De câteva anotimpuri, liniștea și pacea satului Chersac este perturbată de necuvântătoare. Cele din urmă, se pare că nu au nicio vină, ele acționează după instincte. Însă, din cauza lor, stăpânii s-au aventurat într-un mic război, la mijlocul căruia este o stână de oi, vreo zece purcei și câțiva câini flămânzi, toți stabiliți în sat.

Satul Chersac aproape că nu există pe hartă. Apare pe Google Maps, doar când cauți destinația, însă nu și un drum care să te ducă acolo. În realitate, drumul este o cale-n țărână, făcută de puținele mașini care duc spre sat sau de roțile căruțelor și copitele cailor care ies periodic de acolo. E un drum pe care-l găsești după benzinăria din satul Negureni, la stânga, și măsoară mai mult de 6 km. Dacă plouă sau ninge, drumul te mai ține în sat cel puțin până își revine de la noroi sau zăpadă.

https://www.facebook.com/moldova.org/videos/2185401928341732/?__xts__[0]=68.ARBs7dJY4ab1jZ8JxgXk88NaOyPOjm15XfRfGo02YuoqCqVs-qkrgMS8V7cr4n8bAI0CwIl0FzbGcVks2J2hAlpcKmGgJqJsX0LuSD30EPjm79hDnaQS6sh9NaKnTrN3IblN6JDkbnD-3l_v_hwMiu9IpoFWQ3kSYePZ36QI7RAb0-Dh1Qs52Fz-zzycs-U3ABAhLdD8kegPExaZI2avdHQUbF_lFNqtSaAXcU8c764Elfq4UUA4RWDf_8pCcEOVXkHkeBuokRvWlTJ8ZlHn8gS6tExCz3M4yEbYTyEYKHq6BWBupi8QUfaE09o5wNoUc9N3AebWlxe3VZ6ckLUu66Y5qK0Ca8fThJ4&__tn__=-R

Satul este într-atât de mic, încât are o singură stradă principală de aproximativ 850 de metri. De-a lungul acestei străzi sunt câteva case, unele părăsite, iar altele locuite. În jurul acestor case ciugulesc un număr mare de găini, rațe, gâște, curci.

Prima gospodărie, de la intrarea în localitate, este o stână de oi. Locul arată deplorabil. Gardul de sârmă nu ascunde hainele atârnate lângă ușa casei, lucrurile lăsate aleatoriu prin ogradă. Pare să servească doar pentru protecția animalelor.

Afară nu se vede nimeni, iar câinii stau de pază. Unul dintre ei este în drum, legat de gard. Iar adăpostul animalelor, se pare că le ferește mai mult de ploaie și ninsoare, decât de frig sau de pericol. Următoarea gospodărie este a lui Vasile Gherasimenco.

„Caută-ți de nevoie, că o să iei în bot”

Bătrânul a venit în vizită la vecinii din dreapta lui. S-a rezemat de scăunel, împreună cu două vecine. În mână ține un baston. Este nemulțumit că stâna se află la câțiva metri distanță de casa lui, iar mirosul de la animale, câinii și muștele îl deranjează cel mai mult. „Dimineața, când ieși să răsufli aer curat, simțim un amiros de baligă, de oi și de purcei”. Iar mai grav este că dulăii de la stână îi mănâncă găinile, puișorii și alte viețuitoare de pe lângă casă.

Zinaida Donică îi confirmă spusele. Chiar dacă locuiește în celălalt capăt al micului sat, i-au fost mâncate 20 de rațe. „Caută-ți de nevoie, că o să iei în bot” – așa i s-ar fi răspuns, când s-a plâns proprietarului stânei pe câinele care i-a mâncat rațele. În justiție nu mai crede. Polițistul care a venit să ancheteze cazul a întrebat-o dacă nu vrea să închidă dosarul, pentru că „nu există așa lege, despre câți purcei și câte oi se ține la stână”. „Când a venit polițistul de sector la poartă, i-am zis: să îți dau vreun cârlan? Eu nu am ce-ți da. Rațele au fost mâncate…”, l-a întrebat Zinaida pe polițist. S-a gândit că așa, poate, ar putea să rezolve problema în favoarea chersacilor.

Mai mult, oamenii zic într-un glas că nu au unde-și duce la păscut animalele. „Scoți vaca pe toloacă și proprietarul stânei îți spune: ia-ți vaca de aici, du-te și ți-o pune unde ți-ai cumpărat pământ. Odată au gâtuit capra pe deal, pentru că baba a priponit capra unde chipurile este terenul lor”, povestește Larisa Smogorjevscaia.

În localitate nu există magazin, policlinică, școală sau casă de cultură

Potrivit sătenilor, stâna ar avea în jur de 400 de animale. Ca să-și rezolve problema, au adresat petiții la toate instituțiile statului responsabile de acest domeniu. Într-un final, potrivit Legii privind supravegherea de stat a sănătății publice, Centrul de Sănătate Publică Orhei a depistat o serie de nereguli și a dispus evacuarea, lichidarea stânei în trimestrul III al acestui an. De asemenea, în această toamnă urma să fie dezbătut și aprobat Regulamentul de întreținere a animalelor, menit să reglementeze problema din satul Chersac.

Totuși, se pare că proprietarul stânei nu intenționează să facă acest lucru. Are 220 de oi și 10 porci. Potrivit lui Grigore Nederița, când a construit stâna, locuitorii satului nu au fost împotrivă.

„După șase-șapte ani de la construcție, ei au început a face probleme. Mi-au dat termen să mă duc într-un an de acolo. Dar cum să mă duc eu într-un an, dacă eu am construit totul în șase ani? Nimeni nu mi-a dat granturi, nu mi-a dat ajutor. Unde să mă duc eu în altă parte?”

Potrivit bărbatului, acuzațiile aduse de oameni nu sunt adevărate, iar păsările nu sunt mâncate de câinii lui, ci de ale altor stâne, care se află în extravilanul localității.

Casa și terenul pe care se află stâna au fost cumpărate de socrul lui Grigore Nederița câțiva ani în urmă. Au ținut animale în gospodărie, însă, cu timpul, numărul acestora s-a mărit considerabil. Potrivit sătenilor, Grigore Nederița ar fi ruda primarului comunei. Mai exact, Grigore Muntean, membru PD, este moșul proprietarului fermei de animale. Mai mult, primarul ar deține și el, în Chersac, o livadă.

Pe 13 noiembrie, ziua când am vizitat satul, am fost și la Primăria Negureni pentru a discuta cu primarul Grigore Muntean despre stână. Din toate ușile instituției, doar două erau deschise: cea de la intrare în clădire și cea a poliției. În rest, nici un lucrător al instituției nu era de găsit. Am telefonat ulterior primarul. Totuși, după ce m-am prezentat, funcționarul a refuzat să vorbească. Peste o săptămână de la vizită, am telefonat la primărie, însă fără succes, pentru că nimeni nu a răspuns la telefon. Într-un final, solicitat telefonic insistent, funcționarul a răspuns apelului, însă s-a eschivat de la întrebări, justificând că jumătate de satul Negureni nu are energie electrică și grădinița nu lucrează și nu are când să răspundă la întrebările privind stâna din Chersac.

Violența domestică i-a dus la Chersac

După ce am discutat cu vecinii rezemați de scăunelul de lângă poartă, Vasile și-a luat bastonul și s-a pornit încet pe jos, spre Negureni. Însă, odată ajuns în dreptul stânei, sub privirile noastre, un câine roșcat, blănos sare să-l muște pe bătrân. Alertați, vecinii aleargă să-l ajute. Vasile l-a lovit de câteva ori cu bastonul și câinele s-a retras.

De cealaltă parte, nouă porcușori de la stână fac năzbâtii în grădina Feodorei și a lui Vasile Bogdan. Cuplul nu s-a grăbit să-i prindă. Pentru ei este o normalitate ca animalele să le pătrundă în ogradă, cu treabă sau fără.

Satul a fost fondat de ucraineni, iar denumirea

provine de la „chersad”, adică de la „piersic”

Zinaida ne invită la colțunași. Erau să fie gata demult, dar exact când pregătise făina și ouăle, au sunat-o vecinii să vină să povestească reporterilor despre problema lor.

Am revenit împreună în bucătăria micuță. Zinaida se mândrește cu cei patru copii ai ei. Au susținut-o în momente grele și continuă să o facă. Împreună cu băieții a reușit să-și facă o fântână în ogradă, pentru că izvorul din apropierea casei a secat demult, iar să se ducă de fiecare dată la ciobanii de la stâna de pe deal, îi este greu. Cu toate acestea, a luat o datorie 26 de mii de lei și au săpat o fântână adâncă de 60 de metri. Chiar dacă apa este „burcută”, adică bogată în hidrogen sulfurat, familia o consumă.

Femeia de 39 de ani este mulțumită. În ligheanul cu făină, pune câteva ouă, un drob de sare și începe a frământa aluatul. „Câți colțunași o să iasă?”, o întreb. Acasă obișnuim să-i numărăm când sunt gata. „O să-i numărăm la urmă când o să-i vedem în farfurie”, spune Zinaida, cu o vioiciune în glas.

Își iubește mult copiii, iar dragostea li-o arată și prin mâncarea pe care o gătește. Face mâncare de două ori pe zi, iar până vor fi gata colțunașii, vrea să prăjească niște pește pentru cei doi băieți care acuș-acuș ajung acasă de la școală. Al treilea băiat al Zinaidei face armata, iar fata cea mai mare locuiește în Negureni și are grijă de cei doi nepoței ai femeii din fața noastră.

Zinaida este supraviețuitoare a violenței domestice. Opt ani în urmă, locuiau în satul Scorțeni, Telenești. A plecat de acolo pentru că avea un soț violent. Într-o seară, ea și cei patru copii au ieșit „în pielea goală”, în stradă. În Chersac, Zinaida a găsit un bătrân care s-a oferit să le asigure casă și masă. De atunci, împart cinele cu Iurie Serdiuc. Bărbatul de 65 de ani și evită să povestească mai multe despre această întâmplare.

În timp ce Zinaida frământa aluatul, Iurie are grijă de țuică. Din aparatul improvizat, picătură cu picătură, se scurge „samagonul de perje”. Bărbatul are de gând să facă 20 de litri. „Este bun când răcești. Iarna, când e frig, iei 100 de grame și te încălzești tare bine”, povestește bătrânul care are în beci și 800 litri de vin.

Potrivit recensământului din 2014, în Chersac, locuiesc 21 de oameni. 9 dintre ei sunt ucraineni, iar 8 au până la 35 de ani.