Nadia are 22 de ani. Este blondă, are ochi verzi și un bronz uniform care-i scoate în evidență liniile corpului. Este pasionată de industria frumuseții, așa că acceptă cu bucurie să meargă la prezentări de modă sau să colaboreze cu fotografi profesioniști pentru portofoliul propriu. Recent, Nadia a fost invitată la o ședință foto de către o fotografă profesionistă la care au participat alte două tinere.

„Pozele au fost făcute la Artcor și publicate pe Facebook. Peste puțin timp, îmi scrie un prieten și-mi trimite un screenshot cu un colaj din pozele mele pe care era scris acel mesaj. Postarea a fost publicată pe grupul public GIFutări, de pe Facebook", povestește Nadia.

Tânăra a trimis un mesaj paginii în care solicită explicații despre cine și de ce a creat respectivul colaj. „Mi s-a răspuns că l-au preluat de pe o pagină de Instagram și că n-au creat ei contentul. Deci, eu nu cunosc autorul. Inițial, postarea a apărut pe grupul Născut în Moldova de pe Instagram. Adevărul e că, prima dată când am văzut acel text scris deasupra pozelor mele, am râs. Apoi m-am înfuriat când am văzut comentariile apărute la postarea de pe grup", spune fata. Comentatorii au fost deranjați de ținuta Nadiei: blugi, pantaloni scurți și bustieră. Câțiva băieți au scris că femeile care postează poze de acest gen „se caută violate", „caută sponsor", „sunt ușuratice", „dacă-i lași bani după viol, nu mai e viol".

Ea crede că nimeni nu are dreptul să scrie mesaje jignitoare în adresa unei persoane, indiferent de ce fel de fotografii postează acea persoană.

„M-a deranjat foarte tare că, în postare, se menționează violul ca și cum ar fi ceva neînsemnat sau normal. În plus, majoritatea celor care au comentat sunt băieți tineri. Dacă au așa mentalitate la 20 de ani și cred că un viol nu reprezintă ceva grav, ce-o să facă ei mai târziu? Noi în loc să ne simțim protejate de ei, trebuie să ne temem?", se întreabă tânăra.

Am însoțit-o pe Nadia la sectorul de poliție din preajma domiciliului său. Era închis. Pe panoul informativ de alături erau notate numerele de telefon alor trei ofițeri de sector. I-am sunat și ne-au spus că sunt la o ședință și că vor veni peste aproximativ o oră. Primul ofițer de sector care a sosit ne-a spus că nu se poate ocupa de plângerea Nadiei, pentru că ea nu locuiește în perimetrul străzilor de care este responsabil. Am insistat totuși să intrăm și să-i povestim despre ce este vorba. „Intrați, dacă n-aveți ceva mai bun de făcut", ni s-a răspuns.

Nadia i-a arătat postarea în cauză, iar ofițerul a zâmbit larg și a spus că pozele sunt „interesante". Acesta a fost de părere că nu este nimic rău sau jignitor în mesajul care însoțea fotografiile, întrucât nu era specificat clar că tânăra va păți ceva rău. „Dacă în comentarii scrie cineva din America, noi ce să facem, să ne ducem acolo, să-l reținem, pentru că a comentat? Nu mai postați așa ceva. Nu este act de hărțuire. Fotografiile au fost postate public. Nu vi le-au furat din calculator. Când postați ceva, trebuie să vă așteptați la comentarii. Asta-i reacția oamenilor", a explicat polițistul.

Numai după ce Nadia a insistat, acesta i-a spus să scrie o plângere. „Voi credeți că noi n-avem cu ce ne ocupa, cu cazuri mai grave, cu bătăi și furturi, o să umblăm și o să căutăm pe Internet, cine v-a ofensat, prin pozele pe care le-ați pus", a punctat acesta. La plângerea scrisă, Nadia a anexat, în formă tipărită, comentariile injurioase. În scurt timp, la sectorul de poliție a venit și ofițerul responsabil de zona în care locuiește tânăra.

Acesta a avut altă abordare și i-a sugerat Nadiei să depună o plângere la Centrul pentru Combaterea Crimei Informatice, pentru că angajații de acolo ar avea mai multe posibilități tehnice să afle informații despre persoanele care au lăsat comentariile respective și despre autorul postării respective. Acesta a mai spus că în cazul în care centrul sus menționat va întoarce plângerea la sectorul de poliție și nu se va ocupa de ea, atunci Nadia va primi un răspuns oficial de la autorități în care va fi anunțată că „au fost petrecute măsuri de investigație, dar fără rezultate pozitive".

La final, înainte de a ieși din sectorul de poliție, cei trei ofițeri prezenți i-au sugerat Nadiei, pe un ton mustrător, să nu mai posteze pe rețelele de socializare asemenea fotografii, pentru că „nu merită".

Deși ofițerii de sector cărora Nadia le-a cerut ajutorul nu s-au arătat dornici să rezolve o asemenea problemă, legea spune altceva. Codul Contravențional prevede expres două articole despre calomnie și injurie.

Fiodor Țurcan, ofițerul de investigații al Secției Securitate Informatică din cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Informatice spune că este vorba despre articolele 69 și 70. „Atunci când într-o postare publică, apar informații prin care persoana consideră că îi este lezată demnitatea și onoarea, se adresează organelor de drept – adică inspectoratelor de poliție de nivelul 1-4, în raza teritorială unde domiciliază. Depune un act de sesizare cu privire la faptul că persoana X sau Y, prin intermediul postării publice, pe rețeaua de socializare X sau Y, îi înjosește onoarea și demnitatea”, explică acesta.

În mod normal, inspectorul de poliție care este agentul constatator trebuie să inițieze anumite acțiuni contravenționale. „Dacă persoana invocă faptul că a fost amenințată cu violența fizică sau psihică, atunci această acțiune este calificată sub aspect penal. Dar latura penală devine actuală când amenințarea este reală și evidentă. De exemplu, dacă a existat o tentativă fizică de agresiune și amenințarea continuă pe online atunci faptele sunt evidente și mergem pe calificarea penală. În actul de sesizare pe care persoana îl scrie la sectorul de poliție trebuie să indice numele de utilizator al celor care au comentat și linkul de acces al grupului. Dacă grupul este public va exista o calificare a faptei, dacă este închis atunci va fi o altă calificare", lămurește Fiodor Țurcan.

„Aceste fapte se pedepsesc cu amendă de la 48 la 72 de unități contravenționale aplicate persoanei fizice sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 20 la 60 de ore", punctează ofițerul de investigații.

În cazul în care atacurile ajung mai departe de frontiera virtuală, ce ar trebui să facă o victimă atunci când este în pericol și are nevoie de ajutor? Ce fac autoritățile pentru a o proteja? Ce face un stat pentru a-și apăra cetățenii în situații primejdioase?

La aceste întrebări am încercat să răspundem pornind de la exemplul cazului Caracal și al modului în care autoritățile de peste Prut au reacționat la strigătul de ajutor al Alexandrei Măceșanu.

Statisticile arată că mai mult de jumătate din femeile din R. Moldova au fost victime ale violenței psihologice, iar fiecare a cincea femeie adultă cu vârsta între 35 și 59 de ani a fost victimă a violenței sexuale. Oamenii legii - cei care trebuie să le apere - se transformă câteodată în călăi, pentru că rămân indiferenți în fața durerii lor. Atunci când Alexandra a sunat la 112 și a luat ulterior legătura cu polițiștii, a fost tratată cu răceală spunându-i-se să nu mai țină linia ocupată. În plus, adolescenta oferise la telefon informații despre zona și casa în care se află, însă polițiștii n-au știut să pună cap la cap aceste detalii pentru a o găsi.

Sistemul Serviciului Național Unic Pentru Apelurile de Urgență 112 din R. Moldova permite operatorilor să îi localizeze geografic pe cei care sună la acest număr. Totuși, procesul poate dura mai mult sau mai puțin în funcție de telefonul de pe care este format numărul.

În prima jumătate a anului 2019, operatorii 112 au preluat 1 635 543 apeluri. Peste 60% dintre acestea nu au fost urgențe. Moldovenii sună la 112 din greșeală, pentru a solicita tot felul de informații sau pentru a face glume. În acest context, Serviciul Național Unic Pentru Apelurile de Urgență 112 atrage atenția cetățenilor din R. Moldova să sune la acest număr numai în caz de urgență.

Răpirea unei persoane este o infracțiune prevăzută în art.164 al Codului Penal. Este definită prin capturarea unei persoane, deplasarea acesteia într-un alt loc decât cel în care se afla și reținerea ilegală cu privarea deplină de libertate a acesteia, împotriva voinței ei, manifestată prin constrângere fizică sau psihică, înșelăciune sau abuz de încredere.

Într-un răspuns formulat pentru redacția moldova.org, Inspectoratul Național de Investigații (INI), menționează că modalitatea de intervenție a angajaților Poliției într-un caz de răpire depinde, în mare măsură, de informația prezentată inițial de către operatorii 112 sau de sursele care sesizează oamenii legii despre actul răpirii și de circumstanțele cazului.

Ulterior, informația este transmisă către ofițerul de serviciu al Serviciului de gardă a subdiviziunii polițienești din zona teritorial-administrativă respectivă.

Potrivit INI, printre cauzele răpirii persoanelor se numără conflictele iscate între victimă și agresor, în scopul răzbunării, în scop sexual, în scopul traficului de persoane, profit material etc. Menționăm că în primele 4 luni ale anului 2019, numai în orașul Chișinău, au fost înregistrate 15 violuri.