Satul Avdarma din sudul Republicii Moldova, care numără puțin peste trei mii de locuitori, uimește prin infrastructura dezvoltată și viața oamenilor de acolo.

Centrul satului pare decupat din orașele mari, bine dezvoltate, cu clădiri moderne, gazon îngrijit, drumuri și trotuare curate și noi. Toate acestea sunt acompaniate de cântece rusești, care răsună din boxele instalate pe stâlpi, împrăștiați prin toată localitatea. „Ascultăm muzică de la ora 8 dimineața până la 8 seara, în fiecare zi”, ne spune Ecaterina Ceavdar, o bătrână energică, cu zâmbetul pe buze. Lumina de pe față nu i-a fost ștearsă nici măcar de amintirile din copilărie când, întreaga ei familie a fost deportată. După șapte ani de la deportare, a revenit în Joltai, satul ei de baștină, unde și-a găsit casa părintească transformată în depozit. „Ne-a găzduit sora tatălui, care trăia în Avdarma. Eram 13 suflete”, își amintește femeia.

Enlarge

IMG_0950
Ecaterina Ceavdar, 75 de ani, are patru copii, trei dintre care sunt plecați peste hotare

Ecaterina a crescut patru copii, însă, la ai săi 75 de ani, stă singură într-o casă mare, unde cândva se zbenguiau copiii și nepoții. Toți au plecat să-și găsească un loc mai bun prin lume, iar femeia își omoară timpul cu treburile casnice și cu televizorul. „Au fost timpuri când nu aveai nici televizor, iar acum poți să-ți pui câte unul în fiecare cameră. Cu el nu te plictisești”, spune ea. O interesează mai mult concertele și filmele, iar știrile le urmărește, dar cu mai puțin interes, pentru că în Avdarma este altfel.

Avdarma, satul fără întrebări

Satul Avdarma din sudul Republicii Moldova, care numără puțin peste trei mii de locuitori, uimește prin infrastructura dezvoltată și viața oamenilor de acolo. Centrul satului pare decupat din orașele mari, bine dezvoltate, cu clădiri moderne, gazon îngrijit, drumuri și trotuare curate și noi. Toate acestea sunt acompaniate de cântece rusești, care răsună din boxele instalate pe stâlpi, împrăștiați prin toată localitatea. Și, la fel ca-n toate istoriile, exista un „dar”….http://reportaje.moldova.org/satul-fara-intrebari/ – Un reportaj de Tatiana Beghiu, cu imagini de Dan Guțu

Geplaatst door Moldova.org op Zaterdag 3 november 2018

Mecenatul satului

Când ajungi în sat, unde majoritatea localnicilor se declară găgăuzi, ai impresia că timpul capătă noi contururi și dimensiuni. Totul se mișcă lent, liniștit și armonios. Nimeni nu se plânge de nimic. Lumea pare ușor suspendată și încântată de satul lor, care s-a transformat într-o oază în sudul Moldovei.

Enlarge

IMG_0978
Primăria din centrul satului Avdarma, Comrat

Cu 15 ani în urmă, era un sat fără lumină, gaz, apă, cu un centru medical amplasat într-o clădire aproape ruinată și cu foarte multă lume plecată departe. Însă, brusc, satul s-a transformat într-un oraș în miniatură, cu drumuri pavate, parcuri, pietonale, centru medical echipat cu aparate moderne, o brutărie și multe beneficii pentru tineri și bătrâni. Minunile nu apar din nimic. Investițiile provin, în mare parte, de la frații Kazmalî, născuți în Avdarma. Unul dintre ei este Ilia Kazmalî, fondatorul holdingului „Sheriff”, imperiul de business din Transnistria, care este activ pe toate segmentele economiei – de la comerțul cu produse alimentare, automobile, carburanți, medicamente, producerea și exportul alcoolului la servicii hoteliere, telefonie fixă și mobilă, internet, bănci, asigurări, sport și presă, scrie Rise.md.

Frații Kazmalî sunt ridicați în slăvi de către localnici. Acolo oamenii nu-și pun prea multe întrebări, nu se gândesc la lucrurile care nu le plac, ochii le sunt unși cu cele câteva străzi pavate din centrul satului și kilogramele de cărbune pentru iarnă pe care le primesc de la frați. „Sheriff are grijă de noi”, ne-au spus câteva femei care stăteau pe o băncuță de lemn, amplasată în fața unui magazin din centrul satului.

Activitățile extra-școlare

Copiii din sat sunt ocupați și nu au timp de năzbâtii, susține Maria Petcova, psihologa Liceului Teoretic „D. Celenghir”, unde învață 353 de elevi din Avdarma, dar și din satele vecine. După ore copii nu pleacă acasă. „Începe a doua viață a liceului”, explică Maria Marinova, directoarea adjunctă a liceului.

După masă încep activitățile extra-școlare: dansuri, tenis de masă sau de câmp, fotbal, volei, lupte. Activitățile se termină seara. Copii merg spre case, cărând ghiozdanele grele și drumul le este ghidat de ultimele cântece difuzate de radioul local în acea seară.

Soarele coboară încet, nici el nu se grăbește nicăieri. Satul își aprinde felinarele de-a lungul străzilor, iar oamenii se adună în fața televizoarelor sau calculatoarelor ca să vorbească cu copii sau părinții plecați peste hotare. Boxele vor fi tăcute până mâine dimineață.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *