LA COLHOZ, ÎN 2020
Satul Copceac este situat în apropierea frontierei ucrainene și este separat de teritoriul principal al Autonomiei Găgăuze. Localnicii sunt mândri că dialectul lor este mai aprope de limba veche găgăuză și că sună asemănător cu versiunea ortodoxă a limbii turce. Sătenii presupun că asta se datorează faptului că satul este, pe de o parte, limitat de o frontieră fără puncte de trecere și pe de altă parte, limitat de o așezare bulgară.
Dar nu este singurul lucru care s-a păstrat de-a lungul timpului. Copceac are ultimul colhoz din Moldova și unul dintre puținele din întreaga regiune a Europei de Est.
Dar nu este singurul lucru care s-a păstrat de-a lungul timpului. Copceac are ultimul colhoz din Moldova și unul dintre puținele din întreaga regiune a Europei de Est.
Colhozul „Pobeda" („Victoria") a fost fondat în 1947 și, în cele mai bune vremuri, producea diferite culturi cum ar fi floarea-soarelui, porumb, struguri, tutun, prune, piersici și creștea animale. Dar, odată cu căderea Uniunii Sovietice, multe lucruri s-au schimbat. Muncitorii și deținătorii de cote în colhoz s-au obișnuit cu vremurile de atunci și au decis să continue la fel. Ulterior, faptul că programul de stat „Pământ" care presupunea privatizarea terenurilor în anii '90 a eșuat, a demonstrat că decizia luată de a continua ca în perioada sovietică a fost una corectă.
Cu toate acestea, lucrătorii colhozului „Pobeda" nu își simt victoria astăzi, fiind destul de cumpătați în legătură cu situația de la ferma lor. În zilele cele mai productive, în URSS, lucrau circa 4 000 de oameni, în timp ce astăzi numărul lucrătorilor s-a redus la 300. Asta s-a întâmplat, pentru că în perioada sovietică oamenii aveau puține opțiuni de a lucra altceva sau în altă parte. Astăzi, sătenii aleg, cel mai des, să plece din țară pentru munca sezonieră. Alții aleg domeniul construcțiilor: construiesc case pentru cei ce se întorc de peste hotare cu bani.
După cum își amintesc unii, când alte colhozuri falimentau an de an, lucrătorii de la „Pobeda" erau mândri că le mergea bine. Când au venit vremurile mai grele, aceștia au reușit cumva să se descurce cu subvențiile din partea UE și subvențiile din partea statului.
Din 2002, după ce noua legislație a fost adoptată, colhozurile au încetat să existe ca entitate legală, însă continuau să primească subvenții până în 2009. De 11 ani nu există subvenții, spre deosebire alte entități din agricultură. Totuși, administrația colhozului a înțeles că nu pot fi făcute schimbări la nivel de legislație, respectiv a decis să lucreze la ajustarea statutului entității conform legii.
Afanasii Kazanji își plimbă vechea lui Lada 7 printre câmpurile colhozului „Pobeda". „Sper ca mașina asta să mă servească până în ianuarie când vine și pensionarea mea după 40 de ani de muncă aici".
Mișa ajunge și pleacă zilnic de la muncă pe motocicletă.
Este unul dintre puținii operatori de echipamente din colhoz.
Este unul dintre puținii operatori de echipamente din colhoz.
În Copceac mai există și o brutărie. A fost deschisă în 2006 și e situată exact lângă moara colhozului. Oamenii care dețin cotă la colhoz au dreptul să-și lase recolta de grâu la brutărie și în schimb să primească taloane. În loc de taloane, primesc făină sau pâine proaspăt coaptă.
Brutăria face zilnic câte 1500-2000 de pâini. În fiecare tură la brutărie lucrează câte cinci oameni, iar la moară câte doi.
Brutăria face zilnic câte 1500-2000 de pâini. În fiecare tură la brutărie lucrează câte cinci oameni, iar la moară câte doi.
Având în vedere natura instabilă a politicii moldovenești, oamenii sunt în continuare pesimiști când se gândesc încotro se îndreaptă țara. Ei preferă să trăiască cu ziua de astăzi.
Fotografii de Ramin Mazur.
Acest material a fost realizat cu susținerea National Endowment for Democracy.
Acest material a fost realizat cu susținerea National Endowment for Democracy.
