În satele din Republica Moldova, sărăcia sau uneori indiferența unor părinți sunt suficiente pentru a transforma o periuță și pasta de dinți în obiecte de lux, despre care copiii află doar la școală. Igienă orală ignorată, absența unor remedii individuale, termene de valabilitate expirate ale produselor de igienă sunt doar câteva din problemele care ating peste 85 la sută din copiii care locuiesc în zonele rurale.

***

Cristina are 11 ani. Se trezește dis-de-dimineață, se spală pe față, se piaptănă, își șterge urechiușele, își aranjează patul și se așează la masă, unde tanti Maria îi pune o cană cu ceai fierbinte și niște biscuiți. Mușcă grăbită din aluatul moale și dulce. Își ia rucsacul și fuge la școală. A mai început o zi în care Cristina nu s-a spălat pe dinți.

În toți acești 11 ani, fetița cu ochii gri-albaștri și pielea măslinie nu a avut niciodată o periuță de dinți. În casa cu o cameră, unde se îmbulzeau cinci copii și doi adulți nu și-a găsit un raft nici pasta de dinți. Cristina nu-și amintește ca în familie să se fi discutat cândva despre igiena orală. Cele două cuvinte erau termeni absolut necunoscuți, pe care îi auzea doar la orele de educație pentru sănătate. „Mama nu mi-a cumpărat niciodată periuță de dinți. Băutura era mai importantă”, spune Cristina, în timp ce ocolește niște pietre din mijlocul unei ulicioare înguste din satul Oxentea, raionul Dubăsari.

Prima periuță de dinți la 11 ani

Fata a ajuns în sat la sfârșitul anului trecut. Era 10 octombrie 2018, o zi posomorâtă. Sufla un vânt rece. Trei copii, doi băieți și o fată, au coborât din automobilul asistenților sociali. Mișa (5 ani), Cristina (11 ani) și Arteom (13 ani) au fost aduși la noua lor familie – asistenți parentali care au acceptat să-i ia. Celelalte două fetițe mai mici, de trei și doi ani, au fost duse la Chișinău, pentru că aveau nevoie de îngrijire medicală, fiind subnutrite. Mama și tatăl au rămas în satul Pârâta, r. Dubăsari, și în scurt timp ar putea fi decăzuți din drepturile părintești, pentru că și-au neglijat copiii în favoarea alcoolului.

Cristina nu-și amintește exact luna când a fost adusă în Oxentea. „Nu știam că există așa sat”, recunoaște ea. Însă, ține bine minte că era răcoare și îi era rușine. Rușine că era tunsă scurt ca un băiețel, rușine că nu cunoștea pe nimeni, tristă că nu erau toți frații împreună.

Maria Sârghi, asistenta parentală, ne spune că în prima lună, cei trei copii erau pierduți. „Ei au fost lipsiți de respect, grijă, iubire”, povestește Maria, o femeie scundă, subțire, care își măsoară atent fiecare cuvânt și zâmbește ușor timidă. Este prima dată când a devenit asistentă parentală și recunoaște că îi este teamă să greșească. În aceste câteva luni de când au venit în Oxentea, copiii au avut multe de învățat: să mănânce, să se spele, să învețe, să trăiască în liniște, fără frică și fără certuri. „Le explicăm aproape fiecare lucru. Ceea ce nouă ni se pare firesc, pentru ei e ceva nou și necunoscut”, spune asistenta.

În Oxentea, Cristina și frații ei și-au găsit o nouă familie, o casă luminoasă și proaspăt reparată, cu pereții bej, mobilier de culoarea prunelor coapte și podele încălzite. Pe raftul din baie stau într-un păhărel de plastic două periuțe de dinți noi, pe care copiii încă nu prind curajul să le folosească. Sunt primele periuțe de dinți din viața lor. Teoretic, știu cum se perie corect dinții, cât timp și de câte ori pe zi, dar spun că au nevoie de puțin curaj și să fie ghidați de cineva.

Enlarge

9D9A0735
Prima periuță de dinți a Cristinei, la 11 ani

„Jumătate din dinți i-au căzut”

În drum spre școală, o clădire cu trei etaje înconjurată de un parc înverzit, Cristina ne povestește despre viața ei în noua familie. Spune că-i place mult cum aici sunt sărbătorite zilele de naștere: cu tort, cântece și cadouri. „Înainte nu ne sărbătoream zilele de naștere. Mișa (fratele mai mic) nici nu știa câți anișori are”, ne povestește ea. Întrebată dacă ar vrea să se întoarcă la părinți, fetița spune că acum nu mai știe. „Înainte voiam să ne întoarcem acasă, dar acum nu ne prea trage. Tare ne e dor de surioare și de aceea mai plângem câteodată”, oftează încet.

Pașii ei devin tot mai mici și mai lenți. Ne apropiem de ambulanța parcată în curtea școlii, unde un grup de șase copii din clasele V-VII așteaptă cuminți în rând, pentru a fi consultați de stomatologi. În această listă este și Cristina. Îi este frică, mai ales după ce fratele mai mare a fost la un dentist și i-a povestit că l-a durut. Probleme cu dinții are și fratele mai mic. „Jumătate din dinții de lapte i-au căzut și acum îi este greu să mănânce și să vorbească”, ne spune Cristina, privind cu grijă cum coada din fața ei scade la fiecare cinci minute. Îi este rușine că nu și-a spălat niciodată dinții.

Enlarge

9D9A0578
Copiii așteaptă lângă ambulanța „dentist la domiciliu” să fie tratați de medicii stomatologi care au venit la ei în sat

Satul Oxentea nu are stomatolog. În caz de necesitate, localnicii pot parcurge 16 km până la Ustia, unde este un dentist. Însă, la el te adresezi doar dacă nu ai o altă soluție, ne spun două fete din clasa a VI-a, plângându-se că durerile de dinți nu au dispărut nici după ce medicul i-a asigurat pe părinți că dinții bolnavi au fost tratați. Întrebați cât de des se spală pe dinți și cât durează procesul matinal, copiii ne-au spus că nu mai mult de două minute. „Și cred că este suficient”, a concluzionat Mirela, afișând un zâmbet larg. Arina cade pe gânduri, parcă și ei i se părea suficientă acea minută de periaj al dinților, dar în ultimii ani tot mai des trebuie să consulte stomatologul. „Noi și așa ni-i spălăm, chiar dacă vin sau nu să ne consulte medicii. Cum fără asta, că altfel miroase urât și nu le este plăcut la ceilalți”, aruncă fraza un băiat cu pielea arsă de soarele rece de primăvară și cu părul blond, dat într-o parte ca să nu-i cadă pe ochi.

Lipsa banilor îi încurajează pe unii moldoveni să recurgă la metode naturiste de spălare a dinților. Astfel, pasta de dinți din comerț este înlocuită cu sarea alimentară, bicarbonatul de sodiu, cenușa etc. Noi am „cules” câteva remedii folosite încă de bătrâni, pentru a vedea cât de bune și sigure sunt acestea.

Dinții – cartea de vizită a regiunii

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, opt din 10 moldoveni suferă de carii dentare. În cazul în care acestea nu sunt tratate, ele pot cauza daune întregului organism. Specialiștii sunt de părere că aceste carii sunt legate de zona geografică, modul de alimentație și apa consumată. Mai mult, potrivit unui studiu realizat în 2015, peste jumătate din copii și adolescenți din Republica Moldova ajung pe scaunul stomatologic abia în cazuri de urgență sau complicații. Motivul de bază este costul sporit al serviciilor stomatologice și al tratamentului prescris.

Am încercat să aflăm niște date exacte despre igiena orală din țară, însă, nicio instituție de stat nu a putut să ne ofere așa ceva. „Nu poți avea niște date concrete, atâta timp cât chiar dacă omul îți spune că se spală pe dinți, de unde ai garanția că așa și este?”, ne-a replicat Galina Spânu, vicedirectoarea Centrului Stomatologic municipal Chișinău.

„De când a început proiectul, am consultat mulți copii, printre care și pe cei care nu și-au spălat niciodată dinții, deși au 10-14 ani”, ne spune Alexandru Brițchi, medic stomatolog, care consultă copiii din zonele rurale, în cadrul programului „Un doctor pentru tine”. În fiecare săptămână, medicul stomatolog și asistenta medicală, Rosina Dreglea, merg în câte un sat din Republica Moldova și consultă starea dinților la copiii din școli și grădinițe.

Conform ordinului 1607 cu privire la Programul „Un doctor pentru tine”, emis de Ministerul Sănătății, stomatologii pot face doar tratament elementar, cum ar fi profilaxia cariei dentare. Mai simplu spus, aceștia pot aplica plombe și curăța dinții ușor afectați, sigila fisuri cu scop profilactic, precum și veni cu anumite recomandări. „Nu putem pune anestezie în ambulanță, pentru că unii copii ar putea avea alergii și atunci e periculos, pentru că nu avem tot ce e nevoie la dispoziție”, explică asistenta medicală.

Medicii susțin că starea dentară este mai rea în zonele rurale izolate, unde oamenii nu au acces nici măcar la un medic de familie. „Cu cât satul este mai departe de un oraș, cu atât oamenii sunt mai săraci și parcă rupți de realitate. Acolo am găsit copii care nu s-au spălat niciodată pe dinți și nici nu știu cum și pentru ce ar face asta”, constată stomatologul. Astfel, dinții au ajuns un „fel de carte de vizită a regiunii”, completează asistenta medicală. Potrivit Ministerului Sănătății, în țara noastră, peste 85% dintre copiii din zonele rurale nu respectă igiena orală.

În acest sens, Organizația Mondială a Sănătății recomandă să fie implementate programe de prevenție, detecție și tratament finanțate de guvern, asociații și societăți de promovare a sănătății, pentru evitarea afecțiunilor orale.

1 Comentariu

  1. Pingback: De ce străinii vin în R. Moldova să-și repare dinții – Moldova Stiri

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *