În țările în care de multe ori procesele democratice sunt mimate, fiind influențate de politică și corupție, după cum arată cel mai recent indice al democrației, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO) poate fi colacul de salvare pentru cetățenii cărora justiția nu le-a făcut dreptate. Este și cazul Republicii Moldova. În perioada 1998-2018, la CtEDO au ajuns peste 14.200 de plângeri trimise de către moldoveni.

Un bărbat cu părul cărunt, pielea șifonată de cei 76 de ani, stă cu capul plecat deasupra unei scrisori pe care a primit-o dis-de-dimineață. Nimic nou. Deja de aproape patru ani, primește aceleași răspunsuri de la Casa Națională de Asigurări Sociale. Scoate un oftat obosit și pune ochelarii cu lentile groase la loc, pe radioul maroniu din anii `60. 

Mihai Dogotar a ajuns la Curtea Europeană pentru că a fost plasat forțat într-un spital de psihiatrie, după ce a lovit-o pe Valentina Buliga, ministra Muncii, Protecției Sociale și Familiei de atunci. Era anul 2014. 

Totul a început de la pensia mică pe care o primea. Și-a trăit viața fiind sigur că, dacă muncești, nu vei ajunge niciodată cu mâna întinsă. „Am lucrat mai mult de 50 de ani și ce-am primit? 1000 de lei?” A transmis scrisori Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. În scrisori avea grijă să aranjeze fiecare rând, să potrivească fiecare cuvânt și să le explice autorităților că au comis o greșeală când i-au calculat pensia. Nu căuta vinovatul, doar cerea să i se facă recalcularea. Însă, lunile treceau și nu primea niciun răspuns.

Pe 5 mai 2014, la Glodeni, a venit în vizită Valentina Buliga, iar bătrânul s-a grăbit să asiste la ședință. „Îi voi explica și mă va înțelege”, s-a gândit el. S-a așezat pe un scaun și, fiind gata să aștepte oricât va fi nevoie, și-a adunat mâinile pe genunchii acoperiți cu un teanc de documente. În scurt timp, însă, o femeie s-a apropiat de el și i-a spus să plece. „Nu ai voie să fii aici.”

„A durut”

În acel moment, în sală a intrat ministra. Mihai Dogotar s-a apropiat de ea. Potrivit bătrânului, ministra s-a arătat indiferentă și nu voia să-l asculte, l-a întrebat de ce se plânge – „că doar primește o pensie de 1000 de lei”, i-a reproșat că e bătrân și probabil nici nu mai știe să numere. „A durut. Nu m-am gândit niciodată că un ministru poate să-și permită să vorbească așa cu oamenii”, își amintește bărbatul. Atunci i-a spus ironic o poezie și, afirmă el, Buliga drept replică l-a insultat și a ridicat mâna să-i dea o palmă. Bătrânul spune că s-a apărat, după care a plecat. Nu ține minte detaliile acelui incident.

A lovit-o din întâmplare, spune bărbatul, răscolind prin amintirile care s-au șters în timp. „Poate și am lovit-o ușor, dar sigur că nu cu rea voință”, menționează el. A plecat. S-a îndreptat spre casă. Drumul i s-a părut parcă mai lung decât de obicei. Se întreba ce poate să facă, când nimeni nu vrea să-l asculte și nici să-l ajute. În drum spre casă a fost oprit de polițiști, care i-au spus să meargă cu ei.

În aceeași zi, Inspectoratul de Poliție Glodeni a inițiat urmărirea penală pe faptul „acțiunilor huliganice” comise de către bătrân. Peste o săptămână, a fost emisă o ordonanță pentru dispunerea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice ambulatorie în vederea determinării stării psihologice a lui.

Doi polițiști au venit la el acasă și l-au rugat să meargă cu ei în oraşul Bălţi pentru desfăşurarea acţiunilor procesual-penale. I s-a spus că la Bălţi ar fi poliţişti mai buni şi acolo cazul va fi rezolvat mai repede. A acceptat. Pe drum și-a dat seama că este dus în altă parte, însă, nimeni nu-i răspundea la întrebări. Ajuns la poarta spitalului de psihiatrie din Bălți, bătrânul a refuzat să iasă din automobil. A fost scos și dus cu forța.

Peste două săptămâni, medicii de acolo au recomandat efectuarea unei noi expertize la spitalul de psihiatrie din Chișinău. La 18 septembrie 2014, Mihai Dogotar a fost înşfăcat de trei poliţişti chiar în centrul oraşului Glodeni şi dus la Psihiatrie, în Chişinău. „L-au aruncat în mașină ca pe un câine”, își amintesc oamenii care stăteau cu el la piață.

Arest camuflat

La Chișinău, la spitalul de psihiatrie, a fost dus și internat împotriva voinței lui. „Erau niște condiții jalnice”, își amintește Mihai Dogotar despre cele șapte zile în care a stat închis acolo, într-o secție cu persoanele dependente de alcool. La 25 septembrie 2014, după intervenția lui Vadim Vieru, avocatul Asociației Promo-Lex, reclamantul a părăsit SC Psihiatrie Chișinău. „De fapt, a fost un arest camuflat”, susține avocatul.

După ce toate instanțele de la noi au respins contestațiile depuse de Dogotar, acesta și-a căutat dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La sfârșit de februarie 2015, bătrânul a depus o plângere la Înalta CtEDO, în care a invocat că i-au fost încălcate drepturile la libertate și siguranță, precum și dreptul la un proces echitabil. „Am sperat că măcar acolo voi avea parte de dreptate”, explică Mihai Dogotar. Și nu a dat greș. 

După aproape trei ani, Curtea i-a dat câștig de cauză, iar Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să-i plătească despăgubiri în valoare de 7.680 de euro.

Aceasta nu este singura dată când Moldova a avut de plătit scump. Potrivit raportului de activitate al CtEDO, moldovenii s-au adresat la Curte de 2,5 ori mai des decât media europeană. În cei 12 ani de când Moldova a aderat la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (1997), cetățenii țării noastre au depus 14.214 plângeri la CtEDO.

La 31 decembrie 2018, 1204 de cereri moldovenești încă așteptau să fie examinate. Până la 31 decembrie 2018, CtEDO a pronunțat 387 de hotărâri în cauze moldovenești, dintre care 33 în anul 2018. Mai mult, condițiile rele și maltratările din penitenciare ne-au prezentat un bon de plată de peste 16 milioane de euro.

Focuri de armă, cărți rupte și profesori arestați

Un caz prioritar pentru membrii Curții Europene a Drepturilor Omului a fost și cel cu școlile românești din regiunea transnistreană, unde a fost încălcat dreptul la educație. Curtea a obligat Federația Rusă să plătească despăgubiri de peste un milion de euro, lucru ignorant de către Rusia până astăzi, peste șase ani de la pronunțarea deciziei.  

Copiii din Tașlîc, Delacău, Grigoriopol parcurg zilnic zeci de kilometri și trec un punct vamal creat artificial de către autoritățile separatiste. Asta doar pentru a învăța în limba română, în clădirea liceului din Doroțcaia. Aceasta se eliberează la ora 14:00. În doar câteva minute, cei peste 170 de copii ies din microbuzele ruginite și se grăbesc spre sălile de clasă. Încep lecțiile liceului din Grigoriopol, care a fost nevoit să se refugieze aici în urmă cu 17 ani. În școală vor sta până la ora 19:00, după care vor merge acasă. Acesta este drumul pe care trebuie să-l parcurgă pentru dreptul lor la educație.

Au trecut aproape două decenii de când așa numiții milițieni ai regiunii au intrat în liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol și au tras focuri de armă, au distrus și rupt cărțile în limba română și au reținut mai mulți profesori. „Refugiul nostru a fost clădirea liceului românesc din Doroțcaia. Atunci ne gândeam că va dura doar o lună, dar timpul a trecut și nimic nu s-a schimbat”, suspină Eleonora Cercavschi, directoarea liceului din Grigoriopol. De fapt, presiunile au început încă din 1991, când a fost declarată independența Republicii Moldova și s-a trecut la grafia latină, iar cei de pe malul stâng al Nistrului s-au opus acestor schimbări și au început să atace și exercite anumite presiuni asupra celor care nu se conformau lor. „E foarte greu să conștientizezi că la o distanță de 40 km de tine, este o altă viață și oamenii nu trebuie să lupte pentru dreptul firesc la educație”, susține Svetlana Jitariuc, profesoară de educație muzicală și directoare adjunctă pentru educație a liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt”.

„Un regim criminal niciodată nu se justifică”

Profesorii își amintesc de începutul anilor `90, când au cumpărat de la București manuale în limba română, pe care, ulterior, le-au adus la școală „încet, încet, câte puțin, peste dealuri și prin păpușoi, pentru a nu fi prinși”. După conflictul de pe Nistru, timp de cinci ani au predat clandestin în limba română, povestesc ei. „Era groaznic și lucrul cel mai trist este că nu eram susținuți de nimeni”, adaugă Cercavschi. „Un regim criminal niciodată nu se justifică. Ei acționează”, se arată revoltată femeia, potrivindu-și pe nas ochelarii cu rame aurii.

Pentru că nu au găsit susținerea instituțiilor juridice din țară, s-au adresat la Curtea Europeană, care le-a dat dreptate. Însă, nimic nu s-a schimbat, nimeni nu a fost tras la răspundere, iar „Rusia se eschivează și invocă politizarea acestor decizii. Deși împotriva ei au fost depuse 170 de plângeri de la profesori, copii și părinți”, susține avocatul Vadim Vieru.

Potrivit lui, cetățenii Republicii Moldova se adresează la CtEDO pentru a obține remedii eficiente și pentru că nu au suficientă încredere în justiție. În unele cazuri, chiar dacă au fost pronunțate sentințe corecte, totuși, oamenii preferă să se adreseze la CtEDO. Evident, aceste cazuri sunt declarate inadmisibile. Avocatul Vitalie Zamă explică acest fapt prin educația juridică scăzută a moldovenilor. „Cultura juridică de la noi, cu părere de rău, este foarte joasă. Persoanele care obțin o hotărâre de judecată nu pot să o înțeleagă corect”, opinează avocatul.

Legislația aplicată selectiv

Clasificările internaționale ne arată că stăm prost la capitolul justiție și respectarea drepturilor omului. În toți acești peste 20 de ani de când am aderat la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, am ocupat primele poziții în clasamentul țărilor cu cele mai multe plângeri depuse. „Oamenii nu sunt auziți și de aceea ajung să se plângă la CtEDO. Și dacă eu scriu o plângere, apoi altul – pentru că cei care ar trebui să ne explice anumite decizii se fac că plouă și preferă să pună trei puncte de suspensie, atunci numărul plângerilor va continua să crească. Nu obținem locul I pentru performanțe sportive, dar ușor ocupăm locurile de frunte în clasamentele negative: de corupție, justiție selectivă și ineficientă, precum și fraude bancare unde nu sunt găsiți vinovații”, se revoltă Mihai Dogotar. În același timp, expertul Zamă susține că nu putem să ne plângem pe legislație, ci pe faptul cum aceasta este aplicată selectiv și incorect.

„Chiar dacă mulți funcționari își fac conștient lucrul în domeniul ce ține de politici și reforme, avem situații, cum ar fi: expulzarea celor șapte profesori turci, care mă face să cred că în Republica Moldova, situații de încălcare a drepturilor omului în masă se pot reîntoarce oricând. Noi nu ne-am copt destul de bine atunci când este vorba de respectarea drepturilor omului”, menționează Vadim Vieru.  

Bătrânul Dogotar, care a depus în ultimii ani trei plângeri la CtEDO, dar doar una a fost acceptată, spune că nu se va opri aici. Cel mai mult îl nemulțumește că toate scrisoriile trimise de Casa Națională de Asigurări Sociale nu sunt clare. „Dacă mi-ar explica în ce fel se fac aceste calcule și mi-ar arăta că nu s-a comis nicio eroare, atunci nu aș avea nicio obiecție, dar așa, ei îmi trimit scrisori în care spun că resping cererea mea de recalculare pentru că… și urmează trei puncte de suspensie, care ar însemna ce? Așa sunt motivate toate scrisorile care vin de la ei”, suspină bărbatul care nu renunță la lupta cu un sistem surd la nevoile și drepturile lui.

Acest material a fost realizat cu suportul OPEN Media Hub, din fondurile Uniunii Europene.