Când lucrările la un drum de 90 de km nu sunt finisate în șase ani, când companii care nu dispun de utilajele și sursele necesare sunt plătite cu câte un milion de euro pentru un km de drum reparat, când totul se face de ochii lumii…

După șase ani de așteptări și amânări, urmate de penalități, un grup de tineri și-a propus să inspecteze pe biciclete drumul Chișinău – Ungheni.

****

Este sâmbătă, ora 8:35 dimineața. După mai multe zile ploioase și posomorâte, soarele încălzește cu putere. La o stație PECO de la ieșirea din Chișinău, stă parcată bicicleta lui Andrei Lutenco, activist și membru al Centrului de Politici și Reforme. Andrei, un tânăr uscățiv și înalt, își comandă o cafea fierbinte ca să se trezească. Va fi o zi lungă, în care va parcurge, cu mici opriri, 110 km, dintre care 60% sunt reparați, conform ultimelor asigurări ale ministrului Economiei și Infrastructurii, Chiril Gaburici.

1 mln de euro = 1 km de drum

Traseul Chișinău – Ungheni este drumul pe care, de ani buni, așteptăm să-l repare.

În 2013, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca Europeană de Investiții (BEI) au alocat 90 de milioane de euro pentru reconstrucția acestui tronson.

Cei 90 de km de drum au fost împărțiți în cinci segmente. Ulterior, Ministerul Transporturilor a organizat licitații, iar în martie 2014, Administrația de Stat a Drumurilor (ASD) a semnat cu firma cehă OHL ZS două contracte privind reabilitarea a două segmente de drum. În martie și, respectiv, iunie 2014, două contracte similare, pentru celelalte două tronsoane de pe acest traseu au fost semnate cu azerii de la Evrascon, iar un segment de drum i-a revenit unei companii din Moldova.

Potrivit contractelor încheiate, lucrările trebuiau finisate în anul 2016. Lucrările nu s-au desfășurat conform planului anunțat. A început runda amânărilor și a scuzelor, a drumurilor dezmembrate de mai multe straturi, pe care se circula greu. Însă, conducerea închidea ochii la toate acestea. Ulterior, încheierea lucrărilor a fost amânată până în 2018, dar drumul așa și nu a fost reparat.

La începutul acestei luni, Dumitru Alaiba, deputat din partea Blocului ACUM, a anunțat un „Protest – Antrenament” cu bicicletele pe traseul Chișinău – Ungheni. La o săptămână distanță de la anunțul protestului, Ministerul Economiei și Infrastructurii a publicat un comunicat de presă în care ministrul Chiril Gaburici declară că „nu mai putem tolera restanțele” și „cetățenii așteaptă de ani buni ca acest tronson să fie reparat”. Potrivit acestuia, lucrările de reparație a drumului sunt făcute în proporție de peste 60% și vor fi încheiate în noiembrie 2019.

Când un drum de 90 de km nu este finisat în șase ani, când companii care nu dispun de utilajele și sursele necesare sunt plătite cu câte un milion de euro pentru un km de drum reparat, când totul se face de ochii lumii…După șase ani de așteptări și amânări, urmate de penalități, un grup de tineri și-a propus să inspecteze pe biciclete drumul Chișinău – Ungheni.https://reportaje.moldova.org/cu-bicicleta-pe-tronsonul-amanarilor/

Geplaatst door Moldova.org op Dinsdag 21 mei 2019

„Ai impresia că ești în Elveția, dar hop, o groapă”

Este ora 8:51. Au mai rămas nouă minute până cei șase tineri vor începe protestul. Eugen Camenscic, activist și specialist în energetică, umflă roata din față a bicicletei de șosea. Andrei Lutenco trage cu poftă din țigară, iar Dumitru Alaiba își cumpără două ciocolate „pentru energie”, zâmbește el. Rând pe rând, fiecare încalecă bicicleta și pornește spre Ungheni.

Parcurgem primii 20 de km fără nicio oprire. Drumul este neted, pe alocuri cu mici denivelări. Singurul obstacol este lipsa unui acostament îngrijit, înlocuit cu pietre și iarbă înaltă. Cicliștii par obișnuiți cu astfel de „condiții” și înaintează fără ezitări. Lucrările de reparație par să nu includă și niște margini mai îngrijite. Trecem pe un drum proaspăt reparat. Începutul este bun și bicicliștii par mai entuziasmați.

Ion Vasilică, manager media, pedalează cu forță pe bicicleta lui de șosea. „Ai impresia că ești în Elveția, dar hop, o groapă, apoi alta și te trezești la realitate. Moldova nu te lasă prea mult să visezi”, constată el, potrivindu-și ochelarii și această mică neatenție era cât pe ce să-l facă să oprească într-un morman de nisip depozitat pe drum, fără niciun indicator de atenționare.

După 40 de km de la Chișinău, apar și macaralele care sapă, îndreaptă și ridică praf în jur. Automobilele se mișcă lent, într-un rând continuu. Trenul Chișinău-Ungheni trece paralel cu ele și pare un bolid ruginit de Formula 1.

Cicliștii străpung norul de praf, pe care-l adună în nări. Își iau o mică pauză în care să bea apă și să-și curățe lentilele ochelarilor. După care pornesc mai departe. Nu au timp de pierdut. Vor să revină în Chișinău cu trenul de la 15:47.

„Drumul reparat se strică din urmă”

În apropiere de orașul Călărași, la protestatari se mai alătură doi cicliști. Sunt echipați. Au ochelari și măști pe față. „Altfel te sufoci de atâta praf”, explică Petru Puțintică, membru al clubului de cicliști din Călărași și consilier în aceeași localitate. La ieșirea din oraș, după ce au fost nevoiți să ocolească un lanț de gropi și bolovani, tinerii opresc la o pensiune, pentru a mânca. Drumul i-a consumat, dar nu i-a făcut să renunțe. Par tot mai curioși să vadă cum are să fie drumul mai departe. Nu se gândesc la cei peste 5 km de deal anevoios care-i așteaptă.

Activista Aliona Rotaru își pune ochelarii de soare și pornește spre Ungheni. Au mai rămas 40 de km până la destinație. Vântul îi joacă prin părul tăiat scurt, iar verdele din jur mai șterge din griul spălăcit al asfaltului grav accidentat, pe care îl parcurge cu greu. „Cu bicicleta de șosea înțelegi cel mai bine care este calitatea drumului pe care-l parcurgi. După această călătorie va trebui să mă odihnesc mai multe zile”, constată tânăra.

Aproape de Ungheni, pe porțiunile reparate au fost lăsate pietre și nisip care sunt presate de automobile în asfaltul proaspăt și încălzit de soare. Găsim și panourile informative pe care este indicată data când au început lucrările de reparație și că ar fi trebuit să se încheie în 2016.

„Problema cea mai mare este că drumul reparat se strică din urmă”, concluzionează Dumitru Alaiba.

Lângă indicatorul Ungheni, opresc opt biciclete prăfuite. Este ora 15:52 și cicliștii urmăresc obosiți cum trenul pleacă fără ei. Drumul spre casă, după ce au parcurs 113 km va fi unul mai ușor, care nu va dura șase, ci două ore într-un maxi-taxi în care au reușit să ticsească bicicletele și protestatarii obosiți de drumul care a fost reparat doar în proporție de 60%.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *