l asambleze.

Ani mai târziu, pasiunea l-a adus în zbor lin spre Facultatea de Fizică. După absolvire, tot pasiunea l-a adus la Centrul Orășenesc de Creație Tehnică din Chișinău. Primii ani a lucrat ca metodist. Apoi, la începutul anilor '80, a fost promovat în postul de director. De atunci au trecut mai mult de 40 de ani.

În pas vioi, Ion Matveiciuc ne conduce spre atelier. Din tavan atârnă zeci de avioane, iar micii „ingineri” lucrează deja la alte modele de aeronave. „Copiii fac totul singuri, crează modelul, taie, asamblează”, se grăbește să ne spună Ion Matveiciuc.

Asamblarea unui model poate dura și un an. Îndrumați de profesori, copiii lucrează sârguincios la fiecare piesă, pentru a crea obiectele zburătoare. Ion Matveiciuc ne vorbește plin de entuziasm despre fiecare model: avioane cu propulsor, cu motoare de cauciuc sau avioane de luptă după modele autentice.

Munca copiilor nu rămâne doar în atelier. După vechea tradiție, în fiecare weekend sunt organizate competiții. Nu este însă atât de simplu, „e nevoie de măiestrie să construiești modelul, să prinzi curenții de aer potriviți. Și iată că avionul deja trece de granița țării”, spune în glumă directorul.

Măiestria se acumulează în timp și este răsplătită cu locuri de frunte la competiții, așa a fost și în cazul lui Alexei. El face aeromodelism de când era în școala primară, iar acum, după patru ani în care a învățat „meșteșugul", se poate lăuda cu zeci de modele de avioane construite de la zero.

Mândria cea mai mare este un avion de luptă la care muncit un an întreg. „Este construit după modelul real", spune Ion Matveiciuc, privind cu zâmbet către discipolul său. Alexei a moștenit dragostea pentru aeromodelism de la tatăl său, care frecventa un centru asemănător când era și el copil. Pasiunea a unit generații, iar Alexei Botnari și tatăl lui vin deseori împreună la Centrul de Creație Tehnică.

Într-un alt atelier, pe care Ion Matveiciuc e nerăbdător să ni-l arate, alți copii muncesc de zor în zgomot de motorașe. Este atelierul de navomodelism, unde sunt create modele de corăbii, nave și submarine. „Am construit și un mini bazin ca să putem organiza competiții, indiferent de vremea de afară", explică directorul.

Copiii lansează în apă corăbioarele la care au lucrat mai multe săptămâni, acestea înfruntând curenții de apă cu o rapiditate uimitoare, stârnind din urmă valuri line. Învățăceii testează navele pentru competiția ce va avea loc în curând. „Înainte de competiție, le zic că poate fi un singur câștigător, însă fiecare are rezultate cu care se poate mândri", spune Ion Matveiciuc.

Lucrând în ateliere alături de profesori, copiii învață mai mult despre legile fizicii decât în școală, mai ales că au și ocazia să le vadă în practică. Nici nu e de mirare că, după absolvire, unii dintre ei aleg să urmeze facultăți de inginerie. „Avem foști discipoli care în curând vor absolvi facultățile de inginerie aerospațială, unul - în România și altul - în Rusia", spune cu mândrie directorul Centrului de Creație Tehnică.

Ultimul atelier pe care ni-l prezintă directorul este cel rachetomodelism. Aici Ion Matveiciuc își învață discipolii cum să construiască doar din carton și alte materiale pe care le au la îndemână rachete asemănătoare celor lansate în spațiu .

Totul a devenit mai sumbru la începutul anilor '90, când aproape toate Centrele de Creație Tehnică din țară au fost închise. Cel din Chișinău a supraviețuit, însă cu mai puține resurse, profesori, dar și copii. Acum centrul numără 38 de profesori și 100 de cercuri. Majoritatea profesorilor activează la Centrul de Creație Tehnică de ani buni - entuziasmul și pasiunea îi ține aici. „Durerea mea este că nu se organizează activități și competiții de amploare pentru cei pasionați de creația tehnică", spune Ion Matveiciuc cu tristețe.

Afară copiii și profesorii așteaptă spectacolul lansării unei noi rachete. 3,2,1 și.. De la impuls, racheta se avântă rapid în zbor, lăsând nourași mici de fum. Ajunge atât de sus, încât o pierzi repede din vedere și ai impresia că încă un pic și va străpunge atmosfera, ajungând în spațiu.

Text de Ecaterina Buruiană
Editare de Marta Sterpu
Fotografii de Tatiana Beghiu