O tânără cu privire încordată, păr scurt, vopsit creativ în gri cu o nuanță de roz, intră într-o cafenea, unde ne-am înțeles să ne vedem. Este atentă la atitudinea celor din jur și foarte precaută în ceea ce privește propriile declarații. Numele ei este Anastasia, are 22 ani și este lesbiană.
Ajunsă în încăpere, își scoate geaca de puf și rămâne într-o bluză aerată, de vară. Se zgribulește dintr-o dată pentru că e mai rece decât s-a gândit acasă, când și-a ales vestimentația. Poartă haine comode, pe care le achiziționează peste hotare. Zice că atunci când merge la Berlin, se întoarce cu bagajul plin de haine noi, de calitate înaltă. Nu are un stil vestimentar bine definit. Poartă cu plăcere atât rochii, cât și blugi, în funcție de timpul de afară și de dispoziție. Nu se simte datoare să abordeze un anumit stil în vestimentație și comportament doar pentru că este lesbiană. Râde cu poftă atunci când este întrebată dacă în cuplul lor cineva are rolul de bărbat. De unde să apară un bărbat într-un cuplu de femei?
Enlarge
Spune că a fi lesbiană în Moldova este destul de neplăcut. Nici măcar cercul de prieteni nu te ajută suficient. Dacă ieși în stradă împreună cu persoana iubită, trebuie să fii atentă la orice gest – niciodată nu știi ce străin își va permite să se manifeste răutăcios sau agresiv față de voi.
„Nu mă simt deloc în siguranță aici. E greu să-ți permiți ceva. Nu mai zic de săruturi sau un simplu salut sau rămas-bun. Deseori nici să te îmbrățișezi nu e posibil, deși toți oamenii își pot permite asta. Numai noi nu avem dreptul.”
Anastasia a înțeles că este atrasă de fete încă pe la vârsta de 12 ani, când s-a îndrăgostit de o fetiță. Apoi, pe la 16 ani, a avut o relație romantică cu un băiat. Încerca cu disperare să înțeleagă ce se întâmplă în sufletul său și de ce băieții nu-i trezesc aceleași emoții ca unele fete care îi plăceau.
https://www.facebook.com/moldova.org/videos/2263728633953929/
Mama și bunica ei, care acum îi sunt confidente, au observat pasiunea Anastasiei pentru unele fete încă din timpurile adolescenței. Cu gândul că Anastasia are toată viața la dispoziție ca să aleagă cum vrea să trăiască, femeile au lăsat-o să fie… așa cum vrea ea. Astfel, când Anastasia i-a recunoscut bunicii că este lesbiană, aceasta nu a fost deloc uimită. Nici mama nu a fost luată prin surprindere. În acel moment, pentru a ambele a fost clar că nu mai era vorba de o manifestare a adolescenței rebele.
Persoanele dragi îi sunt alături și speră că Anastasia își va forma o familie în care să fie fericită, chiar dacă pentru asta va trebui să plece peste hotare.
„Eu despre asta îi povesteam mai mult mamei, pentru că noi avem așa un stil de comunicare. Ea mă asculta, poate chiar îmi dădea sfaturi, chiar dacă nu era de acord. Ea era întotdeauna curioasă să afle cum se dezvoltă relațiile mele. Ea mă ajuta, mă susținea în orice situație.”
Anastasia zice că, la școală, homosexualitatea nu se discuta nici măcar la orele de educație civică. Parcă era un tabu. De asemenea, vorbește că nimeni din clasa ei nu știa că ea este lesbiană. Se întâmpla uneori ca băieții, în timpul pauzelor, să se agațe de cineva, care li se părea diferit. Îl numeau gay sau poate și mai rău, râdeau de el. Anastasia a intrat în discuții de câteva ori cu ei, spunându-le că nu este bine să se agațe de cineva doar pentru că se îmbracă sau se comportă altfel. După acea discuție, băieții se fereau să mai facă glume pe seama cuiva. Despre ea spune că a avut câteva fotografii împreună cu alte fete pe unele rețele de socializare și colegii tot se agățau de ele. I-a ignorat și după un timp, glumele au încetat.
Enlarge
Acum e studentă la facultatea de psihologie a Universității Libere Internaționale din Moldova. E pasionată de subiect și toate cărțile citite sunt din domeniu, lăsând la o parte toată literatura de ficțiune. Lucrează la Centrul de Informații „GENDERDOC-M”, ca reprezentantă a organizației și lucrează direct cu membrii comunității LGBT, fiind legătura dintre aceștia, organizație și societate.
În fond, timpul său se împarte între studii, job și casă. Ea locuiește împreună cu iubita sa, are un câine și o pisică, care se împacă bine între ei și fac front comun când vin oaspeții: tind să-i copleșească cu dragostea lor.
Pe iubita ei a cunoscut-o la o petrecere, le-a făcut cunoștință un prieten comun. Comunicarea intensă și interesele comune au crescut într-o relație de dragoste. Mama și bunica Anastasiei o cunosc și au încredere că o face fericită.
Enlarge
Nu-și vede viitorul în Republica Moldova. Anastasia a locuit câțiva ani în Germania și spune că, periodic, pentru a scăpa de atmosfera apăsătoare din țară, își organizează vacanțe scurte la Berlin. Probabil tot acolo vor pleca împreună, după ce-și vor oficializa relația în Danemarca. Deocamdată trăiesc aici, fac economii și caută oportunități pentru un serviciu în țara, unde vor putea trăi deschis, fără a fi atente la fiecare gest sau privire.
„Observ că, totuși, este un procent de societate care-și schimbă părerea când discută cu oamenii din comunitatea LGBT. Văd cum se schimbă lucrurile. Sunt persoane care vor să susțină drepturile oamenilor din alte grupuri.”
Cu aceleași gânduri a acceptat să ne spună istoria. Vrea să încurajeze și alți membri ai comunității LGBT să scape de frica de a vorbi. Nu crede că oamenii, care au o părere negativă despre homosexualitate, și-o vor schimba. Și totuși, ea speră că tu, cel sau cea care citește acest text, vei vedea istoria unei tinere, care-și trăiește viața în mod obișnuit și care nu se deosebește de multe alte femei.
