Viața Nouă din
stânga Nistrului
stânga Nistrului
Novaia Jîzni (Viață Nouă) este un mic sat din raionul Rîbnița
din stânga Nistrului și are o populație de doar nouă persoane.
din stânga Nistrului și are o populație de doar nouă persoane.
Cu câteva decenii în urmă, când Transnistria făcea parte din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), locuitorii din zonă, cetățeni sovietici, visau la o viață nouă, lungă și fericită.
Novaia Jîzni este o etapă, o cărămidă mică la fundamentul unei societăți comuniste, împreună cu alte mii de sate constituite în cadrul colhozurilor. Aici, viața s-a născut chiar în mijlocul unor pârloage.
Novaia Jîzni nu este o denumire întâmplătoare, ci o reflectare a viziunii constructorilor acestui sat asupra lumii. Societatea sovietică a fost subordonată unui singur scop iluzoriu - mișcarea către o viață mai bună. Toate eforturile, greutățile și nereușitele, toate victoriile și faptele eroice au fost realizate în numele unei vieți noi. Siguranța că pun mâna la construcția unei lumi noi și credința într-o societate corectă au fost forța motrice a milioane de oameni muncitori din Uniunea Sovietică.
Viața, aici, se împărțea între rutina din zilele de lucru și sărbători. Copiii mergeau la școală, maturii lucrau la colhoz, comunicarea cu centrul raional era stabilă. Se organizau spectacole muzicale, sărbători „în masă”. Se construiau case, tinere familii se stabileau acolo cu traiul. Astăzi, cei care încă-și mai asociază viață cu acest loc, cei care și-au petrecut copilăria și tinerețea în Novaia Jîzni urmăresc deja de două decenii distrugerea și declinul localității început în 1991.
Viața, aici, se împărțea între rutina din zilele de lucru și sărbători. Copiii mergeau la școală, maturii lucrau la colhoz, comunicarea cu centrul raional era stabilă. Se organizau spectacole muzicale, sărbători „în masă”. Se construiau case, tinere familii se stabileau acolo cu traiul. Astăzi, cei care încă-și mai asociază viață cu acest loc, cei care și-au petrecut copilăria și tinerețea în Novaia Jîzni urmăresc deja de două decenii distrugerea și declinul localității început în 1991.
Iuri Denisov, de 50 de ani, s-a născut în Novaia Jîzni și locuiește aici până în prezent.
Am lucrat în Rusia și Ucraina, dar întotdeauna m-am întors acasă. Îmi era dor de țara mea natală. Aici ne-am născut, aici vom muri, cum se zice în popor.
Iuri Denisov
Locuitor Novaia Jîzni
La câțiva kilometri de Novaia Jîzni, se află o fermă de lapte, Iurii și partenera lui Tatiana lucrează. Calul Orlik (Vulturaș) este un mare ajutor în gospodărie. Și, deși Iurii deține o mașină, el preferă să meargă pe cal, din motive financiare. La muncă, Iurii ajunge cu căruța. Cândva, spre sat ducea un drum asfaltat. Astăzi, însă, nu a rămas nici urmă de așa ceva.
Our Botanical Garden is an advocate for the plants
Valentina Petuhova și Alexandru Dănăuță și-au cumpărat casa cu 500 de dolari. Locuința este încălzită cu lemn, iar mâncarea este gătită pe soba electrică. Satul nu este conectat la gazoduct.
Alexandru și Valentina locuiesc împreună timp de 18 ani, fără a fi căsătoriți oficial. Alexandru are multe de făcut. Iarna lucrează la ferma de lapte, alături de vecinul său Iurii, iar vara el lucrează în teren ca șofer de tractor. Totuși, banii oricum nu ajung.
Am fost la doctor. Mi-a prescris intervenție chirurgicală. Și eu ce să fac? Nu am bani pentru așa ceva. Am nevoie de 600 de dolari. Dintre noi doi, doar soțul lucrează, eu nu am niciun venit. Bani ne ajung doar pentru mâncare. Uneori, până și produsele alimentare le cumpărăm în datorie.
Valetina Petuhova
Locuitoare Novaya Zhyzni
În fiecare casă din Novaia Jîzni, există un televizor. El este singura sursă de informație și singura metodă de a scurta vremea.
În trecut, sub acești stejari seculari, se organizau dansuri și serate muzicale. În Novaia Jîzni veneau oameni din satele vecine (Chirovo, Voronco, Mocra).
Ludmila Danauță are 78 de ani. Jumătate de an în urmă, femeia și-a înmormântat soțul. Feciorii ei sunt la Moscova și rareori o vizitează. Locuiește în Novaia Jîzni din 1968. Este originară din Cunici, r. Florești, un sat de staroveri. Spune că, dacă ar locui în Cunici, ar merge și la biserică. „Aici nu avem nimic”.
De ce am venit aici? La colhoz era nevoie de lucrători și eu am venit cu o fată. Ea nu mai este, a murit. Aici veneau autobuze, erau mulți oameni. Mergeam frecvent în oraș, ne aprovizionam cu ce aveam nevoie. Astăzi, ieși de aici o dată pe lună ca să ne aprovizionăm și atunci trebuie să comandăm o mașină. Nu există viață aici. Înainte era colhozul, era de lucru. Cultivam grâu, porumb și floarea-soarelui. Apoi totul s-a schimbat. S-a schimbat conducerea. Acum conducerea amăgește lumea! Totul a fost privatizat. Era mai bine când erau colhozurile, de o sută de ori mai bine! Ne promit că vor restabili totul și chiar sper că așa și va fi.
Ludmila Danauță
Locuitoare Novaia Jîzni
În pofida lipsei oricărei infrastructuri în sat, Ludmilei îi place aici. Potrivit ei, viața pe malul drept al Nistrului ar fi mult mai dificilă. Femeia este singura proprietară a unui telefon fix în sat. Anume prin acest telefon, administrația comunei (din care face parte Novaia Jîzni) face legătura cu locuitorii satului.
Fotografii din albumul de familie al Ludmilei Danauță
Ecaterina Florovna (73) provine din Saharna, iar soțul ei Ivan Arcadievici (70) Danauță este originar din Novaia Jîzni. „Acolo, mai jos, erau vile. Veneau oameni din Râbnița la odihnă, să-și îngrijească grădinile, creșeteau legume, fructe. Iar astăzi cu ce am rămas? O ruină”, spune Ecaterina Danauță.
Față de celelalte case, cea a familiei Danauță este foarte elegantă și bine îngrijită.
Mariana Danauță s-a născut în Novaia Jîzni și a lucrat cu mama ei la colhoz încă din copilărie. Când s-a prăbușit URSS, locurile de muncă au dispărut, iar perspectiva unei așa-zise vieți noi s-a stins. Părinții Marianei au îmbătrânit și femeia este singura care-i mai poate ajuta, deci nu îi poate lăsa singuri.
Am stat de 40 de ani pe capul părinților mei. Când a ferma funcționa, am lucrat cu mama mea. Apoi totul în jur s-a închis. Acum nu-i pot lăsa singuri. Este mereu nevoie de ajutor în gospodărie.
Mariana Danauță
Locuitoare Novaia Jîzni
Cea mai mare parte a satului Novaia Jîzni pare a fi abandonată și acaparată de buruieni. Sătenii sunt nevoiți să locuiască printre case-fantomă, care sunt și majoritare ca număr. De fapt, singurii oaspeți, chiar dacă neinvitați, sunt animalele sălbatice – vulpile și mistreții.
Acest proiect fotografic a fost realizat pentru Moldova.org de doi tineri
fotografi de pe stânga Nistrului, Anya Galatonova și Ilya Bugaev.
fotografi de pe stânga Nistrului, Anya Galatonova și Ilya Bugaev.
