Straja hotarului verde
Foto: Tatiana Beghiu
Viorica și Polina sunt înarmate cu câte un monoclu, un aparat de fotografiat, riglă și cărți despre animale. Îmbrăcate în haine de camuflaj și papuci rezistenți la apă, femeile străbat zeci de kilometri prin noroi, prin cornuții din desișul pădurii sau trec prin cele patru gârle ale lacului Beleu ca să studieze animalele și plantele. Acum fac traseul terestru, cât mai există posibilitatea, însă după ce apele vor reacapara lacul, femeile vor face același drum pe barcă.

Viorica Paladi și Polina Cassir sunt cele care stau la straja hotarului verde a Rezervației Naturale „Prutul de Jos". Călătoriile lor sunt făcute în liniște, pe furiș, ca să nu sperie viețuitoarele. Când observă vreo una pe cale de dispariție, se opresc imediat în loc și foarte rapid o fotografiază, iar apoi o arată internauților să se bucure de frumusețe. Totuși, cercetătoarele au grijă să nu divulge locul exact al viețuitoarelor, pentru a nu fi găsite și apoi vânate.

În general, oamenii au acces limitat în Rezervație. Totul, pentru a nu deranja animalele și a le lăsa să trăiască în liniște, în habitatul lor natural.
Una dintre problemele majore ce duc la micșorarea numărului de animale, și anume a celor pe cale de dispariție, potrivit ecologistului Anatolie Prohnițchi, este defrișarea pădurilor. „În aceste fâșii forestiere își găsesc locul și insectele, și păsările, și animalele. Dacă ele sunt distruse, nu au unde trăi, nu au casă. Trăiesc în mijlocul străzii și le calcă mașina".

Cele mai multe infracțiuni sunt împotriva copacilor, conform controlului ecologic din 2018. Cetățenii au fost pedepsiți pentru tăierea ilegală sau vătămarea arborilor și arbuștilor în valoare de peste 850 de mii de lei. Totuși, nici jumătate din acest prejudiciu nu a fost recuperat.
11,2%
reprezintă gradul de împădurire
a Republicii Moldova în 2018
422,8 mii ha
reprezintă suprafața totală
a fondului forestier
376 mii ha
sunt păduri
Diminuare rapidă, exponențială a speciilor
Problema animalelor pe cale de dispariție nu ne vizează doar pe noi.

Aproape un sfert din speciile de mamifere din lume sunt amenințate sau dispărute.

Cartea Roșie a Republicii Moldova, care înregistrează animalele și plantele pe cale de dispariție, este abia la a treia ediție.

Prima a fost elaborată în perioada URSS și a conținut doar 50 de specii de vertebrate. În 2001, în Cartea Roșie erau 126 de specii de plante și 116 de animale.

În ediția a treia, numărul aproape că s-a dublat, ajungând la 219 specii de animale.

Principalele amenințări ale viețuitoarelor, conform
Cărții Roșii a Republicii Moldova, sunt:

1
distrugerea habitatelor naturale, generate de creșterea
exponențială a populației umane și a necesarului de resurse naturale
2
masa enormă de deșeuri poluante și degradante
3
valorificarea intensivă a terenurilor agricole
4
poluarea apelor, atmosferei și a solului
5
reducerea suprafețelor cu vegetație naturală
Prioritățile statului?
Pare imposibil să salvezi animalele pe cale de dispariție, în contextul în care oamenii continuă să pescuiască și să vâneze ilegal, continuă să arunce deșeurile în locuri interzise, chiar dacă amenzile nu sunt mici.
Amenzi pentru persoanele fizice:
250 - 500 lei pentru pescuitul ilegal


5000 - 7500 lei pentru pescuitul cu utilizarea curentului electric, a explozivilor, a substanţelor otrăvitoare, narcotice

2500 - 5000 lei pentru vânătoarea ilegală

2000 - 2500 lei pentru tăierea sau vătămarea ilegală a copacilor

1500 - 2500 lei pentru depozitarea arbitrară sau în locuri interzise

2000 - 4000 lei pentru nerespectarea modului stabilit de colectare, păstrare, transport, depozitare, ardere, neutralizare şi evacuare, inclusiv în obiectivele acvatice care au creat pericolul poluării mediului


Foto: Tatiana Beghiu
Cei care pot sancționa ilegalitățile menționate mai sus sunt inspectorii de mediu ai Inspectoratului pentru Protecția Mediului sau Poliția.

Pe lângă sancțiuni, există și Institutul de Zoologie care încearcă să salveze unele specii incluse în Cartea Roșie. Institutul a elaborat în ultimii trei ani planuri și a solicitat Fondului Ecologic Național finanțare să le implementeze. Totuși, acestea au rămas doar pe hârtie.

Așa cum spunea președinta Centrului Național de Mediu, Ina Coșeru în reportajul „Veceul și demnitatea din fundul grădinii", statul are alte priorități.

În perioada 2010-2013, Ministerul Mediului, prin Fondul Ecologic Național, a acordat prioritate proiectelor de aprovizionare cu apă, canalizare și epurare, proiectelor ce țin de consolidarea malurilor râurilor și lichidare a consecințelor inundațiilor. „Reieșind din numărul foarte mare de solicitări și respectiv politica statului", a anunțat ministerul.

În 2017, FEN a alocat doar 10 milioane de lei pentru politici și management în domeniul protecției mediului. Asta a inclus consolidarea proceselor de eroziune și alunecărilor de teren dintr-un sat și consolidarea, amenajarea malurilor canalului de scurgere a apelor pluviale din o. Leova.

Totuși, iarăși, cei mai mulți bani, 151 milioane de lei au fost transferați pentru construcția sistemelor de aprovizionare cu apă și canalizare.

În anul următor, doar 0,76% din bugetul fondului Ecologic Național au fost prevăzute pentru protecția și conservarea biodiversității, extinderea suprafețelor acoperite cu păduri. În acești doi ani, nu a fost aprobat niciun proiect pentru salvarea unor specii de animale incluse în Cartea Roșie.
Salvarea
În aceste condiții, în Republica Moldova deja există o soluție pentru animalele pe cale de dispariție. Este vorba de Rezervația Naturală Științifică „Prutul de Jos", situată pe cursul de jos al râului Prut, în sudul Republicii Moldova, pe care am decis să o vizităm și să vă povestim de acolo cum poate salva necuvântătoarele.

După aproape patru ore de mers cu mașina, ajungem din Chișinău la Lacul Beleu. Este unul dintre cele mai mari lacuri naturale din Republica Moldova. Dar ce ne atrage pe noi, un grup de șapte oameni, nu este mărimea lui, ci frumusețea și animalele pe care noi nu le putem vedea în alte părți ale țării.

În depărtare, deasupra lacului se văd cu ochiul liber puncte albe mari, iar în zbor dansează alte câteva zeci de puncte albe. Dacă mă uit prin monoclu, punctele albe se transformă în pescăruși. Pe lac se mai văd presura de stuf, califarul alb, rața mare, nagâțul, stârcul cenușiu.

Nu am mers singuri în Rezervație. Am fost însoțiți de două cercetătoare: Viorica Paladi care a preluat recent funcția de director interimar și Polina Cassir, cercetătoarea responsabilă de plante și mamifere. Specialistele sunt îmbrăcate în costume de camuflaj și în picioare au papuci de cauciuc. Pe jachetă este înscrisă denumirea Rezervației pentru care lucrează. Au ambele câte un monoclu. S-au înarmat cu o cameră foto, iar Viorica și-a luat o carte despre păsări.

Viorica Paladi este specializată în păsări. Mai tot timpul merge cu nasul pe sus, dar nu pentru că ar fi fudulă, ci pentru că urmărește păsările. Este una dintre responsabilitățile pe care le are: să ducă evidența păsărilor și să le cerceteze, astfel încât toată munca este înscrisă la sfârșit de an în Analele Naturii. Când se apropie de malul lacului, este foarte atentă la ce păsări sunt la suprafață și la cele care zbor deasupra. Sunt zile când poate vedea și peste o mie de păsări, dar sunt zile când vede foarte puține.



Polina Cassir este responsabilă de plante și mamifere. Câțiva ani în urmă avea doar plantele, dar i-au revenit și mamiferele după ce unul dintre cercetători a demisionat. Este foarte atentă pe unde calcă, privește în jos uneori și găsește diferite „minuni ale naturii" cum ar fi menta de apă sau o păpădie înflorită la mijloc de februarie. Atinge ușor cu mâna mustățile până la jumătatea copacilor făcute de-a lungul timpului și privește admirativ în jur. Se vede că-i place foarte mult munca pe care o face. Ne spune că copacii au acele mustăți pe care le vedem, pentru că aproape jumătate de an se află în apă. Aproximativ la începutul fiecărei primăveri, vine o cantitate mai mare de apă din râul Prut după ce responsabilii barajului de la Costești-Stânca permit revărsarea unei cantități mai mari de apă. În așa fel, sunt inundate malurile, sălcinișul din jurul lacului Beleu care se mărește. Această mișcare a apei le permite peștilor să migreze din Prut în lac și invers, dar și să depună icrele, pentru reproducere.

Foto: Tatiana Beghiu
Pe mal se văd urme de mistreț. Au scormonit în glod și s-au tăvălit în el. „S-au jucat", spune una dintre ghidele noastre. În drumul nostru spre zona numită de bătrânii satului Slobozia Mare „Cioroi", parcurgem un câmp moale plin de cornuți care se prind foarte ușor de hainele noastre. Picioarele se înmoaie în pământul moare și le scoatem din el mai murdare. Pe pantaloni și pe față au ajuns picături de glod, iar ciorapii unuia dintre noi deja erau uzi. Era în adidași, dar nu a vrut să renunțe la aventura pe care o aveam.
Mergem în pădure acolo unde cuibăresc păsările. Cuiburile sunt construite la aproape doi metri înălțime de pământ. Atunci când va fi inundată pădurea, cuiburile trebuie să fie deasupra apei. Astăzi cuiburile sunt goale, însă la începutul primăverii se vor întoarce păsările ca să depună ouă. Păsările revin în Rezervație, chiar și cele pe cale de dispariție, pentru că au condiții prielnice de trai și reproducere, dar și pentru că au parte de liniște. Accesul oamenilor în această zonă este strict interzisă, în special în perioada reproducerii. Omul este perceput ca o amenințare pentru păsări și dacă acesta ar pătrunde în intimitatea lor, păsările vor fi deranjate și ar putea să nu se mai întoarcă la anul viitor, în general, în Rezervație.
Așa arată zilele cercetătoarelor în teren atunci când au turiști. Când au de lucrat, selectează o zonă anumită din Rezervație și parcurg zeci de kilometri pentru a o studia. În zilele când nu sunt în natură, sunt la birou și înregistrează datele colectate sau fac lecții de ecologie pentru elevi.
Rezervația Naturală Științifică „Prutul de Jos" are o suprafață de 1 755,4 ha.

În prezent, acest complex acvatic găzduiește peste 27 specii de peşti, 196 de specii de păsări, dintre care 45 sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Au fost înregistrate în jur de 40 de specii de animale, dintre care 12 sunt incluse în CR.
Foto: Tatiana Beghiu
Unul dintre scopurile rezervației a fost crearea condiţiilor favorabile pentru reproducerea speciilor rare, a celor pe cale de dispariţie şi a altor specii de plante şi animale.

Iar ca să fie atins scopul, s-a interzis pescuitul în rezervație, vânatul sau alte activități umane care ar putea dăuna locului și speciilor. Accesul oamenilor este limitat. Cei care „stau la straja hotarului verde" sunt doi cercetători, doi inspectori, doi pădurari și un inginer.
Se fac vizite în teren zilnic, astfel încât cei prinși că fură lemn sunt sancționați. Mai mult decât atât, în rezervație există mai puține deșeuri din plastic, întrucât picnicurile și carnea la grătar în această zonă la fel sunt interzise. Plasticul care ajunge în apa lacului sau în cuiburile păsărilor ajung „pe calea apei", de pe străzi, din ravene când plouă sau prin râul Prut.

Datorită protecției instalate deja de aproape 30 de ani, numărul unor specii de animale pe cale de dispariție a crescut. Dacă spre mijlocul anilor `80, numărul femelelor vidre apte pentru reproducere abia ajungea la 20, în 2001, numărul vidrelor era de aproximativ 50 și avea statutul de „critic periclitată". Ele nu prea stau la văzul lumii, însă, în 2012, specialiștii din Rezervație au avut întâlniri directe, exclusiv în zonă, cu 10 vidre, iar în 2018 numărul acestora a ajuns la 28, astfel încât în cea de a treia ediție a Cărții Roșii statutul vidrelor a devenit deja „vulnerabilă", pentru că numărul lor a crescut până la 250 de exemplare în toată țara.

Un alt exemplu este cel al egretei mari, specie critic periclitată. În anul 2013 au fost observate 59 de exemplare, iar în 2019 au fost văzute 78.
Viorica Paladi
directoarea interimară a
Rezervației Naturale Științifice „Prutul de Jos"

Ca să existe speciile, trebuie să menținem habitatele naturale în care ele se reproduc și în care ele trăiesc. Vânatul și micșorarea habitatelor influențează direct la dispariția unei specii. Noi în rezervație nu putem face mari schimbări. Dar schimbările sunt inevitabile atunci când în urma ploilor, în ape ajung deșeuri. Păsările sunt uneori tentate să ciupească și să înghită plasticul.
După o colaborare cu omologii lor din România, anul trecut, cercetătorii din cadrul Rezervației au primit drept cadou patru camere de supraveghere video. Acestea îi ajută să calculeze și să studieze cu precizie numărul animalelor, nu doar din întâlnirile directe cu ele sau după urme. Datorită acestor patru camere speciale, au putut înregistra prezența vidrei, pisicii sălbatice, jderul de pădure, egretele, pelicanii și alte viețuitoare, pe cale de dispariție sau nu.

National Geographic a finanțat un proiect de evaluare și conservare a populației de nurcă europeană pe cursul râului Prut, ambele maluri. Frumoasa vânată pentru blana sa reprezintă una dintre cele mai periclitate specii din Europa, iar singura populație viabilă cunoscută se află în Delta Dunării. Astfel, echipa din Rezervație a achiziționat camere foto-video cu senzor de prezență și IR, analize genetice și mink raft-uri (plute pe care se pune un substrat ce permite impregnarea urmelor).
Urme de vidră în gârla Manolescu din Rezervație. În acest loc vidra a fost și filmată. „Vidra are un habitat bun ca să se dezvolte în ecosistemul nostru. Are condiții prielnice de hrană și adăpost" explică Polina Cassir, cercetătoare.

Vidrele locuiesc lângă apele curgătoare și stătătoare și se hrănesc cu pești, broaște, crustacee și altele.
Foto: Tatiana Beghiu
După colaborarea cu România, cercetătoarea Polina Cassir a înțeles că ar avea nevoie de un aparat de fotografiat mai performant, un monoclu mai performant, o cameră video pentru a filma atunci când vor merge în teren, câteva camere ascunse. „Măcar câte două la toate patru canale. Este necesar ca să facem o cercetare mai detaliată și aprofundată", spune Polina.
Rezervația trebuie să
ajungă până la Cahul
Pe lângă tehnologie, cercetătoarea spune ar fi nevoie de extinderea rezervației până aproape de Cahul, fiind inclus și lacul Manta și bălțile din apropiere. Această măsură ar mări efectivul de cercetători care ar putea studia speciile, dar și ar proteja mai multe viețuitoare care trăiesc și se reproduc în acele zone.
Acest model de rezervație poate fi replicat oriunde în lume, chiar și în altă zonă a Republicii Moldova. Doar slăbiciunile pe care le poartă acestea cum ar fi lipsa resurselor financiare pentru salariile angajaților care să păzească și să muncească în rezervație, pescuitul și vânatul animalelor/păsărilor, accesul oamenilor în rezervație care ar putea lăsa gunoi, nu vor duce la salvarea animalelor pe cale de dispariție.
Totuși, dacă vă întrebați dacă ar putea fi salvate alte specii de animale prin transportarea și găzduirea lor în Rezervație, să știți că nu ar fi posibil. „Nu avem dreptul să aducem aici alte specii. Noi nu trebuie să influențăm ecosistemul. Mamiferele de aici au condiții și ele singure își controlează efectivul. Dacă aducem alte specii, ar fi un deranj pentru speciile existente", menționează directoarea interimară a Rezervației, Viorica Paladi.
Foto: Tatiana Beghiu
Ce-ar fi dacă rezervația nu ar fi protejată? - este întrebarea pe care ne-am pus-o de multe ori atunci când eram în Rezervația care ne-a impresionat. „Nu ar exista. Știți cât e de rău omul?! Omul cu natura trebuie să trăiască în armonie, dar, după cum știți, mai sunt și oameni care nu vor", explică Polina Cassir.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *