„M-ai încătușat în fața femeii mele, dobitocule!” strigă revoltat un tânăr beat și sare la bătaie la polițiștii din inspectorat. Polițiștii nu mai sunt impresionați de lacrimile lui. Ei văd în fiecare zi indivizi ca el. Polițiștii văd însă mai puține femei infractoare. Ce-i împinge pe bărbați și pe femei să comită infracțiuni, cum sunt defavorizați bărbații odată ce ajung în pușcării și cum combate statul fenomenul infracționalității, citiți în reportaj.

---

E 31 mai, sfârșit de primăvară și de an școlar. E vineri seara și începe distracția, iar inspectoratele de poliție sunt mai solicitate. Cel din sectorul Buiucani este situat pe str. Calea Ieșilor, dosit de copaci înalți și denși. Interiorul clădirii nu a fost renovat, ușa de la intrare scârțâie, bariera care limitează accesul în clădire scârțâie și ea. Ștefan, ofițerul de gardă, mai are două ore de petrecut la post. Regula internă a inspectoratelor este ca cel responsabil de post, să fie mereu în picioare. Însă cele 24 de ore de gardă și de alergat în urma infractorilor pot doborî pe orice. Ștefan, la fel ca alți colegi ai lui, se mai așează uneori pe scaun.

În biroul de audieri unde sunt invitate persoanele în cazurile contravenționale este mult mai răcoare decât pe holuri. Fereastra care dă spre strada Calea Ieșilor este acoperită totalmente, din motive de securitate pentru cei audiați. O masă, scaune pe ambele părți, un alt rând de scaune lipit de perete și o cutie de carton într-un colț, e tot ce se găsește în sală. Linoleumul de sub scaune este rupt, de parcă ar fi fost tras și mozolit de un câine.

Un cuplu de tineri însoțiți de ofițerul de gardă intră în sală. Femeia a venit să scrie plângere pentru violență domestică. Tatăl vitreg a lovit-o peste față. După acea palmă, nu mai locuiește în satul Ghidighici, cu mama ei și concubinul ei. Oftează din când în când și povestește aproape în șoaptă despre ce i s-a întâmplat. Pentru câteva minute, ofițerul a ieșit din birou. Cei doi au rămas tăcuți.

– La ce te gândești?

– La tot…, îi spune fata celui care o însoțea.

Mama victimei nu s-a plâns niciodată la poliție, pentru că îi este frică de el, pentru că o bate și o înjură mereu.

Între timp, vocea unui polițist răsună din coridor: „Serviciu ușor, Grișa! Lăsați telefoanele și apucați-vă de lucru!”. Colegul lui Grișa este fericit că a terminat ziua de lucru.

Ofițerul responsabil a preluat cererea tinerilor și-i informează că cererea va fi transmisă sectorului de poliție din Ghidighici, iar polițistul va merge la ei acasă ca să stabilească circumstanțele. Cei doi vor fi informați ulterior despre măsurile întreprinse. Ștefan este sigur că tatăl vitreg va fi sancționat, cel puțin cu o amendă, în funcție de mărturiile mamei.

Ofițerul revine la postul lui. Chipiul de polițist i-a lipit părul de cap, iar ochii rotunzi și măslinii arată obosiți. Spune că astfel de cazuri sunt foarte frecvente, motiv pentru care și-a scris teza de masterat de la Academia Națională de Poliție „Ștefan cel Mare” despre violența domestică.

În 2018 au fost înregistrate 2655 de cazuri de violență domestică.
În prezent, la evidența poliției sunt 4 243 de agresori, dintre care 5% sunt femei.

Între timp, a revenit de pe un șantier de construcții de unde a prelevat urme, o polițistă cu o servietă voluminoasă în care duce echipamentul criminologic – vată, bețișoare, apă distilată, șervețele umede, adeziv și altele. A fost furat un telefon mobil și sarcina polițistei era să preleveze probele. Ulterior, cazul ajunge pe masa poliției criminale.

Potrivit Biroului Național de Statistică, cele mai multe infracțiuni, în R. Moldova, sunt cele care contravin regulamentului rutier. Acestea sunt urmate de furturi, consumul de droguri, acte de huliganism, infracțiuni împotriva autorităților și securității și altele.

„Serviciu ușor”

Este liniște în inspectorat. Uneori se aude telefonul sau polițiștii care așteaptă vreo chemare. Unii vin, alții pleacă. Se salută tradițional cu „serviciu ușor”. Dacă până la 20:30 nu s-a întâmplat mai nimic, după – a început agitația. Carabinierii îl aduc pe un bărbat slab, josuț și pletos în inspectorat. Are haine de culoare închisă, ochi albaștri, iar în mână ține o căldărușă. A planificat să pescuiască în această seară, însă, în drum spre lac, a fost oprit de carabinieri…

– Unde ai găsit portofelul?

– Pe scaun, în fața policlinicii.

– Câți bani ai? Spune fără să te uiți în portofel, îi spune amuzat unul dintre polițiști bărbatului. Frustrat, ultimul duce mâna la buzunar și încearcă să-și amintească că are vreo 14 lei în buzunar.

În portofel este un buletin român și unul moldovenesc, un card bancar și hârtia care conținea codul PIN și un leu. Toate acestea aparțin unui tânăr dansator din R. Moldova. Carabinierii, înainte de a-l aduce pe bărbat la inspectorat, l-au căutat pe rețelele sociale, însă nu au reușit să-l contacteze. Între timp, discuția cu pescarul continuă:

– Te duci la pescuit. Unde ți-e undița?

– … Bărbatul zâmbește, sperând că cineva o să-și dea seama.

– Are setcă în căldare!, îi reproșează un carabinier colegului polițist.

– Și unde vrei să pescuiești? La Sculeanca?

– … Bărbatul tace și continuă să zâmbească.

– Dar tu nu știi că peștele din Sculeanca este mort?!

– … Pescarul ridică mâna, o duce la ceafă, ridică ușor sprâncenele și exprimă o ușoară mirare. Nu am știut…

De fapt, bărbatul nu ar fi ajuns la inspectorat dacă nu era oprit de carabinieri. Cei din urmă opresc periodic oameni în stradă și le cer să se identifice, pentru că li se par suspecți. În așa mod pescarul cu portofelul străin la el a ajuns la poliție.

Până polițiștii îl identifică pe proprietarul portofelului, la inspectorat intră rapid doi tineri cu o cutie și un telefon. Se îndreaptă hotărâți în biroul de audieri. „Eu locuiesc în Italia. Am venit acasă în vizită și fratele a decis să-mi facă un cadou: un telefon mobil. L-am deschis în magazin, ne-am uitat la el. Am ajuns acasă nici după un sfert de oră și am văzut două zgârieturi. Am revenit la magazin și i-am zis: „Telefonul are două zgârieturi. În cazul acesta, poți să mi-l schimbi?” Vânzătorul mi-a spus că nu este posibil. Acolo am mai găsit încă două zgârieturi”, spune băiatul cu ochelari ofițerului de poliție.

În timp ce se scrie plângerea despre calitatea gadget-ului, cel puțin cinci carabinieri aduc un bărbat beat-criță în biroul de audieri. Are ochii roșii și inflamați, de parcă ar fi plâns. De fapt, i-au dat cu gaze lacrimogene în ochi, motiv pentru care și cei prezenți în birou au ochii roșii, înlăcrimați și iritații la nas. Poartă haine sport și bombănește ceva sub nas. Este nemulțumit că l-au adus la inspectorat.

„În fața femeii mele m-ai încătușat, dobitocule! Ce-am făcut eu? Am p**dit pe cineva, am amăgit pe cineva? De ce m-ați adus aici? Eu stăteam la oprire! Voi prosta vreți să vă îmbogățiți pe schinarea mea. Eu nu am bani, uăi!” Strigă bărbatul în stare de ebrietate. Acesta a fost adus la inspectorat, pentru că a apărut în stare de ebrietate în spațiul public și a înjurat carabinierii.

În acele trei ore pe care le-am petrecut în Inspectoratul de poliție, în instituție au fost aduși doar bărbați. Singura femeie care a venit benevol, acuza de violență un alt bărbat. Un portret asemănător l-a făcut și Biroul Național de Statistică.

Rectorul Institutului de Științe Penale și Criminologie Aplicată, Valeriu Bujor, spune că femeile mereu au fost mai puțin active din punct de vedere infracțional decât bărbații, iar rata criminalității înregistrate este de trei-cinci ori mai mică decât criminalitatea reală, neînregistrată. Mai mult, deși rata infracționalității scade, motive de bucurie nu prea avem, pentru că această scădere se explică și prin numărul populației care se reduce. Mai mult, nici infracțiunile săvârșite de cetățenii Republicii Moldova în afara țării nu sunt înregistrate de către autoritățile moldovenești.

https://www.facebook.com/moldova.org/videos/303782813909274/?__xts__[0]=68.ARA03wcTegQUlLTT411kJDcskvOECl_JB5LIkgYXBTgwRPQbTL6Keca1C-vF6BnWNvYvbjbcvjgjMcmYVtCZV_7cS1tofOiu11k0HmdSrwM935MbkABo54tVM81bp14Lq1xkJpEwNd5wQ1-fHjzRqVpdnDFxtUDD-dYAQ0gv5K0AufuJ1qPsEUnI4fLE1a52CeRzhklCujif1NDcIh7BhQB_xl17CZB0_hwHyJBwTEZJH9SoxQLvP3SDpcQJZAma7GJ24WMehBGVnox_jyhFXL4NXp-owVxqRojrscYAhFxtMbsU0W21MixOA9lGo3G4MLnVif0Z-mRpzQIjUv7T6yxyNeLFP424UyQ&__tn__=-R

În general, impresiile oamenilor sunt alimentate și de prejudecăție pe care le au față de rolul femeii și bărbatului. Mulți dintre cei opinați au declarat că bărbații fură, pentru că este sărăcie în țară și nu au au un post de muncă. La baza acestei declarații poate sta stereotipul care spune că bărbatul ar fi responsabil de partea financiară a familiei, iar femeia ar trebui să aibă grijă de casă. Potrivit acestei prejudecăți, din lipsă de bani, din lipsa unui loc de muncă, bărbații ar fura pentru a întreține familia și de a-și îndeplini rolul de bărbat. Conform Barometrului de Gen (2017), 64% dintre respondenți erau de acord cu afirmația că responsabilitatea bărbatului este de a aduce bani acasă, iar a femeii de a avea grijă de familie și gospodărie, cu 3 puncte procentuale mai puțin comparativ cu anul 2006.

Bărbații din penitenciare, defavorizați?

Odată ajunși în pușcărie, bărbații nu au posibilitatea, la fel ca femeile, să-și îngrijească copilul în penitenciar. În cazul în care soția a decedat sau a fost decăzută din drepturile părintești, copilul lor nu ajunge în custodia tatălui, ci la rude sau este luat în tutelă de altcineva, până la eliberarea bărbatului.

13 copii până la 3 ani sunt crescuți în penitenciarele din RM de către mamele lor

Curtea Constituțională nu a pus pe același cântar mama cu copil în penitenciar și tatăl cu copil în penitenciar. Curtea a fost sesizată în 2019 despre faptul că tații cu copii de până la 8 ani ar fi fost dezavantajați pe principiu de sex de Legea privind aministia în legătură cu declararea anului 2008 – An al Tineretului, atunci când prin această lege, doar femeile cu copii de până la 8 ani au fost amnistiate.

„Nu putem accepta că anume femeia are în primul rând obligația de a educa și a crește copii, că faptele infracționale sunt proprii bărbaților și că societatea moldovenească nu este gata să accepte egalitatea dintre bărbații și femeile care au comis infracțiuni”, scria autorul sesizării, Sergiu Cojocaru.

În răspuns, Curtea Constituțională a recunoscut că, prin eliberarea mamelor cu copii în vârstă de până la opt ani, nu și a taților, Parlamentul a instituit un tratament diferențiat pe criteriu de sex. Dar a stabilit că „acordarea dreptului de amnistie tuturor taților de copii în vârstă de până la opt ani, inclusiv celor care au comis infracțiuni grave, ar presupune eliberarea din închisoare a unui număr foarte mare de deținuți. Eliberarea unui număr mare de persoane care nu și-au executat pedepsele, dintre care unii pot fi periculoși, ar putea crea în rândul publicului un sentiment de neliniște referitor la siguranța publică”.

Ian Feldman, președintele Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, spune că condițiile diferite în penitenciare pentru femei se datorează copilului și nu condamnatei. „Bărbații nu nasc copii și nu îi alăptează. E logic ca pentru femeile care nasc în penitenciare să fie făcute condiții speciale. Este important să subliniem că, atunci când este vorba de un copil, noi vorbim de interesul lui superior, noi nu dăm preferințe mamei, dar creăm condiții pentru copilul ei care nu este vinovat cu nimic că se naște în penitenciar sau că mama lui este condamnată”.

Ce face statul pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional

În contextul în care 92% de infracțiuni (2017, BNS) au fost făcute de către bărbați, nu există nicio strategie, lege care să combată infracționalitatea în rândul bărbaților. Potrivit președintelui Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, Ian Feldman, infracționalitatea trebuie combătută, în general, și nu în conformitate cu sexul infractorilor.

„Noi nu combatem infracționalitatea în rândul bărbaților sau femeilor. Noi nu combatem infracționalitatea în rândul unor etnii, sau în rândul anumitor religii, pentru că am putea accentua anumite stereotipuri.”

Mai mult, nu există nicio strategie sau o lege generală care să stipuleze prevenirea și combaterea fenomenului infracțional. Infracțiunile sunt reglementate în Codul Contravențional, care soluționează cauzele contravenționale și previne săvârșirea de noi contravenții și în Codul Penal care determină infracțiunile și prevede pedepsele.

În raportul poliției pentru 2018, se menționează că prevenirea și combaterea fenomenului infracțional se face și prin campanii de informare. În 2018, cu implicarea Inspectoratului General de Poliție, au fost desfășurate 32 campanii și activități de informare, sensibilizare și caritate, operațiuni speciale.

În planul de acțiuni ale poliției pentru anul 2019 sunt prevăzute o serie de obiective care vin să prevină și să combată anumite infracțiuni. De exemplu, unul dintre obiective este prevenirea și combaterea criminalității informatice, precum și a tuturor formelor de exploatare, abuzurilor, neglijenței și a violenței împotriva copiilor. Este important de remarcat că poliția intenționează să prevină și combată formele de exploatare, de abuz, neglijență și a violenței copiilor prin campanii informative, sistematizarea datelor statistice, asigurarea implementării prevederilor din legi, dezvoltarea platformei pentru copii internetsigur.md și atât.

Totuși, statul se concentrează mai mult pe legi și strategii care previn și combat anumite infracțiuni. De exemplu, în 2011, Guvernul a aprobat Strategia Națională de prevenire și combatere a criminalității organizate pe anii 2011-2019. Potrivit strategiei, comiterea infracțiunilor de către grupurile criminale organizate este în permanentă creștere. În 2017, Parlamentul a adoptat legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

Numărul persoanelor aflate în penitenciarele din lume

Ce fac alte state pentru reducerea criminalității

Crimesolutions.gov este un proiect al Departamentului de Justiție din Statele Unite care a publicat o serie de strategii în domeniul infracțional analizate și evaluate. Una dintre strategii, declarată eficientă, a fost elaborată și pusă în practică de poliția din New Oleans, Luisiana (SUA). Strategia de reducere a violenței în grup presupune descurajarea și reducerea violenței în grup și omuciderile. Mecanismul de funcționare se bazează pe o abordare tridimensională: aplicarea legii, amenințarea cu urmărirea sporită a infractorilor și accesul la serviciile sociale.

Ca să prevină și combată violența în grup și omuciderile, poliția a organizat sesiuni de sesizare a infractorilor care presupunea ca grupurile și membrii, fiecare în parte, erau informați despre sancțiuni mai mari pe care grupurile lor le vor primi pentru orice implicare în violență. Pentru a demonstra seriozitatea mesajelor, polițiștii ofereau grupurilor exemple de bande anterioare care au fost arestate și s-au confruntat cu sancțiuni severe. În timpul acestor sesiuni de notificare, era furnizate și informații privind serviciile sociale de care puteau beneficia.

După implementarea programului, New Orleans a arătat o scăderea semnificativă a ratelor de omucidere, în comparație cu 14 orașe cu rate similare ale criminalității violente.

O altă strategie declarată eficientă a fost cea implementată de poliția din orașul Stockton, California în 1997. Aceasta avea scopul de a preveni și reduce violența adolescenților din mediul urban (10-18 ani).

În program erau implicați tineri instruiți în organizarea, mentoratul, medierea, rezolvarea conflictelor și gestionarea cazurilor. Ei erau responsabili să lucreze în zonele unde se găseau tineri cu risc de violență – inclusiv școli, parcuri, colțuri stradale, apartamente. Tinerii erau mentori și reprezentau modele pozitive. Rolul lor era acela de a se asigura că adolescenții înțeleg consecințele violenței și că există alternative pozitive la apartenența lor în grupurile violente.