O scurtă istorie a URSS
Foto: letterstobarbara.com
“
În URSS era mai bine.
Asta spun unii nostalgici față de perioada sovietică. Totuși, URSS nu a însemnat doar colhozuri, salam ieftin și propagandă sovietică. URSS a fost totalitarism, foamete, deportări, Gulag, Stalin, cel De-al Doilea Război Mondial, experimente în agricultură, concurență cu Statele Unite ale Americii, primul zbor pe lună, „fratele mai mare", comunismul științific, limba rusă, cenzură, jandarmul român și altele.
“
Cu o rublă cumpărai șase pâini și o cutie de chibrituri.
Pentru că și astăzi subiectele de mai sus influențează până și felul în care oamenii votează, Moldova.org și-a propus să realizeze o serie de articole despre ce a fost Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și ce s-a întâmplat de la Lenin până la destrămarea ei.
1
LENIN
1870-1924
La baza URSS a stat ideologia marxist-leninistă. Printre ideile promovate și implementate de Lenin, iar apoi de succesorii lui, este societatea bazată pe egalitarismul social și proletariat. În lucrarea „Ce sunt «prietenii poporului» şi cum luptă ei împotriva social-democraţilor?", Lenin a enunțat ideea alianței revoluționare dintre muncitori și țărani, ca mijloc principal de răsturnare a țarismului, a moșierilor și a burgheziei. Lenin spunea că pentru atingerea acestui scop este nevoie de un partid proletar. [6]
Viziunea lui Lenin despre
cum trebuia să fie societatea
















În fotografie: oamenii din s. Șorcasî, Republica autonomă Ciuvașia, din componența FR (anul 1930)

Potrivit istoricului Anatol Petrencu, societatea pe care voia Lenin să o construiască trebuia să fie ca un mușuroi de furnici. Oamenii trebuiau să petreacă 8 ore la muncă, 8 ore să doarmă și alte 8 ore să studieze. Lenin și alți politici au introdus campania de eradicare a analfabetismului Likbez. Toate persoanele cu vârsta cuprinsă de la 8 la 50 de ani trebuiau să studieze. Pe lângă studiu, partidul bolșevic făcea propagandă comunistă.
Anatol Petrencu,
doctor habilitat în științe istorice,
profesor universitar la USM




„Ceea ce vedem noi astăzi în Coreea de Nord este ceea ce a gândit Lenin atunci. O societate militarizată în care toată lumea să aibă haine asemănătoare. Uitați-vă la Coreea de Nord, chiar și frizura la femei și la bărbați este aceeași. Statul recomandă ce să încalți și cum se te îmbraci. În Coreea de Nord nu există proprietate privată, omul depinde în totalitate de statul totalitar.

În linii mari, cetățenii URSS trebuiau să trăiască în comunism. Sloganul comunismul era: „fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități". Adică, fiecare lucrează cât poate, însă societatea îi dă atât cât vrea el și cât consumă.”
Când a fost creată URSS, în decembrie 1922, a fost adoptat un document în care era specificat că URSS este țara muncitorilor și țăranilor. Mai mult, în acel document scria că URSS este baza Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste Mondiale. Lenin îl cita pe Karl Marx, cel care a scris în 1847 „Manifestul Partidului Comunist": „proletari din toate țările, uniți-vă!". Scopul era ca URSS să se extindă.
PCUS menționează că în opera de creare a noii societăți își aduc contribuția toate națiile și naționalitățile și în primul rând marele popor rus. [...] Meritele poporului rus în organizarea uniunii frățești a tuturor naționalităților pe baza principiilor internaționalismului, ajutorul dezinteresat tuturor popoarelor țării noastre au fost subliniate adesea în cuvântările reprezentanților republicilor unionale la Congresele PCUS. [3]
Lenin, fondatorul URSS, a murit pe 21 ianuarie 1924, la 53 de ani, după al patrulea accident vascular cerebral. Cauza directă a decesului nici astăzi nu este cunoscută. Unii cercetători vorbesc despre faptul că degradarea sănătății lui Lenin a fost cauzată de sifilis. O altă ipoteză a cercetătorilor ar fi o predispoziție genetică, întrucât tatăl lui a murit, la fel, în urma unui atac cerebral la vârsta de 54 de ani. Alți oameni de știință studiază ipoteza precum că Iosif Vissarionovici Stalin l-ar fi otrăvit pe Lenin.
2
STALIN
1878-1953
Iosif Vissarionovici Djugașvili s-a născut în decembrie 1878, în Georgia. A devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, după moartea lui Vladimir Ilici Lenin (1924).
Stalin a fost o personalitate închisă, taciturnă și se considera un moștenitor al lui Lenin, creatorul unei economii moderne, nimicitor al dușmanilor interni ai patriei, luptătorul ce a condus națiunea la victorie asupra fascismului și liderul ce și-a îndrumat biruitor țara prin era nucleară. [2]
Războiul
Potrivit istoricului Anatol Petrencu, Stalin se face vinovat de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 23 august s-au împlinit 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov care a dat undă verde războiului. Astfel de tratate se mai semnau, însă ceea ce nu a știut restul lumii până în anul 1948, când americanii au publicat documente din arhiva germană, a fost protocolul adițional secret prin care Hitler și Stalin au împărțit țările baltice, Polonia și România (Basarabia).

Tratatul de neagresiune a fost publicat a doua zi, pe 24 august 1939. Pe 1 septembrie, Hitler a atacat Polonia. Pe 17 septembrie, URSS a înaintat și a ocupat voievodatele de Est ale Poloniei.
Economia
Economia URSS era centralizată și planificată. Cu ajutorul Gosplanului, Stalin dorea industrializarea forțată prin creșterea producției de cărbune, de fier, de energie electrică, de oțel și colectivizarea agriculturii. Totul, „pentru a face față agresiunilor țărilor capitaliste din occident", așa cum spunea el, și pentru militarizarea URSS. Planurile cincinale au fost realizate cu succes până la cel de-al Doilea Război Mondial. După război, planurile nu mai erau îndeplinite, din cauza pierderilor în lupte.

Potrivit istoricului Anatol Petrencu, în URSS, pe primul plan a fost satisfacerea necesităților militare și după asta, celor civile. Din această cauză nu se găseau haine, încălțăminte și alte bunuri.

În 1929, a început colectivizarea. Oamenilor li s-au luat pământurile și au fost obligați să lucreze în colhozuri. Această situație a dus la urmări grave, în special pentru țăranii ucraineni care nu acceptau colectivizarea, lucru care a dus la scăderea producției de cereale. În 1932-1933, țăranii care furau din colhoz erau condamnați la moarte, 10 ani de închisoare sau alte pedepse. De asemenea, autoritățile le-au confiscat alimentele și resurselor bănești, ca pedeapsă pentru neîndeplinirea planului. Ucrainenii spun că Holodomorul a fost un genocid împotriva poporului, numărul de morți fiind estimat de la 5 la 7 milioane de oameni.
În 1924 a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, formată din raioanele de astăzi ale Transnistriei și câteva din regiunea Odesa a Ucrainei (raioanele: Dubăsari, Slobozia, Grigoriopol, Camenca, Rîbnița, Ananiev, Bârzula, Tiraspol, Cruteni, Ocna Roșie și Balta).

În 1940, când URSS a ocupat Basarabia dintre Prut și Nistru, a fost formată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Anatol Petrencu,
doctor habilitat în științe istorice,
profesor universitar la USM

În primul an de ocupație sovietică, noi, basarabenii, am suferit. Ni s-au naționalizat pământurile, băncile și a avut loc primul val de deportări. Au fost deportați și 650 de primari. Pe atunci, ei erau considerați gospodarii satului. Erau modele pentru ceilalți. Și acești primari au murit. Au fost îmbarcați în vagoane, apoi fost scoși din ele și separați de soții și copii. Femeile și copiii au început a plânge, a striga. Soldații le-au zis că bărbații se duc înainte ca să le construiască acolo loc de trai. I-au amăgit. Bărbații au fost duși în lagărul Ivdel, la nordul munților Ural. Acolo au murit toți, pentru că era război și autoritățile au uitat de ei, nu le-au dat hrană.

În fotografie: copii ai deportaților moldoveni în Siberia, anul 1950. Sursa foto: romaniidinkazahstan.info
În 1945, în URSS, a început foametea provocată de politica fiscală a statului sovietic. Seceta din acei ani a înrăutățit situația țăranilor. Autoritățile sovietice au obligat gospodăriile țărănești să dea totul statului: semințe de floarea-soarelui, cartofi, fân, fructe, legume, carne, lapte, brânză, lână, ouă. Campaniile de colectare a alimentelor din satele Moldovei s-au desfășurat abuziv și nemilos. În februarie 1947, în Moldova sovietică, au fost înregistrate peste 240 mii de cazuri de distrofie alimentară. Mărturii despre foamete citiți în reportajul Moldova.org „De la ore la luni: Ce face foametea din om?"
Al doilea val de deportări a avut loc pe 5-6 iulie 1949 și s-a numit operațiunea „IUG". Motivul legal invocat de autorități pentru a deporta peste 35 de mii de oameni a fost faptul că ei ar fi colaborat cu administrația românească și au trădat URSS. Totuși, adevăratele motive ale deportării au fost împotrivirea acelor oameni față de putere, refuzul de a intra în colhoz sau pentru că erau chiaburi.
Valentina a fost deportată în Siberia când avea nouă ani.

„Știți, parcă deodată ni se părea șagă, dar când s-au pornit trenurile… Lumea a început a striga. Nu știam unde ne ducem. Oamenii mureau pe drum. Dimineața veneau soldații și îi apucau pe cei morți de mâini și de picioare și îi aruncau. Și corpurile se duceau de-a rostogolul pe pământ…”
Nici acei rămași acasă nu au avut o viață mai bună. Ion Botnaru nu a fost dus în armată și a rămas la Orhei să supraviețuiască. „Domnul Stalin dădea atât cât să mănânci…", spune bătrânul. Mărturiile lui Ion Botnaru și Valentinei Gudima, le puteți auzi în reportajul „Собаке-собачья смерть. Deportați și rămași".
În al treilea val de deportări, în 1951, au fost duși peste 2600 de „membri ai sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora". Aceștia erau considerați un pericol pentru guvernare.
Epurările făcute de Stalin, adică lagărele de reeducare, deportările, lichidarea oponenților politice aveau scopul de a-i consolida puterea lui Stalin. În teorie, epurările au conservat și purificat partidul comunist, dar și statul sovietic. În practică, Stalin scăpa de cei ale căror idei și comportări erau considerate o amenințare la adresa propriei lui autorități. [2]

Mai jos, vedeți dimensiunile epurărilor făcute de Stalin.


Moartea lui Stalin a survenit în urma unui atac cerebral după un dineu la care au participat mai mulți politicieni, printre care Nikita Hrușciov. Partea dreaptă a corpului său a fost paralizată, iar după patru zile, acesta a murit. Fostul șef NKVD, Lavrenti Pavlovici Beria, a fost acuzat că l-ar fi otrăvit pe Stalin, ipoteză neconfirmată.
3
HRUȘCIOV
1894-1971
În 1953, după 35 de ani dedicați Partidului Comunist, Nikita Hrușciov devine secretarul general al acestuia. Anterior, în timpul războiului civil, ocupase și funcția de comisar al Armatei Roșii. Totuși, ascensiunea lui în cadrul partidului începuse să fie vizibilă abia în 1931, când Hrușciov a luat locul celor intrați în dizgrația lui Stalin, iar prețul supraviețuirii politice era credința neclintită față de Stalin.
Hrușciov a rămas în istorie ca cel care a încercat să întreacă Statele Unite ale Americii la principalii indicatori economici pentru a construi bazele socialismului și societății socialiste. URSS a fost prima care a lansat sateliți artificiali ai pământului.
În 1961, cosmonautul rus Iurii Gagarin a zburat în cosmos.


Relația dintre Occident și URSS a fost îmbunătățită. Hrușciov considera că Uniunea Sovietică are mai mult de câștigat dacă urmează o politică a coexistenței pașnice decât una de ostilitate împotriva Occidentului. Un merit al lui este depășirea crizei din Marea Caraibelor în 1962. S-a ajuns la o înăsprire a situației internaționale cu SUA, când rachetele sovietice au fost amplasate pe teritoriul Cubei. Asta însemna amenințare directă a Americii. Rachetele sovietice amplasate pe teritoriul Cubei au fost evacuate, iar SUA și-a retras baza militară din Turcia. Potrivit istoricului Petrencu, această criză a fost foarte aproape să devină cel de-al Treilea Război Mondial.
De asemenea, Hrușciov s-a făcut remarcat prin destalinizarea URSS. Acesta a criticat conducerea lui Stalin și epurările, în special. „Din 139 de membri ai Comitetului Central al partidului au fost împușcate 98 de persoane, respectiv 71%. Ei au fost numiți dușmani ai partidului și poporului numai în scopul de a fi calomniați, pentru a se fabrica împotriva lor acuzații false și pentru a se deteriora grav legalitatea revoluționară", a declarat Hrușciov la al XX-lea Congres al PCUS (1965). Scopul lui Hrușciov a fost să-l critice pe Stalin și nu Partidul Comunist. [2]
Hrușciov a pus în practică politica „pământului desțelenit". Astfel, pământurile neutilizate din Kazahstan și Siberia de Nord urmau a fi exploatate în agricultură. Experimentul a eșuat, pentru că Hrușciov și cei de la conducere au ignorat clima, dar și planificarea de perspectivă.
Anatol Petrencu,
doctor habilitat în științe istorice,
profesor universitar la USM


Și în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească s-au făcut experimente. „S-a crezut că la noi, mai ales la Sud, în Cahul și Găgăuzia, poate fi crescut bumbacul și orezul. Nu au reușit aceste experimente. În schimb, s-a pus mare accent pe porumb. Hrușciov credea că porumbul poate să rezolve foarte multe probleme. În primul rând, poate fi furaj pentru animale, în al doilea rând, făină, dar și alte produse alimentare. Din porumb se extrăgea un fel de miere”, a declarat istoricul Anatol Petrencu, adăugând că Hrușciov ar fi rezolvat și problema locuințelor. Potrivit specialistului, pe timpul lui Hrușciov s-au construit primele case „hrușciovki" care aveau bucătărie și baie aparte. Astăzi, aceste blocuri sunt într-o stare deplorabilă.

În imaginea alăturată este o clădire de tip „hrușciovkă".
Sursa foto: 999.md
Atitudinea tot mai voluntaristă a lui Hrușciov și eșecurile înregistrate au determinat majoritatea membrilor conducerii de partid și de stat sovietice să-l elibereze din funcție în 1964 și să fie pensionat forțat. Principalele acuzații aduse erau ruinarea economică a țării, diminuarea rolului organelor de partid și de stat, tendințele de conducere unipersonală. (Revista)

Nikita Hrușciov a murit în 1971. Atitudinea autorităților față de moartea lui a fost rece și niciunul dintre membrii Biroului Politic nu a participat la înmormântare. [5]

Pe timpul lui Hrușciov, cetățenii RSSM deportați au revenit acasă.
4
BREJNEV
1906-1982
Leonid Iliici Brejnev, ucrainean de origine, a fost protejatul lui Nikita Hrușciov. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a fost comisar politic.

În 1950 a fost numit Prim-secretar al RSSM. Brejnev a venit în Moldova într-o perioadă foarte complicată. În Republică se mai resimțeau consecințele războiului, ale secetei și foametei din 1946. [1]
Secretara lui Brejnev, Alla Frolova, povestea că acesta invita subalternii la film. Îi plăceau peliculele „Volga-Volga", „Tractoriștii". De asemenea, femeia povestea că plecau, deseori, împreună cu subalternii în pădurea de la Durlești, unde coceau frigărui din salam și beau coniac moldovenesc.









Îi plăcea mămăliga cu smântână, colțunași cu brânză de oi, tocană din carne de porc. Gherasim Rudi, președintele Sovietului Miniștrilor povestea că Brejnev îl întreba deseori ce-i pregătește soția la cină. Dacă răspundea „mămăligă", Brejnev venea și lua masa la dânsul.
La inițiativa lui Brejnev s-au adoptat două hotărâri care prevedeau alocarea de resurse materiale și financiare pentru economia republicii, formarea unui complex de fabrici și uzine înzestrate cu tehnică modernă, crearea unor noi localități amenajate, pregătirea specialiștilor în domenii noi. Pe parcursul unui an, Moldova a primit suplimentar peste 5 mii de tractoare, 1370 de combine și 23 de mii de unități de altă tehnică agricolă.
Brejnev a început dezvoltarea industriei moderne a Moldovei, îndeosebi a industriei ușoare și celei prelucrătoare, a viticulturii și tehnologiilor vinicole, a construcției edificiilor cu multe etaje.

La Chișinău, Brejnev a suferit primul atac de cord. A fost tratat de medicul Valentin Ignatenko, numele căruia îl poartă astăzi un spital din Chișinău. [1]
În 1964, acesta devine primul secretar al PCUS, chiar dacă-i fusese fidel în trecut lui Hrușciov. Se spune despre Brejnev că ar fi fost reprezentantul staliniștilor. Odată ajuns la putere, a declarat că acțiunile lui Stalin „au un bilanț global pozitiv".
Politica internă
Ca lider sovietic, Brejnev a lăsat majoritatea problemelor interne în gestiunea șefului guvernului, Aleksei Kosîghin, el concentrându-se asupra politicii externe și de întărire a forțelor armate sovietice. (Enciclopedia)

Pe plan intern, regimul lui Brejnev, marcat de favoritism, de corupție și de neluarea în considerare a nevoii de reformă economică, a dominat o eră despre care mai târziu oamenii au spus că a fost „fenomenul stagnării". Economia sovietică a fost dominată de ineficiență, lipsuri și un decalaj tehnologic în creștere și a suportat prost cheltuielile de apărare. [4]

La congresul al XXII-lea al Partidului Comunist (1961), s-a prioritizat industria grea și înarmarea cu rachete balistice și submarine. Lucru care a accentuat și mai mult lipsa alimentelor și nemulțumirea populației.
Politica externă
În 1968 a avut loc „Primăvara de la Praga" unde URSS și celelalte state semnatare ale Pactului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia. Cauză a fost reformele naționale care „slăbeau poziția Blocului Comunist". Acest eveniment a generat o doctrină nouă, numită Doctrina Brejnev. Aceasta prevedea respectarea intereselor Blocului Comunist și subordonarea propriilor interese naționale.
Colegii de conducere ai lui Brejnev văzuseră în el un fel „lasă-mă să te las", un om care tindea să cedeze în fața problemelor. Hrușciov comenta o dată că lui Brejnev, la începutul carierei, i se spunea „balerina", pentru că oricine putea să-l învârtească pe degete. [4]
„Sărutul frățesc socialist" între Leonid Ilici Brejnev și Eric Honecker, președintele Republicii Democrate Germane. Cei doi s-au întâlnit pe 7 octombrie 1979, la 30 de ani de la înființarea Republicii Democrate Germane.
Brejnev avea obiceiul să facă mare paradă de medaliile sale, purtându-le în toate ocaziile importante. Amatorii de bancuri din Moscova au pus în circulație povestea cum că lui Brejnev i se făcuse un ciudat tip de intervenție chirurgicală - o lărgire a pieptului pentru a-și putea expune toate decorațiile. [4]
Gheorghe Gorincioi,
autorul „RSS Moldovenească:
de la Leonid Brejnev la Ivan Bodiul.
Cronici despre epocă și oameni"
Brejnev, spre deosebire de Hrușciov, nu a avut opoziție, nu au fost atestate tentative de înlăturare forțată de la putere. Dimpotrivă, chiar și în perioada când era grav bolnav, anturajul a făcut tot posibilul pentru ca el să rămână la conducerea statului.
5
GORBACIOV
1931
În 1985, în fruntea Partidului Comunist vine Mihail Gorbaciov, nepot de deportați pe vremea lui Stalin, fiind considerați culaci. De când a intrat în Partidul Comunist, Gorbaciov a trecut hotarele URSS și a vizitat, în scop de lucru, Statele Unite ale Americii, Belgia, Germania, Regatul Unit, Canada și alte țări. Vizitile întreprinse i-ar fi schimbat gândirea lui Gorbaciov, motiv pentru care a propus reformele economice, interne și externe. Se mai spune că atunci când a fost student la Moscova, colegul lui de cameră, un ceh atras de Occident și cosmopolit, l-ar fi „molipsit" cu idei noi pe Mihail Gorbaciov. [4]









Ajuns la conducere, Gorbaciov și-a propus să liberalizeze URSS, din punct de vedere
economic, totuși stagnarea moștenită de la
Brejnev și-a lăsat amprenta. URSS a fost
nevoită să importe grâu și alte cereale.

Una dintre reformele făcute în această perioadă este „reforma alcoolului", de combatere a alcoolismului. Prețurile la băuturile alcoolice au fost majorate considerabil, persoanele în stare de ebrietate erau condamnate penal, au fost distruse podgorii.
Într-un final, reforma anti-alcool nu a avut succes și a adus prejudicii bugetului de stat.
Politica internă
O altă reformă propusă de Gorbaciov au fost alegerile cu mai mulți candidați. De asemenea, acesta a propus Legea cooperativelor care le permitea oamenilor să aibă afaceri private.

Ca să aibă susținători, a început politica „glasnosti", care presupunea criticarea trecutului, libertatea de exprimare, libertatea mass-mediei, eliberarea prizonierilor politici.

În aprilie 1986 a avut loc accidentul nuclear de la Cernobâl. Gorbaciov a fost cel care a dat ordine și a fost responsabil să amelioreze consecințele exploziei reactorului nr. 4. Moldova.org te invită să discuți cu Gorbaciov, dar și cu alți specialiști implicați în cazul Cernobâl. Citește „Fantomele radiației".

Acest accident, sub politica „glasnosti" care a accentuat critica la adresa lui Gorbaciov, a fost una dintre cauzele care a dus la destrămarea URSS.

Politica „glasnosti" a grăbit probleme naționaliste din țările unionale ale URSS. Totuși, rezistența conservatorilor din partid, dar și de la guvernare, a fost mare, lucrurile ieșind de sub controlul lui Mihail Gorbaciov. Tot în 1986 au loc primele revolte în capitala RSS Kazahă Alma-Ata. Exemplul a fost urmat prin proteste în Moscova și violențe în Azerbaidjan. Anul 1989 este marcat de numeroase manifestații naționaliste.

Opozantului lui Gorbaciov, Boris Elțîn, a devenit în scurt timp președintele Federației Ruse. Sub presiunea lui și cea de destabilizare a PCUS, Gorbaciov a permis republicilor unionale să se separe. Întrucât țara intra într-un colaps politic, el a demisionat din funcția de președinte la 25 decembrie 1991, iar Uniunea Sovietică a încetat să existe la 1 ianuarie 1992. [4]

Deși mandatul său s-a sfârșit printr-un eșec și prin dispariția statului al cărui președinte fusese, Mihail Gorbaciov a făcut față unor probleme necunoscute liderilor sovietici anteriori. Diplomația lui constructivă și promovarea libertății în propria lui țară și în fostele țări-satelit ale Uniunii Sovietice i-au adus administrația statornică a întregii lumi. [4]
În vara anului 1989, cetățenii RSSM se pregăteau masiv de a cere independența țării și trecerea la limba română. Pe 27 august are loc prima Adunare Națională unde ar fi participat 750 de mii de oameni. Peste două zile, a început cea de-a XIII-a sesiune a Sovietului Suprem din RSSM în care limba română a fost votată limbă de stat și s-a adoptat alfabetul latin. Pe 31 august au avut loc cele mai aprinse dezbateri, motiv pentru care această zi a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova. Sesiunea a durat până pe 1 septembrie 1989.
Nicolae Vrednic a fost șef pe propagandă și agitație în perioada conducerii lui Gorbaciov. Din 1983 până la independență a fost și secretarul adjunct al comitetului raional de partid Călărași (Partidul Comunist).

„Numaidecât trebuia să organizăm întâlniri cu mecanizatorii, cu mulgătoarele, cu lucrătorii din alte domenii. Lecții despre măreția comitetului raional, adică comitetului central, a personalului lui Brejnev. Trebuia să le explicăm noi de ce Gorbaciov a vorbit despre necesitatea tăierii viței de vie. Numaidecât despre istoria Partidului Comunist care a început odată cu Vladimir Ilici Lenin", spune Nicolae Vrednic.
La începutul lunii noiembrie 1989 au avut loc tulburările civile din Chișinău. Mișcarea de Renaștere Națională a contestat autoritățile comuniste și regimul sovietic atunci când avea loc comemorarea Revoluției din octombrie și sărbătorirea miliției sovietice. Pe atunci, Vladimir Voronin era ministrul Afacerilor Interne, iar protestatarii au incendiat clădirea ministerului. Atunci Voronin s-a ascuns în clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist.
Pe 19-21 august 1991, la Moscova, a avut loc puciul eșuat al comuniștilor sovietici, iar imediat după acest eveniment opt țări din URSS și-au declarat independența. Republica Moldova și-a declarat independența la o distanță de șase zile, adică pe 27 august 1991, ca să coincidă cu Marea Adunare Națională din 1989.
Bibliografie:
  1. Gorincioi Gh., RSS Moldovenească: de la Leonid Brejnev la Ivan Bodiul. Cronici despre epocă și oameni
  2. Mychael Lynch, Stalin și Hrușciov, URSS, 1924-1942
  3. Repida A.V., Cozma B.N, Formarea și dezvoltarea URSS - triumful politicii naționale leniniste a PCUS, Chișinău 1982

  4. Thomas Parrish, Enciclopedia războiului rece

  5. Buga V., Dosarele istoriei 2004, vol. 10 - Hruşciov: mărire şi decădere
  6. historylapse.org/lenin

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial