Stare de urgență pentru sol
Cernoziomul roditor.
Un mit de 100 de ani
Timp de jumătate de an, mai mulți localnici din satul Copceac, Ștefan Vodă, s-au adunat cu noaptea-n cap în fața primăriei cu vitele sale cornute. Își cereau înapoi partea din pășunile „conservate".

„Unde să ne ducem vitele la păscut?!", tunau ei. Tot ce știau atunci este că, din cauza „unui proiect", nu mai pot să-și ducă cele 70 de vaci pe câmpiile, unde le-au dus ani la rând.

Peste doi ani și 13 tone de fân adunate de pe acele terenuri și pășuni total readuse la viață și gata pentru păscut, spiritele s-au calmat. Proiectul de restabilire a pășunilor a funcționat.

Solurile constituie principala resursă naturală a Republicii Moldova, nu-i așa? Ne place să ne lăudăm cu „cernoziomurile roditoare" care ocupă 70 la sută din suprafața țării. Dar realitatea e departe de ce ne închipuim.
Fără plug și fără lege
Acum vreo 50-100 de ani, când am schimbat plugul și îngrășămintele naturale pe tehnică grea și pesticide, ne-a scăpat un lucru - acestea nu fac deloc bine solului. Așa am ajuns, în 2020, să avem 800.000 ha de terenuri agricole degradate, alte 100.000 ha puternic erodate și nicio lege a solului.

Exploatarea nechibzuită a pământului, utilizarea necontrolată a substanțelor chimice, exploatarea agricolă și forestieră fără protecție antierozională etc., poluează terenurile și le seacă de mineralele necesare.

Vasile Grumeza din satul Mihăileni, Râșcani, cultivă pământul din `87. În toți acești ani, el a înțeles cât de complicat e acest domeniu. „Agricultura este o afacere foarte riscantă… Nu știi ce te așteaptă în următorul an", spune el. Fermierul arendează de la consăteni peste 500 ha de pământ, pe care plantează tot ce se cere pe piață: floarea soarelui, grâul. Cu toate acestea, el observă, an de an, cum calitatea pământului degradează și agricultura devine tot mai puțin rentabilă. „Uneori, sunt momente când mă bântuie gândul să plec peste hotare, dar peste noapte mă răzgândesc. Tot îi mai bună pâinea la mine acasă", mărturisește bărbatul.
„Noi vorbim mai mult despre târguială și mai puțin despre pământ și calitatea lui. Acest lucru este de înțeles, oamenii au credite și trebuie să le ramburseze, dar cine va avea grijă de pământ?”, se întreabă Boris Boincean, doctor habilitat, profesor cercetător, promotor al științei agrare durabile în Republica Moldova.

În acest sens, reprezentanții Institutului de Pedologie, Agrochimie și Protecție a Solului „Nicolae Dimo” susțin că este nevoie de o lege a solului, care ar reglementa și ar supraveghea cum este utilizat și exploatat pământul. Însă, până atunci, autoritățile se ocupă de restabilirea calității solului doar în cadrul unor proiecte finanțate și susținute de țările străine.
Ce mănâncă vaca ta:
iarbă sau pământ?
Pășunile din satul Copceac, r. Ștefan Vodă, erau uscate și invadate de spini, iar râpele erodau și mai mult zona. „Timp de 40 de ani, nimeni nu le-a acordat nicio atenție. Oamenii își duceau acolo vacile să pască, dar nimeni nu a sădit nimic, ca să contribuie la îmbunătățirea acestei zone”, spune Vasile Țânțari, primarul satului.
Salcâmii plantați în satul Copceac, în timpul programului PNUD de restabilire a biodiversității
Sursa fotografiei: PNUD
Originar din Copceac, Vasile Țânțari a revenit în sat în `81, după studii și a devenit veterinar. Încă pe atunci bărbatul le spunea sătenilor, la adunările din fața primăriei, că zonele erodate sau uscate, precum și pădurile ar putea fi restabilite. Dar pentru aceasta fiecare ar fi trebuit să plătească 2,5 ruble. „Atâta costa atunci o sticlă de votcă. I-am întrebat pe oameni, oare nu vă interesează ce mănâncă vacile voastre: iarbă sau pământ?", le-a spus atunci Vasile. Însă, își amintește el, nimeni nu a dat niciun ban și nici autoritățile locale nu dispuneau de resurse pentru restabilirea solului sau replantarea pădurilor.
„un sol aproape steril,
scuzați-mi expresia"


În urmă cu cinci ani, satul Copceac a fost implicat într-un proiect pilot pentru conservarea biodiversității, lansat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Organizația a apelat la o companie care a făcut o analiză detaliată a solului și a identificat de ce plante are nevoie pentru a se restabili. „Astăzi, pământul a început să revină la viață”, spune primarul, care se laudă că, în această perioadă, au reușit să reabiliteze 25 ha de pășune și să planteze peste 60 ha de pădure și fâșii forestiere, cu forțele proprii, dar și cu suportul financiar european.
Pentru restabilirea pășunilor, pe teritoriul acestora, a fost interzis accesul animalelor. Totul pentru a permite plantelor să se dezvolte corect. „Acest lucru a nemulțumit oamenii. Nu s-a lăsat fără scandal”, povestește Vasile Țânțari. Spiritele s-au calmat peste jumătate de an, când oamenii au primit, gratis, fânețuri pentru animale. „Oamenii caută beneficii. Atunci când văd ce se poate de făcut, se implică și ei”, susține Alexandru Rotaru, manager de proiect la PNUD.
„Mai corect ar fi să vorbim nu despre calitatea, ci despre sănătatea solului și asta include mai multe proprietăți agrofizice, agrochimice, biologice care au parametrii lor. Dacă spunem că un avion are x tone de aluminiu sau cupru, oare vei înțelege cât de bine funcționează motorul acestui avion? Aceeași istorie este și cu solul. Acum, avem un sol aproape steril, scuzați-mi expresia, dar așa și este”, spune Boicean.
Plugul, pesticidele și URSS
Străbunii foloseau plugul și calul ca să lucreze pământul, călcând prin el cu picioarele goale. Apoi, au pironit caii ca să pască pe câmp și au trecut la tehnica mai grea, la tractoarele care le-au ușurat munca. Nu s-a lăsat mult așteptată și perioada colectivizării, când oamenii nu mai erau proprietarii propriilor terenuri. Totul se făcea pentru strângerea recoltelor cât mai mari.

Liderii sovietici s-au gândit să transforme Moldova într-o fabrică de produse agricole. Au început experimentele și folosirea pesticidelor în proporții uriașe. La fiecare hectar se folosea 5,2 kg de pesticide în substanţă activă. Erau atât de toxice, încât la marginile câmpiilor, unde stăteau încărcătoarele pentru stropitoare, nu a mai crescut nici măcar un fir de iarbă timp de zeci de ani.
Eram prin clasele primare, când cei de la colhoz ne trimiteau cu ciorapi de nailon umpluți cu dust să mergem să presurăm deasupra cartofilor. Nu conta că erai un copil mic, iar dustul (DDT - substanță interzisă pe teritoriul Republicii Moldova) era o adevărată otravă.
Vasile Țânțari
primarul satului Copceac
În anii `90, Institutul de Meteorologie Experimentală anunța că 60% din suprafața arabilă a țării noastre era afectată de pesticide, care aveau o concentrație de 50 de ori mai mare decât cea admisibilă. Începând cu anul 2004, peste 3000 de tone de pesticide au fost evacuate de pe teritoriul Republicii Moldova cu suportul NATO și al altor instituții internaționale.
Cu toate acestea, specialiștii atenționează, că pe teritoriul nostru sunt mai multe depozite de pesticide de care nimeni nu mai știe. „Oamenii spuneau că în perioada sovietică, în Moldova se aduceau atât de multe pesticide, încât nu mai știau ce să facă cu ele. Atunci, mulți îngropau tone de substanțe chimice, în diferite locuri și le acopereau cu pământ. Imaginați-vă cât de multe avem de acestea, dar statul nu a făcut nimic”, constată Petru Vinari, coordonatorul proiectului Plantăm fapte bune.
Lecția (ne)învățată
Specialiștii de mediu spun că în perioada sovietică se foloseau foarte multe pesticide cu substanțe active care poluau aerul, solul și apele. „Hrăneau zilnic solul cu energizante, care-l distrugeau”, spune Boris Boincean. Experimentele pornite prin anii `60 până în `70 au încetat când nici tonele de pesticide nu mai dădeau rezultatele așteptate de conducerea de la Moscova.

Astfel, în anii `80-90, au început să se facă politici pentru neutralizarea degradării solului. În acea perioadă, solul și-a revenit puțin, dar nu suficient. „În ultimii 100 de ani, nu am avut niciodată un sol perfect sănătos - acel cernoziom cu care ne lăudam și mai cotinuăm să ne lăudăm”, constată Iurie Moșoi, director interimar al Institutului de Pedologie, Agrochimie și Protecție a Solului „Nicolae Dimo”.
Experții au dat mai multe semnale de alarmă, însă puțini au fost cei care i-au auzit. „Un sol în stare proastă nu poate face față schimbărilor climatice”, subliniază Moșoi. El spune că pentru protejarea solului oamenii trebuie să planteze nu doar plante anuale, dar și multianuale, care deși sunt consumate doar de animale, totuși, acestea restabilesc pământul.
Ca să se formeze 1 cm cub de sol, e nevoie de la 80
până la 400 de ani, în funcție de condițiile din jur.
Distrugerea solului cu pesticide din perioada sovietică nu a fost o lecție bună pentru agricultorul care și acum folosește tone de substanțe chimice. „Solul nostru e plin cu chimie, noi stropim roada de cel puțin 12 ori pe an. Purtăm mască de protecție ca să nu ne intoxicăm, dar cine le dă măști de protecție vietăților din sol? Am simplificat lucrurile foarte mult și vrem bunăstare?”, se întreabă Boincean.
Scandal internațional cu cel
mai mare producător de pesticide
Una dintre cele mai mari companii americane producătoare de pesticide și semințe - Monsanto, cumpărată în 2018 de compania farmaceutică germană Bayer, este învinuită că ar produce erbicide, periculoase pentru sănătatea oamenilor. Mai mulți fermieri care au folosit erbicidul RoundUp, care conține glifosat, timp de peste 10 ani, au aflat că suferă de cancer.

Alarma privind legătura cu cancerul și erbicid a explodat în 2015, când Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a examinat studiile publice și a ajuns la concluzia că glifosatul, cel mai des folosit în toată lumea pentru nimicirea buruienilor, „ar putea provoca cancerul". În pofida tuturor acuzațiilor, compania germană Bayer afirmă că produsul lor nu dăunează oamenilor. Însă, mai multe voci, au declarat în cadrul ședințelor de judecată între părțile vătămate și compania producătoare de pesticide, că întreprinderea ar fi angajat autori fantomă care să scrie tot felul de studii care să prezinte într-o lumină bună produsele companiei, iar pentru a da mai multă greutate acestor studii, s-ar fi ascuns sub numele unor academicieni.

Produsele acestei companii sunt pe larg folosite în România, scrie presa de peste Prut. „Cei mai mulți agricultori români consideră RoundUp ca fiind foarte eficient. De aceea, mai mulți fermieri români au făcut nenumărate demersuri la Bruxelles pentru a putea utiliza în continuare glifosatul (după ce UE a pus problema interzicerii acestuia), motivând că nu există înlocuitor", relatează jurnaliștii de la evz.ro.

În Moldova, aceste erbicide nu sunt atât de populare, în pofida faptului că Bayer și-a deschis sediu la Chișinău încă din 2006. Pe site-ul lor nu găsim erbicidul RoundUp. Am contactat mai multe magazine agricole care ne-au propus alte erbicide, în locul celui de la Bayer. „Nu avem așa ceva, dar nici nu-i prea bun…", ne-a spus un consultant.

Pe numele companiei producătoare de semințe modificate genetic și erbicide au fost deschise peste 14 mii de procese.
SOL-uțiile
1. Tehnologia No-till
Specialiștii de mediu și cei care studiază calitatea solului susțin că factorul care dăunează cel mai mult pământului este obsesia noastră de a-l ara adânc, a-l curăța de frunze și alte resturi vegetale.
Arătura e o greșeală a omenirii.
Boris Boincean
doctor habilitat
O soluție a fost găsită de unii agricultori, care au început să aplice tehnologia No-till (fără arat, trad.), care prevede semănatul pe terenul pe care au rămas resturile vegetale ale recoltelor precedente. Acest lucru este important, în special, pentru cele 80% de terenuri agricole care sunt amplasate în pantă. Astfel de tehnologii ajută la păstrarea materiei organice în sol, ceea ce contribuie și la păstrarea carbonului, care este responsabil de protejarea pământului de eroziuni și alunecări de teren.

Totuși, pedologii spun că această soluție rezolvă doar o parte a problemei, dar este nevoie și de un control statal, privind felul de folosire și îngrijire a pământului.
2. Recomandările Institutului „Nicolae Dimo”


  • O măsură strict necesară este consolidarea terenurilor agricole și organizarea lor antierozională. Aceasta va permite lucrarea solului de-a curmezișul pantelor, ceea ce va împiedica cernoziomul să alunece la vale;

  • Solurile erodate trebuie scoase din circ;

  • Este nevoie de informarea corectă și constantă a oamenilor cu privire la folosirea rațională și argumentată a îngrășămintelor, folosirea deșeurilor organice (deșeul de grajd, frunze și crenguțe tocate), precum și despre necesitatea pregătirii și utilizării composturilor;

  • Pe teritoriul țării trebuie să fie create mai multe fâșii forestiere de protecție, care ar proteja zonele afectate de vânturi sau ploi puternice;

  • Pentru a ne putea bucura de un sol fertil și sănătos, este nevoie de organizarea Agenției „Solurile Moldovei”, adoptarea „Legii solului”, elaborarea și imple­mentarea unor măsuri urgente.

Una dintre problemele noastre cele mai mari este, spun pedologii, că solurile sunt bătătorite și de aceea apa nu poate răzbate în sol. Atunci, apa curge la vale, ceea ce duce la eroziuni. Iar dacă apa nu răzbate, rădăcinile nu au apă și de aceea avem secetă. Iată o legătură directă dintre secetă și eroziune.

„Trebuie să creăm condiții pentru formarea unui sol sănătos care să permită apei să răzbată”, susține Petru Vinari. Regula de bază e să asigurăm un circuit închis. Ceea ce extragem din sol, să întoarcem înapoi. Sursă de inspirație ar trebui să fie natura, care nu lasă niciodată solul gol.
Într-o linguriță de sol se conțin de 1,5 de ori mai multe vietăți (microorganisme) decât oameni pe întreg globul pământesc. Noi cunoaștem poate doar 7% din acea biodiversitate, restul 93 % este taină.
3. Asolamentul
Boris Boincean spune că după folosirea exagerată a pesticidelor, a doua lovitură dureroasă pentru sol a fost privatizarea care s-a făcut la mijlocul anilor `90. Atunci, oamenii și-au primit pământul din care au încercat să extragă tot ce pot și cât mai repede. „A crescut ponderea culturilor care se vând, floarea soarelui, de exemplu, care ocupă o suprafață care o depășește de 3,5 ori pe cea admisibilă. Adică, conform regulamentului și normelor solului, pe teritoriul Moldovei putem avea 130 mii de ha plantate cu floarea soarelui, dar noi semănăm vreo 400 de mii de ha”, remarcă Boincean.

Unii agronomi ajung la aceeași concluzie doar analizând roadele de-a lungul anilor. Valentin Caracaș, agronom în satul Copceac, a înțeles necesitatea asolamentului de cel puțin trei culturi, când a observat reducerea considerabilă a recoltelor.
4. Cunoaște-ți solul
Ce ar putea atunci face un om ca să restabilească calitatea solului? În primul rând, spune Petru Vinari, trebuie să meargă la primărie unde specialiștii să-i explice ce fel de sol este în regiune și de ce ar putea avea nevoie. Trebuie să facă o analiză a felului în care, el, personal, otrăvește solul prin aruncarea irațională a gunoiului, a apelor reziduale și să încerce, la nivel de comunitate, să găsească soluții simple de implementat pentru îngrijirea corectă a solului.
5. Plantează copaci și plante perene
„O mică soluție ar fi și plantarea copacilor sau a fâșiilor forestiere care ar proteja zona de vânturi și ploi puternice, dar care vor servi și ca îngrășământ pentru pământ”, subliniază Vinari. Pe terenurile în pantă, cu soluri erodate, se recomandă cultivarea plantelor dese, în care predomină ierburile perene.
6. Alege îngrășămintele naturale
Pentru formarea unui sol echilibrat, este necesar de aplicat aproape 10 tone de îngrășăminte organice per hectar. O dată la patru ani, se recomandă și aplicarea deșeurilor de grajd a câte 30-40 tone per ha.

Resturile vegetale compensează aproape jumătate din pierderile de materie organică. Respectiv, acestea trebuie tocate (2-6 cm) și distribuite uniform pe suprafața terenului. Pentru stimularea activității microorganismelor, care descompun resturile vegetale, se recomandă de aplicat câte 10-12 kg de azot la fiecare tonă de producție secundară. Paiele amestecate cu îngrășământul de grajd contribuie la formarea mai rapidă a humusului, dar în primul rând, la conservarea solului.

Impactul poluării solului cu tone de pesticide se simte și acum, după 30 de ani de la destrămarea URSS. Drept rezultat, oamenii se îmbolnăvesc de cancer și mor. Acest lucru îl vedem în satul Speia, r. Anenii Noi, unde rata îmbolnăvirilor cu cancer este foarte înaltă (46 de cazuri înregistrate în acest an). Responsabile de acest număr mare de îmbolnăviri s-ar face, spun unii localnici, tonele de substanțe chimice folosite în Serele Moldovei, de pe teritoriul satului. „Majoritatea oamenilor bolnavi de cancer au lucrat la Serele Moldovei", susține Aliona Denian, asistenta superioară de la Centrul medical din satul Speia. Potrivit ei, cazurile de îmbolnăvire sunt tot mai frecvente: „De la începutul acestui an, 3 persoane din sat au murit din cauza cancerului", constată cu tristețe specialista.