Somnul cel mai dulce e cel de dimineață, asta o știu toți. Uneori, sunetul „deșteptătorului” poate fi chiar zgomotul autospecialei venite să golească tomberonul de sub geamul tău. Dar cine sunt cei care se trezesc zilnic cu mult înainte de a se crăpa de ziuă ca să ducă deșeurile noastre cele de toate zilele, la groapa de gunoi? Eu am cunoscut pe unul dintre ei – pe Super Mario de la Regia „Autosalubritate”.

***

Deci, pe la patru dimineața, Tudor Roșca iese din casă și se duce la serviciu. La ora patru și treizeci trebuie deja să fie pe loc, la regie. Înainte de a ieși din casă însă, neapărat va lua micul dejun și pastilele pentru hipertensiune arterială.

Super Mario de la Regia „Autosalubritate”

Tudor Roșca este șofer la Regia „Autosalubritate” de 40 ani. Zi de zi, de luni până duminică, de la 4 dimineața până la 18:00 – 19:00 seara.

Geplaatst door Moldova.org op Vrijdag 24 augustus 2018

La 4:30, ajunge la Regia „Autosalubritate” (ReA) și începe să se pregătească de ziua de lucru. Își pune uniforma de culoare albastru oranj, după care aranjează atent lucrurile personale în dulapul din vestiar și merge să-și pregătească autospeciala pentru ziua de muncă.

Eroul nostru are pas greu, dar sigur, ceea ce nu e de mirare – este înalt, bine făcut, de departe pare un brad, ca-n balade. De aproape, poți observa cicatricile de pe față, care au o istorie aparte: Tudor Roșca a făcut armata în Sevastopol, unde a fost, timp de 11 luni, instructor motorist pe submarin. Presiunea ridicată din submarin i-a provocat probleme de sănătate lui Tudor și mai multor colegi de ai săi. Se laudă că, totuși, erupțiile pe față s-au vindecat repede, după ce a plecat din armată. Au rămas doar cicatricile, care nu mai contează, după vorbele sale.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2018.08.23-la-22.37.09-1
Pregătirea autospecialelor pentru ziua de muncă

Acum are 64 de ani, dintre care ultimii 40 i-a petrecut lucrând la ReA. Și, deși în fiecare zi face zeci de kilometri, are o muncă mai mult sedentară.

„De cum urc în cabină dimineața – ca-n avion, nu mai cobor. Și, dacă băieții sunt tineri, totul se face repede. Și eu nu mai reușesc să mă dau jos din mașină. Sunt mai bătrân și e mai greu. Dar nu mă dau bătut.”

Eroul nostru urcă în autospeciala, care amintește de un gândac de Colorado. O conduce spre stația de alimentare, unde primește combustibil pe două zile. Apoi urmează verificările. Sistemul electronic trebuie să funcționeze. Motorul nu trebuie să sune diferit. Și alte mici detalii, care pot crea bătăi de cap, dacă nu sunt controlate la timp, sunt puse la punct.

Cică, în ziua când a fost adusă autospeciala, sistemul electronic s-a blocat. Și pentru că, în cadrul ReA la acel moment, nu erau specialiști care să știe să-l repare, a stat autospeciala în garaj, până a fost adus un sistem electronic nou, din Germania. Acum maiștrii se pricep să depaneze toate defectele, dar toți speră să nu fie nevoie de reparații.

Între timp, vin hamalii: Grigore, nepotul lui Tudor de pe linia fratelui, și Serghei, care vine tocmai din Colonița în fiecare dimineață. Aceștia merg împreună să treacă controlul medical de rutină. Doctora a verificat și ea tensiunea lui Tudor și s-a supărat – avea tensiunea arterială crescută și nu putea să-i permită să iasă pe traseu. I-a dat o pastilă, l-a așezat pe un scaun și i-a alungat pe toți din încăpere. Să se liniștească.

Afară, hamalii fumau și vorbeau îngrijorați – cu cine o să lucreze, dacă lui „nanu Fedea n-o să-i permită doamna doctor să iasă în oraș la lucru”.

Dar nu trece mult timp și Tudor iese din cabinetul doctorei și liniștește băieții, oleacă rușinat:

„Eu dimineață m-am grăbit și am uitat de pastila mea, dar nu-i nimic, deja mă simt mai bine”.

Șoferul nostru merge în biroul șefului dispeceratului, unde primește instrucțiuni despre traseu, numărul de curse, etc.Pe la șase fără un sfert, Tudor urcă zâmbind în cabina autospecialei: nu-i plac toate controalele astea de fiecare dimineață. În cabină are un caiet, unde are scrise de mână toate adresele din sectorul pe care trebuie să-l deservească în acea zi. Acolo mai este scris de câte ori pe săptămână trebuie să golească tomberoanele. La unele adrese este scris că trebuie să vină de două ori pe zi. Se pare că unii locatari ies târziu din casă și văd tomberoanele pline și sună la Regie să se plângă că nu a fost autospeciala la ei. Dar de vină sunt alții, care aduc gunoiul cu mașinile și îl aruncă în tomberon.

„Iaca venim a doua oară, nu știu cum azi va fi, dar de obicei – fac reparație la casă, vin cu un sprinter, nici nu se uită unde aruncă gunoiul. În tomberon, pe alături. Apoi vine altul, care nu știe, și zice că nu a venit autospeciala să ia gunoiul.”

Traseul unei curse e demn de labirinturile prin care trecea Super Mario – eroul copiilor anilor `90: străduțe înguste, unde găsești automobile parcate în toate modurile posibile, nuci cu crengile coborâte, platformele de gunoi, unde pe lângă tomberoane poți găsi orice. Astăzi Serghei, unul dintre hamali a găsit un pepene verde și l-a luat cu el.

Tudor este liniștit și răbdător la volan. Conduce încet, atent, dar cu o ușurință ce trădează zeci de ani de experiență.

Autospeciala face trei curse pe zi . De multe ori se întâmplă să facă și patru – asta dacă se defectează mașinile colegilor din alte sectoare.

Tudor și colegii lui hamali mănâncă pe rând, în cabina autospecialei, în timp ce stau în ambuteiaje prin oraș sau când prind o pauză mică între curse. Nu-și permit să ia masa la cantină sau să se bucure de o oră întreagă la pauza de masă. Traficul aglomerat din oraș le mănâncă tot timpul.

Dacă în mod normal, când accesul spre tomberoane este liber, trei-patru curse sunt făcute până pe la ora 15:00 – 16:00, în zilele cu trafic aglomerat, orarul de lucru se lungește până la 19:00–20:00.

Tudor s-a obișnuit cu regimul. Majoritatea șoferilor au mai mult de zece ani lucrați la ReA. „Dacă te obișnuiești, nu este atât de greu”. Spre seară, când se întorc pe teritoriul Regiei, în primul rând este spălată autospeciala – manual, cu un furtun cu apă, pe un spațiu special amenajat. Apa menajeră se scurge prin câteva guri de canalizare, acoperite cu rigole din fontă.

Mai târziu, cât Tudor face duș, câțiva hamali stau lângă dispecerat, fumează, beau cafea și povestesc despre găselnițele din mormanele de gunoi: brichete de colecție, încălțăminte nouă și chiar câteva bancnote, fiecare în valoare de o sută de dolari, găsite într-o haină descusută. Cu acești bani, Serghei, hamalul care povestea istoria, i-a cumpărat soției o tabletă, să facă fotografii frumoase și să privească filme.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2018.08.23-la-22.35.14
Tudor Roșca verifică adresele caselor de pe traseu

Tudor a ieșit de la ReA pe la cinci seara. În drum spre casă, a cumpărat un pepene verde și unul galben, pentru una din nepoțelele sale, care-l aștepta acasă. E cea mai mare și-i place mult să petreacă timpul cu bunicii.

Uneori după lucru, Tudor împreună cu soția sa, merg la Sângera, unde au o grădină cu pomi. Lucrul de grădină îi permite să mai facă mișcarea de care e lipsit în cabina autospecialei. Iar medicul i-a recomandat să aibă un stil de viață mai dinamic.

Are mulți pomi în grădină: meri, gutui, peri, corni. Lângă casă însă, este puțin loc: a rămas o viță de vie cu struguri dulci, de masă și un corn cu fructe care abia roșesc. Le stropește cu furtunul, ca și petecul de iarbă de gazon din mijlocul curții. Se așează apoi pe un scaun la masa din curte. E tocmai momentul potrivit să-l întrebăm ce-l scoate din casă cu noaptea-n cap în fiecare dimineață:

„Eu în toată ziua, când mă duc la lucru, mă gândesc numai bine să fac. Îmi place să contribui la aerul curat pentru orășeni, la curățenia prin oraș. Cineva trebuie să facă acest lucru. Iar noi facem asta cinstit, zi la zi.”

Așa cu Super Mario de la Regia „Autosalubritate”. Fiecare zi pare să fie aceeași, dar tot zilnic apare un nou nivel de dificultate: de la traficul aglomerat, la autospecialele care se strică pe drum. „Ne trezim cât mai dimineață și să ajungem cât mai târziu acasă.”

Acest reportaj a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile din reportaj aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *