Cine pune lacătul pe ușa
Casei de Cultură
Ce au mai rămas astăzi din Casele de Cultură de la sate? Multe dintre ele fie s-au surpat, fie au ajuns restaurante sau magazine, altele stau cu ușa deschisă câte o jumătate de zi, după care se pune lacătul. Majoritatea din ele se mențin pe linia de plutire din puținii bani publici alocați pentru colectivele artistice, bibliotecile, centrele de creație și diferite cluburi. Dar există și Case de Cultură care încearcă din răsputeri să obțină niște resurse financiare externe pentru a îndeplini cele mai noi misiuni pe care și le-au asumat: persistarea Casei de Cultură în condițiile economiei de piață, atragerea comunității în organizarea vieții culturale și, cel mai important – regăsirea fiecărui locuitor în activitatea Casei de Cultură.
Casa de Cultură din s. Hârbovăț, Anenii Noi
Drumul care leagă centrul raional Leova de satul Filipeni nu are nici picătură de asfalt sau măcar niște pietriș, iar când plouă mai tare, îți pare rău că te-ai pornit să vizitezi aceste meleaguri. Dar Primăria Filipeni nu prea poate face ceva, întrucât acesta e la balanța Consiliului Raional Leova.
În schimb, cum intri în sat, calci pe drum drept. Acum câțiva ani, a fost asfaltat drumul principal al satului, iar astăzi acesta e tăiat de-a lungul pentru a face loc viitoarelor țevi. Din tăietură a țâșnit glod și apă din care s-a format, pe drumul bun, un noroi mai degrabă lichid. „Pleosc-pleosc" se aude sub talpă de fiecare cadă când alegi carosabilul în detrimentul trotuarului neprietenos.
Dar asta nu îi deranjează pe locuitorii deja obișnuiți cu glodul cel de toate zilele. De sub roțile mașinilor, motocicletelor și bicicletelor sar picături de noroi pe garduri, pe tulpinile copacilor, chiar și pe scările Casei de Cultură care stă țanțoșă vizavi de primărie.
În schimb, cum intri în sat, calci pe drum drept. Acum câțiva ani, a fost asfaltat drumul principal al satului, iar astăzi acesta e tăiat de-a lungul pentru a face loc viitoarelor țevi. Din tăietură a țâșnit glod și apă din care s-a format, pe drumul bun, un noroi mai degrabă lichid. „Pleosc-pleosc" se aude sub talpă de fiecare cadă când alegi carosabilul în detrimentul trotuarului neprietenos.
Dar asta nu îi deranjează pe locuitorii deja obișnuiți cu glodul cel de toate zilele. De sub roțile mașinilor, motocicletelor și bicicletelor sar picături de noroi pe garduri, pe tulpinile copacilor, chiar și pe scările Casei de Cultură care stă țanțoșă vizavi de primărie.
Satul Filipeni este conectat la apă potabilă, respectiv drumul asfaltat e plin de noroi din cauza săpăturilor
Casa de Cultură e bine îngrijită: nu are crăpături, ușile și ferestrele sunt întregi, acoperișul e la locul lui, scările din fața clădirii au colțurile drepte, iar în fața edificiului sunt instalate niște bănci pe care stau câțiva copii. Atât exteriorul, cât și interiorul arată de parcă clădirea a rămas undeva în URSS. S-a păstrat aproape tot – tavanul decorat cu forme de floarea soarelui, de porumb, de seceră și ciocan; și podeaua din lemn în sala festivă, care arată de parcă a fost vopsită săptămâna trecută, scaunele în rânduri, lipite unul de altul; draperia roșie și impunătoare de pe scenă...
Alexandra Roșca, directoarea, știe fiecare colțișor al clădirii. Merge încet prin sală, studiază găurile apărute în podea. Poartă o rochie roșie și sacou deasupra, chiar dacă în Casa de Cultură e destul de rece. Instituția nu are sistem de încălzire. Este o sobă pe lemne în cabinetul pe care îl împarte cu o conducătoare artistică. Tot aici, pe lângă un rând de scaune și două mese de birou, vedem și o căldare cu capac, semn ce trădează și lipsa unui sistem de alimentare cu apă a instituției. Alexandra Roșca este în funcție din anul 1996. De atunci, a reușit să mențină clădirea într-o stare bună, să continue activitatea celor patru colective cu titlu onorific „model" și a celor două biblioteci. A deschis Clubul bunicuțelor și un centru de creație pentru copii. Până la pandemie, organizau câte una-două evenimente în sala festivă și așa aduceau oamenii în Casa de Cultură.
Alexandra Roșca, directoarea, știe fiecare colțișor al clădirii. Merge încet prin sală, studiază găurile apărute în podea. Poartă o rochie roșie și sacou deasupra, chiar dacă în Casa de Cultură e destul de rece. Instituția nu are sistem de încălzire. Este o sobă pe lemne în cabinetul pe care îl împarte cu o conducătoare artistică. Tot aici, pe lângă un rând de scaune și două mese de birou, vedem și o căldare cu capac, semn ce trădează și lipsa unui sistem de alimentare cu apă a instituției. Alexandra Roșca este în funcție din anul 1996. De atunci, a reușit să mențină clădirea într-o stare bună, să continue activitatea celor patru colective cu titlu onorific „model" și a celor două biblioteci. A deschis Clubul bunicuțelor și un centru de creație pentru copii. Până la pandemie, organizau câte una-două evenimente în sala festivă și așa aduceau oamenii în Casa de Cultură.
Alexandra Roșca, directoarea Casei de Cultură din Filipeni, Leova
„Noi cu banii în mână nu umblăm", explică directoarea când vine vorba de cum supraviețuiește Casa de Cultură. „După cum știți, din bugetul statului se alocă cei mai puțin bani pentru cultură", adaugă Alexandra Roșca. Așa cum se întâmplă și în alte Case de Cultură, primăria achită salariile celor patru lucrători, întreținerea clădirii, organizarea unor evenimente și mai alocă niște bani pentru „jurnale, foi, mape, tot", așa cum spune managera. Casa de Cultură din Filipeni nu prestează servicii, însă din arenda unei săli pentru o companie de micro-finanțare vin niște bani în fiecare lună.
„Casa de Cultură, în zilele noastre, este un loc unde se dă liber la viziune pentru cetățenii din comunitate", spune Rodica Munteanu, una dintre cele două bibliotecare.
1 220
Case de Cultură și Cămine de Cultură
sunt în Republica Moldova
sunt în Republica Moldova
Multe dintre ele funcționează după formatul celei de la Filipeni: există ansambluri, biblioteci, centre de creație, care animează puțin viața satului, mai dau în arendă niște spații. Altele stau cu ușile deschise pe jumătate de zi și înghit puținii bani din buget pentru salarii, întreținere, reparație și... atât.
Într-o analiză făcută de Expert-Grup se arată că, de exemplu, Bugetul 2018 pentru sectorul „Cultură" menține aceleași politici care au fost implementate în ultimii ani și sunt direcționate, în mare parte, doar pentru acoperirea cheltuielilor urgente de salvgardare a patrimoniului cultural și menținerea activității instituțiilor de cultură existente. Dezvoltarea sectorului, creșterea ponderii economice, a contribuției sectorului cultural și a industriilor creative la dezvoltarea coeziunii sociale încă țin de domeniul fantasticului în strategiile de stat.
Într-o analiză făcută de Expert-Grup se arată că, de exemplu, Bugetul 2018 pentru sectorul „Cultură" menține aceleași politici care au fost implementate în ultimii ani și sunt direcționate, în mare parte, doar pentru acoperirea cheltuielilor urgente de salvgardare a patrimoniului cultural și menținerea activității instituțiilor de cultură existente. Dezvoltarea sectorului, creșterea ponderii economice, a contribuției sectorului cultural și a industriilor creative la dezvoltarea coeziunii sociale încă țin de domeniul fantasticului în strategiile de stat.
Loading...
De exemplu, în satul Șolcani, raionul Soroca, bugetul pentru Casa de Cultură de anul acesta constituie 83 900 lei (adică 2,5% din bugetul total al primăriei de 3 258 mii lei). Apoi, 60 700 lei reprezintă salariul anual de o jumătate de normă pentru directorul și lucrătorul tehnic. Contribuții la bugetul asigurărilor de stat pentru cei doi lucrători constituie 17 600 lei, 2 000 lei se duc pentru energia electrică, iar 100 lei - pentru deplasări și alte cheltuieli. Și așa a fost cam tot timpul.
Dar ce facem într-o zi când vom auzi că nu mai avem deloc bani pentru cultură? Chiar dacă în ultimii ani autoritățile și-au dat seama că avem nevoie de Casele de Cultură, iar reformarea lor a fost o prioritate în Strategia de dezvoltare a culturii „Cultura 2020", lucrurile nu s-au prea schimbat, potrivit directorului Centrului pentru Politici Culturale, Veaceslav Reabscinschi.
Dar ce facem într-o zi când vom auzi că nu mai avem deloc bani pentru cultură? Chiar dacă în ultimii ani autoritățile și-au dat seama că avem nevoie de Casele de Cultură, iar reformarea lor a fost o prioritate în Strategia de dezvoltare a culturii „Cultura 2020", lucrurile nu s-au prea schimbat, potrivit directorului Centrului pentru Politici Culturale, Veaceslav Reabscinschi.
„Politicile culturale continuă să păstreze modelul sovietic"
În Strategie este menționat că paradigma culturală în Moldova continuă să păstreze modelul sovietic și acest lucru nu-i permite să se dezvolte. „Definirea culturii în termeni de cultură înaltă promovează un model static și limitat al dezvoltării sectorului, iar Ministerul devine monopolist și privit ca singurul care se ocupă de cultura „adevărată", se arată în raport. Drept rezultat, instituțiile culturale rămân dependente de alocațiile bugetare, iar sistemul de management al instituțiilor este unul de tip vechi.
Chiar dacă a avut loc descentralizarea și primăriile sunt deja direct responsabile de dezvoltarea culturii într-o comunitate, astăzi încă nu poate fi atestată o schimbare vizibilă.
Chiar dacă a avut loc descentralizarea și primăriile sunt deja direct responsabile de dezvoltarea culturii într-o comunitate, astăzi încă nu poate fi atestată o schimbare vizibilă.
Directorul Centrului
pentru Politici Culturale
pentru Politici Culturale
Veaceslav Reabcinschi
„În actualele Case de Cultură, după felul în care funcționează astăzi, poți câștiga foarte puțini bani. Trebuie de lărgit misiunea lor. Ele nu trebuie să fie doar pentru colective artistice, ele trebuie să fie pentru sat, și acolo să se regăsească interesele tuturor locuitorilor."
Sursa foto: FB/ Veaceslav Reabcinschi
Una dintre principalele probleme care îi împiedică pe directorii instituțiilor să dezvolte cultura în comunitate este faptul că acestea se află sub umbrela primăriei, și toate inițiativele, schimbările dorite trebuie să treacă prin APL. Totuși, dacă o Casă de Cultură ar dori să devină independentă, adică o persoană juridică aparte, asta ar însemna că nu va primi niciun fel de „ajutoare" din partea primăriei.
Încălcarea dreptului de a beneficia de cultură
Expertul în drepturile omului, doctorand în drept la Universitatea din Ottawa, Veaceslav Balan, spune clar că există dreptul de a beneficia de cultură. Aici se are în vedere: orice activități care aduc satisfacere culturală pentru oameni, activități de ordin tradițional cultural. Totodată, în acest domeniu intră și alte activități mai moderne: activități științifice, lecții publice, discuții publice pe subiecte de interes a societății.
„Autoritățile Republicii Moldova au niște obligații cu referire la asigurarea dreptului la cultură. În primul rând, autoritățile au obligațiune de a nu regresa în asigurarea activităților culturale. Există un concept în domeniul drepturilor omului care se numește realizarea progresivă a drepturilor economice, sociale și culturale. Acest concept presupune că autorităților nu li se cere să asigure toate drepturile imediat, mai ales că unele dintre ele cer resurse, dar nu pot să reducă nivelul de asigurare cu servicii culturale. Au voie doar să progreseze", explică specialistul.
Al doilea aspect al acestui drept de a beneficia de cultură este obligația autorităților de a organiza activități culturale care să fie disponibile tuturor. „Dacă este vorba de niște costuri pentru acele evenimente, ele trebuie să fie rezonabile pentru toate categoriile de populație. Mai mult, ele trebuie să fie și diverse. De exemplu, dacă 20% din comunitate reprezintă o minoritate etnică, lingvistică, atunci 20% din evenimente trebuie să țină de acea minoritate", spune doctorandul.
Al treilea aspect pe care-l menționează Veaceslav Balan ține de Casele de Cultură. Autoritățile nu sunt obligate să asigure aceste servicii culturale doar prin intermediul Caselor de Cultură. „În Republica Moldova, există la nivel de percepție o legătură directă între activități culturale și Casa de Cultură. Standardele internaționale cer ca autoritățile să organizeze activități culturale, care pot avea loc oriunde și în diferite formate, nu obligatoriu în Casele de Cultură."
„Autoritățile Republicii Moldova au niște obligații cu referire la asigurarea dreptului la cultură. În primul rând, autoritățile au obligațiune de a nu regresa în asigurarea activităților culturale. Există un concept în domeniul drepturilor omului care se numește realizarea progresivă a drepturilor economice, sociale și culturale. Acest concept presupune că autorităților nu li se cere să asigure toate drepturile imediat, mai ales că unele dintre ele cer resurse, dar nu pot să reducă nivelul de asigurare cu servicii culturale. Au voie doar să progreseze", explică specialistul.
Al doilea aspect al acestui drept de a beneficia de cultură este obligația autorităților de a organiza activități culturale care să fie disponibile tuturor. „Dacă este vorba de niște costuri pentru acele evenimente, ele trebuie să fie rezonabile pentru toate categoriile de populație. Mai mult, ele trebuie să fie și diverse. De exemplu, dacă 20% din comunitate reprezintă o minoritate etnică, lingvistică, atunci 20% din evenimente trebuie să țină de acea minoritate", spune doctorandul.
Al treilea aspect pe care-l menționează Veaceslav Balan ține de Casele de Cultură. Autoritățile nu sunt obligate să asigure aceste servicii culturale doar prin intermediul Caselor de Cultură. „În Republica Moldova, există la nivel de percepție o legătură directă între activități culturale și Casa de Cultură. Standardele internaționale cer ca autoritățile să organizeze activități culturale, care pot avea loc oriunde și în diferite formate, nu obligatoriu în Casele de Cultură."
De ce avem această problemă?
Potrivit expertului, nerespectarea dreptului de a beneficia de cultură se datorează lipsei unor mecanisme de democrație locală și lipsa unei societăți civile care să pună presiuni pe autorități. Acesta dă și niște exemple din Canada, acolo unde locuiește în prezent. „Există comitete școlare de părinți care organizează evenimente pentru copii și pentru comunitate. Asociațiile de cartier, de asemenea, organizează evenimente. Acestea au niște cotizații de membru și primesc susținere financiară de la primărie, respectiv au resurse financiare cu care pot face ceva. Mai există asociații etno-culturale care organizează festivaluri ale culturii africane, latino-americane", povestește expertul.
„Lumea spune că nu sunt bani. Bani întotdeauna sunt. În fiecare an există un buget care trebuie aprobat. Drepturile, în general, și drepturile culturale - în particular, trebuie finanțate nu după principiul rezidual, adică se dau bani la cultură după ce au alocat bani pentru domenii „mai importante", dar invers. Drepturile trebuie să fie o prioritate în stabilirea unui buget al localității", concluzionează doctorul în drept.
„Lumea spune că nu sunt bani. Bani întotdeauna sunt. În fiecare an există un buget care trebuie aprobat. Drepturile, în general, și drepturile culturale - în particular, trebuie finanțate nu după principiul rezidual, adică se dau bani la cultură după ce au alocat bani pentru domenii „mai importante", dar invers. Drepturile trebuie să fie o prioritate în stabilirea unui buget al localității", concluzionează doctorul în drept.
Soluția - crearea unui ONG?
Simion Lungu, directorul Casei de Cultură Vădeni, Soroca, a înființat cu mai mult de 15 ani în urmă o organizație non-guvernamentală cu scopul de a asigura dreptul la cultură a comunității în care trăiește, să facă loc pentru cât mai mulți membri ai acestei comunități.
Cu ajutorul organizației, a reușit să modernizeze Casa de Cultură, biblioteca, să deschidă un centru de creație pentru tineri și bătrâni. Au și colective artistice, însă de când a venit pandemia, se întâlnesc la Casa de Cultură câte doi-trei ca să mai facă repetiții. „Am făcut niște numere artistice până la ultima izbucnire a cazurilor de COVID-19 și le-am încărcat pe pagina de Facebook. Avem și expoziții acum, dar nu le vede nimeni", povestește directorul care este și meșter popular. În zilele bune, aveau și ateliere unde învățau să coase costume naționale.
Cu ajutorul organizației, a reușit să modernizeze Casa de Cultură, biblioteca, să deschidă un centru de creație pentru tineri și bătrâni. Au și colective artistice, însă de când a venit pandemia, se întâlnesc la Casa de Cultură câte doi-trei ca să mai facă repetiții. „Am făcut niște numere artistice până la ultima izbucnire a cazurilor de COVID-19 și le-am încărcat pe pagina de Facebook. Avem și expoziții acum, dar nu le vede nimeni", povestește directorul care este și meșter popular. În zilele bune, aveau și ateliere unde învățau să coase costume naționale.
Galerie foto: Simion Lungu
Potrivit lui Simion Lungu, deschiderea unui ONG pe lângă Casa de Cultură ar putea fi o soluție pentru dezvoltarea culturii în comunitate. Dar poate o Casă de Cultură să perceapă niște taxe care să le acopere găurile din buget? Simion Lungu este cam pesimist în această privință.
Directorul Casei de Cultură Vădeni, Soroca
Simion Lungu
„Nu îmi închipui acum să o scot pe o bătrânică din casă și să vină la domnul Lungu să se uite la o expoziție și să plătească 5 lei. Nu știu dacă cineva ar da astăzi 10 lei pentru un spectacol de păpuși sau pentru un concert susținut de colectivele noastre folclorice".
Își amintește că în perioada sovietică lucrurile stăteau mult mai bine. „Erau spectacole și filme pentru copii, filme indiene după care toți își rupeau gâturile. Plângea toată sala, chicau de pe scaune de scârbă, dar acum gata, s-o mântuit...", povestește Simion Lungu. Pe atunci, banii din aceste activități se duceau în contul Casei de Cultură din cadrul primăriei. Din acei bani se achitau salarii, se moderniza instituția, se cumpărau materiale pentru ateliere, se achitau călătoriile colectivelor la concursuri și concerte.
Sub umbrela primăriei
Una dintre Casele de Cultură care a reușit să schimbe misiunea ei, dar și să aibă niște finanțe adiționale pe lângă cele asigurate de către stat, este cea din Băhrinești, Florești. În 2013, în cadrului unui proiect, Casa de Cultură a făcut niște parteneriate publice-private cu câțiva agenți economici. Drept rezultat, pe contul Casei de Cultură veneau anual peste 100 de mii de lei, iar valoarea proiectelor implementate a depășit suma de trei milioane de lei.
Feodosia Bunescu, fosta primară a satului Băhrinești, în prezent președinta Grupului de Acțiune Locală ,,Lunca Răutului", ne explică că veniturile adiționale le-a permis să-și extindă serviciile, să atragă noi categorii de populație în calitate de beneficiari, să-și îmbunătățească baza tehnico-materială prin procurarea de noi echipamente, și altele.
Inițial, au primit și propunerea de a oferi instituția în gestiune unui SRL, însă primara a refuzat. „În astfel de cazuri, agentul economic va institui niște condiții prea neavantajoase pentru cetățeni. Noi am hotărât totuși să facem parteneriate cu mai mulți agenți economici care ofereau servicii pentru populație". Pe parcursul următorilor șase ani, în Casa de Cultură din Băhrinești se prestau servicii precum: școala de vioară, școala de dans, dansuri populare, ateliere de artizanat pentru brodarea iei, ateliere de creație pentru copii, instruiri pentru femeile șomere în scrierea planurilor de afaceri, instruiri pentru agricultori și altele.
Mai mult decât atât, Casa de Cultură din Băhrinești și-a deschis ușile pentru oamenii din localitățile megieșe. Fosta primară povestește că cetățenii, în baza unor costuri mici stabilite de Consiliul Local, organizau evenimente familiale. Pentru asta, în instituție a fost construită și o bucătărie modernă cu toate condițiile necesare.
Feodosia Bunescu, fosta primară a satului Băhrinești, în prezent președinta Grupului de Acțiune Locală ,,Lunca Răutului", ne explică că veniturile adiționale le-a permis să-și extindă serviciile, să atragă noi categorii de populație în calitate de beneficiari, să-și îmbunătățească baza tehnico-materială prin procurarea de noi echipamente, și altele.
Inițial, au primit și propunerea de a oferi instituția în gestiune unui SRL, însă primara a refuzat. „În astfel de cazuri, agentul economic va institui niște condiții prea neavantajoase pentru cetățeni. Noi am hotărât totuși să facem parteneriate cu mai mulți agenți economici care ofereau servicii pentru populație". Pe parcursul următorilor șase ani, în Casa de Cultură din Băhrinești se prestau servicii precum: școala de vioară, școala de dans, dansuri populare, ateliere de artizanat pentru brodarea iei, ateliere de creație pentru copii, instruiri pentru femeile șomere în scrierea planurilor de afaceri, instruiri pentru agricultori și altele.
Mai mult decât atât, Casa de Cultură din Băhrinești și-a deschis ușile pentru oamenii din localitățile megieșe. Fosta primară povestește că cetățenii, în baza unor costuri mici stabilite de Consiliul Local, organizau evenimente familiale. Pentru asta, în instituție a fost construită și o bucătărie modernă cu toate condițiile necesare.
Ex-primara satului Băhrinești, Florești
Feodosia Bunescu
„Este bine când și banii publici se întâlnesc cu ideile inovatoare, ideile de persistență în condițiile economiei de piață a instituției".
Sursa foto: Observatorul de Nord
Toți banii din prestarea serviciilor ajungeau pe contul Casei de Cultură. „Dar contractele se încheie prin primărie. De exemplu, dacă se vrea un atelier de fotografie la Casa de Cultură, primăria încheie un contract de prestare servicii cu un fotograf", explică fosta primară. Prin urmare, dacă cineva vrea să facă lecții de fotografie, „el se duce la bancă și achită. Banii ajung pe contul Casei de Cultură. Veniturile de pe contul propriu, plus sprijinul de la APL permit ca instituția să extindă serviciile proprii, să angajeze persoane, diferiți experți, să organizeze diferite evenimente, cum ar fi atelierul de artizanat cu Varvara Buzilă."
Pe deasupra, instituția organiza evenimente culturale inedite. Un exemplu ar fi „Cartea electronică de învățătură pentru tinerii din Băhrinești". Animatorii culturali din localitate au vizitat circa 130 de oameni cu vârsta de peste 50 de ani și i-au întrebat de viața lor. Au selectat cele mai bune învățăminte pe care le-au inclus ulterior în carte. Apoi au fotografiat fiecare bătrân. Unii dintre ei au mărturisit că a fost prima dată când a venit cineva să-i întrebe despre viața lor. După ce au elaborat cartea, s-a organizat „Balul satului Băhrinești", unde au fost invitați toți locuitorii satului, de la mic la mare. „Activitatea a început la ora 15 ziua și s-a terminat la 3 dimineața", povestește fosta primară, amintindu-și cu drag acest eveniment de succes.
Pe deasupra, instituția organiza evenimente culturale inedite. Un exemplu ar fi „Cartea electronică de învățătură pentru tinerii din Băhrinești". Animatorii culturali din localitate au vizitat circa 130 de oameni cu vârsta de peste 50 de ani și i-au întrebat de viața lor. Au selectat cele mai bune învățăminte pe care le-au inclus ulterior în carte. Apoi au fotografiat fiecare bătrân. Unii dintre ei au mărturisit că a fost prima dată când a venit cineva să-i întrebe despre viața lor. După ce au elaborat cartea, s-a organizat „Balul satului Băhrinești", unde au fost invitați toți locuitorii satului, de la mic la mare. „Activitatea a început la ora 15 ziua și s-a terminat la 3 dimineața", povestește fosta primară, amintindu-și cu drag acest eveniment de succes.
Un alt eveniment care nu i-a costat mulți bani, dar care a adus multă bucurie oamenilor din localitate a fost expoziția de Ziua Armatei. Lucrătorii Casei de Cultură au rugat elevii, nepoții să ia de acasă, pe ascuns, fotografiile cu tații, bunii lor pe vremea când aceștia erau la armată. Fotografiile au fost scanate și apoi proiectate la Casa de Cultură. „Bătrânii veneau și rămâneau uimiți, încântați să vadă fotografiile unde erau tineri, unde nu erau bolnavi, unde erau marinari și erau frumoși. Ei se întorceau a doua zi și aduceau ei înșiși fotografii ca să fie proiectate", povestește Feodosia Bunescu.
Buna funcționare a Casei de Cultură s-a oprit în 2019 odată cu expirarea mandatului de primară a Feodosiei Bunescu și plecarea din funcție a echipei cu care a lucrat.
Buna funcționare a Casei de Cultură s-a oprit în 2019 odată cu expirarea mandatului de primară a Feodosiei Bunescu și plecarea din funcție a echipei cu care a lucrat.
Text de Georgeta Carasiucenco și Tatiana Beghiu
Imagine video de Ernest Todiev
Editare de Marta Sterpu
Imagine video de Ernest Todiev
Editare de Marta Sterpu
