Sadova, localitatea de baștină a președintelui Igor Dodon, încă nu este pregătită de alegeri. Chiar dacă la primărie sunt afișate niște pliante informative despre cum funcționează sistemul electoral mixt, oamenii încă nu știu cum vor vota. Totuși, sadovenii așteaptă ca politicienii să-și anunțe candidatura. Mai mult, cadourile pentru copii din partea fundației deținute de soția lui Igor Dodon nu i-a oprit pe oameni să-l critice pe cel din urmă.

Satul Sadova este unul mare, așezat pe văi și dealuri, mai departe de ochii lumii. Până să ajungi în localitate, trebuie să parcurgi cel puțin 4 kilometri până la intrarea în sat. 

Lipsesc panourile electorale pe străzi, însă nu și în ogrăzile oamenilor. Cineva și-a ațâțat un panou cât este casa de mare, în așa fel încât cine intră să vadă din depărtare opțiunile politice sau cel mai popular om din sat. Peste câteva străzi și case, sunt afișate alte câteva panouri mai mici de la alegerile prezidențiale care conțin fraze ale șeflui statului despre patrie, unionism, Uniunea Vamală.

Drumurile principale sunt asfaltate și duc în Centru sau spre Călărași. Bradul de Crăciun a fost deja instalat și împodobit, tarabele pieței mici sunt goale la fel cum este scrânciobul de lemn, așezat alături. De fapt, centrul este cel mai viu loc din tot satul. Ușa singurului magazin din zonă se deschide și se închide la fiecare două minute, iar pe banca din stație sunt așezați câțiva bărbați care mai degrabă omoară timpul, decât așteaptă transportul public.

Dumitru Iacov și-a rezemat bastonul ornamentat cu triunghiuri și romburi în dreapta lui. În stânga stă prietenul acestuia, Gheorghe Gribincea. Ambii sunt îmbrăcați în haine de culori întunecoase. Chipiul bărbatului de alături încearcă să ascundă pletele sure și mari. Se pare că demult nu s-a tuns. Dumitru se plânge de durere la un picior. Câțiva ani în urmă a mers să lucreze în construcții în Coreea de Sud, unde s-a accidentat.

Așezați pe banca din stație, prietenii în haine negricioase așteaptă o femeie din sat să le aducă ceva de mâncare. Săteanca le aduce ceva în fiecare zi. O pâine, fructe sau altceva de mâncare. „Sunt oameni, copii care nu au ce mânca”, spune Dumitru. Apare și femeia cu mâncarea. Scoate din punga neagră două mere și le dă celor doi. Ei schițează o nemulțumire ușoară. Dumitru pune mărul pe scaun alături, însă peste câteva secunde îmi propune să-l iau eu, cu insistență, pentru că el nu mănâncă mere. Femeia ia punga în mână și dispare la fel de rapid cum a apărut.

„Mai cădem în genunchi și ne rugăm să plouă. Dacă sunt mulți răi, nu plouă.”

https://www.facebook.com/moldova.org/videos/605966456540028/?__xts__[0]=68.ARBDLPHjOqbLwz2obw0_s7NblrDjYMS3kuTs6kNUnPKXfYD2iD_yYYunuRKYup9qA2JS11I_cluuG7adbF4AiIVbTvVr2rF1DWz4g620E5Yw1EtLWh4iFbkKUc3oPRloOiTdAC5aEPTy8pniJsSH96PqQnbv17pIGNqxLUfYnRFpBEjR1GL973WLmTTeKmgozqxpI2Yrx5NBPAOxMrzrWr_IAbE3hwD_h_XDo5n5XdeViXo2W9phcqEOIV7A61FR2Gl4-qcI_yXXmhCBhArzUq65juTWgq99V346n_8SZVhostaDophCfXoRKylngZoKrNPRgdesEly73bqM_Z9as68vAxOL–tdgME&__tn__=-R

Îl întreb dacă-i ajunge pensia și aflu că el nu a ajuns nici la vârsta de 60 de ani. Pe scurt, de lucru nu are, iar „în țară este corupție și hoție”. Bărbații discută despre sărăcie și politică fără nicio emoție. Despre viața grea – ca despre ceva obișnuit. Normalitate pentru ei este să ia o dușcă de rachiu pe datorie după ce primesc merindele de la femeia din sat.

Vine la stație și Gheorghe, cumătrul lui Dumitru. Are ochii albaștri și tulburi. Spune că soția lui este de 16 ani în Italia și în toți anii aceștia i-a trimis doar 20 de euro. Ea nu s-a întors să-l revadă, să-l susțină. Fără să vrea, lacrimile bărbatului îi curg șiroaie. Gheorghe scoate din buzunarul cojocului o băsmăluță mototolită cu care-și șterge lacrimile. Cea mai mare durere a avut-o vreo doi ani în urmă, când i-a murit iubita, apoi fratele. Mai trece încă o dată cu băsmăluța peste pleoape, o pune în buzunar și se pornește la magazin. Chiar și Dumitru, bolnav de un picior, își ia bastonul și șontâc-șontâc merge după ei. Azi nu au noroc. Vânzătoarea nu vrea să le dea pe datorie, iar pensia încă nu au adus-o la poștă.

„Nu pot să zic de rău despre Dodon”

Părerile despre activitatea președintelui Igor Dodon sunt împărțite. „Mi-e rușine că sunt dintr-un sat cu Dodon”, strigă un bărbat de peste gard. „Să zic ceva bun despre Dodon, nu pot. Să zic ceva rău despre el la fel nu pot, că e consătean. El spune că face totul pentru noi, cadouri, una-alta, dar oamenii stau cu marfa pe deal. Nimic nu se face pentru norod”, povestește un alt sătean care a refuzat să se prezinte. Răutăcios, bărbatul spune că atunci când va organiza Dodon adunări, dar și alți politicieni, are de gând să se revolte și să-i tragă la socoteală.

Săptămâna trecută, Igor Dodon a fost suspendat temporar din funcție pentru a cincea oară. Acesta e refuzat să promulge mai multe legi. Peste câteva zile, în cadrul unei transmisiuni live, președintele Igor Dodon, a declarat că nu știe dacă va candida la alegerile parlamentare și îndemna oamenii să voteze socialiștii, chiar dacă campania electorală, oficial, nu a început. De asemenea, Dodon își face griji ca actuala guvernare să nu fie dependentă de Europa, însă nu a menționat că tocmai Uniunea Europeană a oferit suport financiar pentru dezvoltarea țării.

Anul acesta, Sadova a semnat declarația de Unire cu România. La scurt timp, Igor Dodon a anunțat că satul de baștină a semnat și declarația de statalitate.

În Sadova sunt 2191 oameni

795 gospodării

S-au declarat moldoveni – 65,2 %

români – 33,8%

ucraineni – 0,6 %

Familie de gospodari

Nicolae Aghinie îl știe pe președintele Dodon și pe familia acestuia. Munca l-a adus în casele multor oameni. Este de profesie tâmplar, iar odată ajuns la vârsta de pensionare, mai face lucruri în atelierul de acasă. Spune că părinții șefului statului sunt oameni gospodari. Sadovenii l-au votat la alegerile prezidențiale pentru că ei știu din ce familie este acesta. În turul doi, la alegerile prezidențiale, pentru Igor Dodon au votat 586 de oameni, iar pentru Maia Sandu au votat 575. „Nu aș vrea să vorbesc rău de dânșii. Nu pot să-i disprețuiesc”, spune Nicolae. Cu toate acestea, nu este de acord cu unele lucruri pe care le face și le spune președintele, iar dacă s-ar întâlni față-n față, iar spune despre ele.

Stă la masă lângă soția lui Dina. S-au întors recent din Germania, unde au fost în vizită la cei trei fii ai lor. Și-ar fi dorit ca să fie cineva dintre ei mai aproape, ca să facă o mămăligă mare ca un soare și să-i poftească la mâncare. Însă cei trei fii și-au făcut familii și au emigrat. De vină ar fi și lipsa condițiilor de muncă, acasă. De exemplu, fiul cel mai mic, Alexandru, are diplomă de arhitect, însă a plecat din țară pentru un viitor mai bun, așa cum spun părinții lui.

„Eu nu pot să ocărăsc țara asta pentru salariile mici. Înțeleg că nu este de unde a face măriri. De unde să iei banul cela, dacă el nu-i atâta? Nu pot învinovăți pe cineva că este cauza sărăciei. Este sărăcie pentru că mentalitatea noastră nu este a europenilor”, povestește bărbatul cu părul cărunt. „Poate că suntem săraci pentru că ni s-a furat miliardul?”, îl întreb. „Asta este o parte a sărăciei”, adaugă, fiind sigur că banii furați sunt în țară și dă exemplul magazinelor sociale ale lui Șor. „Îmi pun întrebarea: de unde are el bani să facă Orheiul strălucit și de unde are bani să dea la pensionari?” Dina, soția lui Nicolae, este de acord cu spusele partenerului ei de viață. Este sigură că dacă ea ar fura o oaie de la vecini, repede ar găsi-o poliția și i-ar deschide dosar penal.

În schimb, sadovenii așteaptă ca în sat să vină politicienii să-și facă publicitate electorală. Sunt pregătiți să le asculte promisiunile, să le povestească despre greutățile lor și să-i întrebe cum au de gând să le rezolve.