În parcarea de lângă hotel pe strada Alexei Mateevici 3, un tânăr zgribulit de la frig ajută șoferii să găsească un loc pentru mașina lor. La prima vedere e îmbrăcat binișor, într-o geacă matlasată, blugi și ghete. Ghetele pe timpul ăsta nu-s chiar potrivite. Blugii tot arată cam murdari, iar dacă te apropii de el, simți un iz specific. Acest miros de om care nu s-a spălat de săptămâni și privirea flămândă îl trădează pe Serghei. Dar nici măcar asta nu-ți spune că este un om al străzii. În viziunea multor oameni, cei fără adăpost sunt desfigurați de frig și alcool, îmbrăcați într-o sută de haine slinoase și caută prin tomberoane, vorbind fără noimă.

Sunt un boschetar, un gunoi al societății

Serghei este un tânăr de 28 ani și este fără domiciliu. Zilnic are grijă de automobilele dintr-o parcare, astfel își face câțiva bani de mâncare. Speră să-și recupereze documentele și să-și găsească un loc de muncă. https://reportaje.moldova.org/sunt-un-boschetar-un-gunoi-al-societatii/

Geplaatst door Moldova.org op Vrijdag 21 december 2018

Serghei s-a născut pe 7 ianuarie 1991 și este om fără loc de trai din 2016.

El avea zece ani, când tatăl său a fost condamnat la închisoare pe viață. Tot în același an, în penitenciarul din orașul Rezina, unde era deținut tatăl său, ar fi avut loc o răscoală a deținuților, în care tatăl său a decedat. Reprezentanții penitenciarului nr. 17 din Rezina nu confirmă acest fapt, declarând că nu dețin informații.

Mama lui Serghei a început să consume alcool, iar el să petreacă tot mai mult timp în stradă. Pe când avea vreo 14 ani, mama sa a vândut apartamentul din Chișinău și a cumpărat o casă în orășelul Vadul lui Vodă. Serghei nu s-a mutat cu mama sa. El trăia pe la colegi, prieteni, pe unde apuca. Începuse să lucreze hamal pe la construcții, îi plăcea să se simtă independent. Pe mama și bunica sa, care trăiau în Vadul lui Vodă, le vizita cam o dată-n săptămână.

Enlarge

Screen-Shot-2018-12-19-at-18.44.36
La prima vedere, nimeni nu s-ar gândi că Serghei este un om fără adăpost

În timpul unei vizite, după spusele lui, a sărit la bătaie la un vecin, care a intrat în ograda lor și o agresa pe mama lui Serghei. Nu-și amintește clar cum a fugit în casă, a înșfăcat un cuțit și i l-a înfipt în abdomenul agresorului. Acesta a ieșit din ogradă strigând după ajutor. A decedat în ambulanță, pe drum la spitalul de urgență.

Serghei a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru omor din culpă. Cât timp a stat la închisoare, a decedat bunica sa. Mama sa îl vizita deseori, îi aducea pachete cu cele necesare. Serghei ispășise jumătate din termenul său de detenție, când, în timpul scurtelor vizite,  mama lui a început să-i spună că va muri curând.

L-a sunat într-o zi să-i spună că pleacă la sora ei în Moscova, să o roage să-i dea bani pentru a plăti pentru eliberarea lui. Serghei e convins că banii deschid toate ușile, inclusiv cele ale închisorii. Mama l-a sunat din Moscova să-i spună că vine acasă – făcuse rost de bani și îi aduce și cadouri. Apoi l-a mai sunat odată din Odessa, de la un unchi. I-a spus că vine acasă în curând. Apoi a dispărut. Numărul de acasă și numărul ei de mobil erau deconectate.

Serghei l-a rugat pe un vecin să afle dacă femeia s-a întors. Așa a aflat că mama lui nu mai este. Faptul că mama lui a decedat i-a fost confirmat de polițistul de sector din Vadul lui Vodă. Polițistul nu i-a confirmat faptul că mama lui ar fi fost ucisă.

„Mama ta a fost omorâtă de fratele victimei tale. A decis să se răzbune.”

Ieșind din închisoare la finele lui 2015, Serghei s-a dus la casa mamei sale. Acolo a bătut la ușă și a rămas surprins să afle că acolo trăiesc străini. Aceștia i-au arătat actul de cumpărare a casei. Așa a rămas Serghei fără casă și fără părinți.

Enlarge

Screen-Shot-2018-12-19-at-18.45.05
Un ceai cald e la limita visurilor pe timp de iarnă

Un prieten l-a ajutat să găsească de lucru și să închirieze un apartament. Un timp a trăit liniștit, avea o iubită care l-a așteptat să iasă din închisoare. Zice că era fericit până în momentul, când a întrat într-un magazin de telefoane și accesorii. Acolo s-a lăsat impresionat și sedus de un consultant, care l-a convins să ia în credit un telefon. Prețul telefonului era de opt mii și ceva de lei. Serghei a plătit o singură rată. Îi este greu să explice ce s-a întâmplat în luna următoare, de ce a fost dat afară din apartament, de ce nu s-a mai întors la lucru și de ce i-au dispărut prietenii. Probabil s-a mai întâmplat ceva, din care cauză a ajuns în stradă, dar Serghei nu mai vrea să intre în detalii.

În stradă trăiește de un an și jumătate. În timpul verii a dormit pe o bancă în Cimitirul Central din Chișinău. Acum își petrece nopțile într-un subsol rece și murdar.

Nopțile sale sunt pline de frig și de frică. Subsolul este folosit de mulți trecători aghesmuiți, în calitate de toaletă și groapă de gunoi. Când se întâmplă să intre cineva pe la miez de noapte, eroul nostru se ghemuiește în colțul său și se roagă să nu fie observat.

Se trezește odată cu primul troleibuz care trece pe stradă. Apoi așteaptă să se crape de ziuă. Dacă are în buzunar câțiva lei, se duce la un magazin să-și cumpere un ceai fierbinte. Îl bea fără zahăr, pentru că i-a spus mama în copilărie că zahărul și sarea sunt moartea albă. E un fel de omagiu pentru mama sa – să bea ceaiul fără zahăr. Nu are nicio fotografie a familiei, nicio amintire palpabilă. Chiar și hainele sale sunt purtate câteva săptămâni, apoi aruncate.

La parcarea unde își face un ban de pâine, ajunge pe la 8 dimineața. Pe la nouă și jumătate începe să ajute oamenii care vin să se parcheze. Știe fiecare loc de parcare liber din cele 123. Arată șoferilor locul disponibil, îi ajută să se parcheze, dacă este nevoie îi ajută să aducă cumpărăturile la automobil. Pentru asta el primește câțiva lei, un ceai cu pateu sau o înjurătură. A avut de toate în scurta sa experiență.

Recunoaște timid că mai bea câte o sută – două sute de grame de vodcă atunci când are ocazia. Alcoolul poate fi un remediu împotriva frigului. Ar fi mai bine dacă ar avea o cămăruță a lui, un pat, unde să-i fie cald și să se simtă în siguranță.

Enlarge

Screen-Shot-2018-12-19-at-18.41.53
Serghei mânuiește cu dibăcie bețișoarele, singurele tacâmuri pe care și le permite

S-a dus într-o zi la o asociație de locatari de lângă cimitir. Acolo i-au spus că-l primesc cu brațele deschise, doar că e nevoie de un act de identitate. Speră că-l va ajuta cineva să-și refacă documentele.

Un prânz cald, bun sau rău este asigurat tot acolo, lângă parcare. O organizație religioasă vine zi de zi și aduce hrană pentru oamenii străzii. Serghei nu se duce tot timpul să mănânce acolo. Zice că nu-i face bine la stomac. Dar la o foame, tot e bun.

Cât timp stă lângă ieșirea din parcare, unii șoferi se opresc și-i întind câțiva lei. Eroul nostru este fericit pentru fiecare leu. Acești bani îi asigură o pâine, câțiva crenvurști și cele două – trei sute de grame de vodcă, pe care le ține pentru timpul de noapte. Îl ajută să amorțească și să doarmă măcar un pic.

Greutățile se cunosc prin comparație. Astfel, este bucuros să mănânce un călcâi de pâine și un pahar de chefir toată ziua, dar să se știe liber, decât să aibă parte de mese copioase în închisoare. Deși nu este nerăbdător să povestească despre timpul petrecut după gratii, Serghei totuși dezvăluie câteva secrete.

Astfel se face că el s-a acomodat bine în ierarhia de penitenciar. Zice că era omul care fabrica alcool din zahăr și ascundea, comercializa telefoane mobile. La întrebarea – cum se fabrică alcoolul, a descris procesul cu jumătate de gură: găsești o cratiță de aluminiu, torni în ea zece kilograme de zahăr, pui cinci pachețele de drojdie uscată și apă. Lași peste noapte să fermenteze. Apoi, în cratița dată pui câteva fierbătoare și țeava prin care va curge alcoolul. Cică reușea să fabrice câte cinci litri de alcool pe săptămână. Dacă gardienii permiteau acest lucru. Serghei spune revoltat că aceștia pleacă după ora 19:00 și păzesc doar perimetrul.

Enlarge

Screen-Shot-2018-12-19-at-18.44.10
În această parcare, Serghei își face bani de pâine

Ofițerul de presă al Departamentului Instituții Penitenciare spune că declarațiile eroului nostru sunt povești. Schimbul gărzilor este o informație secretă, dar garda este în penitenciare timp de 24 ore. Vitalii, eroul reportajului precedent, ne-a confirmat procesul de fabricare a alcoolului, dar a adăugat că este extrem de dificil să faci acest lucru și că doar unii au condițiile necesare. Nu a precizat despre ce este vorba. Rămâne doar de ghicit dacă este adevărat acest lucru sau nu. Noi o luăm ca pe o poveste.

Serghei nu insistă pe dreptatea sa, el doar povestește despre viața sa și recunoaște că nu poate dezvălui unele detalii. Totuși este bucuros să se afle în libertate și dornic de a începe o viață decentă, cu un loc de muncă și o cămăruță doar a lui.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *