Gabi este o fostă rezidentă a Internatului Psihoneurologic din Bălți și una din cele 16 victime ale lui Stanislav Florea, medicul șef al acestui internat. Discuțiile despre acea perioadă sunt un mare tabu. Ea evită orice i-ar aduce aminte prin ce a trecut atunci.

***

La 25 octombrie 2016, Stanislav Florea, fostul medic șef de la Internat, a fost condamnat la 13 ani de închisoare, dar la moment se află în stare de libertate. Cazul a fost trimis la Curtea de Apel, niciuna dintre părți nefiind mulțumite de sentință. Până astăzi nu s-a luat o decizie în privința lui.

***

E mică de statură, are părul tuns foarte scurt și poartă haine unisex și largi. Lipsește orice indiciu că e femeie. Nici măcar numele ei nu-ți spune mare lucru. „Gabi” poate fi nume atât de bărbat, cât și de femeie. Nimic din cele enumerate nu pare s-o deranjeze. Dimpotrivă, se simte bine în pielea ei anume așa cum este.

Gabi, dincolo de porțile Internatului de la Bălți

Istoria unei femei care și-a construit o viață decentă, după ce a ieșit din Internatul Psihoneurologic de la Bălți, unde a fost una din victimele fostului medic Stanislav Florea.https://reportaje.moldova.org/gabi-dincolo-de-portile-internatului-de-la-balti/

Geplaatst door Moldova.org op Dinsdag 29 januari 2019

Se mândrește cu apartamentul obținut de la Primăria municipiului Bălți. Nu e foarte spațios – o bucătărie înghesuită și o odaie folosită ca dormitor și cameră de zi. Ușile și geamurile sunt vechi, vopsite în alb. Tapetele par noi. În bucătărie nu lipsește nimic. Gabi demonstrează cu plăcere toate sertarele și dulapurile cu provizii. A deschis chiar și congelatorul, să arate că nici carnea nu lipsește din casă. Zice că tot ce are a primit de la oamenii pe care i-a ajutat la treburi casnice sau pentru care a achitat facturile pentru serviciile comunale sau a făcut cumpărături.

În cameră se ascunde un pisic. E timid. Când vin oaspeți, nu iese de sub pat. În odaie, pe lângă pat sunt aranjate o canapea, câteva dulapuri și o masă cu scaune. În tot apartamentul este menținută o curățenie ideală.

„Avem apartamentul de trei ani, când am venit aici, nu era ușă la balcon, pereții erau goi, prize și lustre tot nu erau. Am făcut noi tot, pe unde lucram, pe unde ne dădeau oamenii.”

În sistem nu este apă și Gabi e vădit deranjată de acest lucru. Găsește o butelie de apă, pregătită anume pentru așa situații, toarnă în ceainic, scoate cești cu farfurioare, umple farfurioarele cu biscuiți și bomboane. Apoi iese la balcon să fumeze:

„Nu pot fără țigări. Fără țigări și cafea. Aș zice chiar, cafeaua este drogul meu. Mă trezesc noaptea cu ochii umflați și dureri de cap. Îmi fac și beau o cafea apoi mă culc liniștită înapoi. Mă simt mult mai bine după o cafea tare.”

Gabi nu ține minte să fi avut familie. Știe că avea 11 ani când a întrebat o angajată a internatului, unde trăia la moment: „Da eu am avut părinți? Unde sunt părinții mei?”. I s-a răspuns că lucrătorii internatului sunt „părinții tuturor elevilor”. Dar dacă vrea să afle despre părinții biologici, trebuie să aștepte până va ieși din internat, adică pe la 18 ani.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2019.01.28-la-11.27.40
Gabi merge la frizerie de două ori pe lună.

Cam de atunci s-au început călătoriile și aventurile Gabrielei. S-a tuns scurt, și a început să meargă cu alți copii prin sate. Uneori prindeau păsări, pe care le tăiau și le găteau la foc deschis. Se scăldau în lacuri și dormeau prin păduri. Iarna cerșeau pe drumuri și dormeau în sisteme de canalizare. Acolo Gabi a făcut cunoștință cu drogurile accesibile, mirosea clei împreună cu alți copii și privea cum unii încearcă droguri serioase. A avut prudența să le evite. Spune că iubește prea mult viața pentru asta.

Periodic se întorcea la internat sau era prinsă de poliție și întoarsă forțat. Când a împlinit 18 ani, i s-a dat o sumă de bani pentru a supraviețui până-și va găsi un loc de muncă. Cu acești bani a fost trimisă la Orhei, unde locuia mătușa ei, sora mamei.

Astea sunt vorbele Gabrielei.

Reprezentanții Internatului Psihoneurologic de la Bălți spun că, fiind orfană și neavând un loc de trai, Gabi a fost direcționată de poliție la Spitalul de Psihiatrie din Bălți. Diagnoza pe care a primit-o acolo a fost „retard mintal mediu”. La internatul de la Bălți a trăit 11 ani, fiind internată în 2002 și transferată la Centrul Comunitar de Sănătate Mintală Somato în 2013.

Acolo l-a cunoscut pe Ivan, soțul ei. El trăia în blocul IV, unde pacienții erau sub supraveghere. Gabi zice că acest bloc era considerat de către rezidenții internatului o închisoare, unde „pentru fiecare mișcare ce nu corespundea regulilor impuse de infirmiere, pacienților li se injecta medicamentele aminazin și galoperidol”. Gabriela povestește că nu există un chin mai mare decât să ți se injecteze aminazin, care te induce într-o stare de apatie și somnolență, iar imediat după asta să trezești pacientul, să-l întrebi ceva sau să nu-l lași să se culce.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2019.01.28-la-11.27.04
Ziua pentru Gabi și Ivan începe cu o cafea tare.

Gabi mergea deseori să se uite la pacienții din blocul închis. Apoi a început să-i ducă lui Vania, soțului ei de acum, mâncare și țigări. El își amintește cu zâmbet cum era invidiat de alți pacienți cu care împărțea camera.

Apoi, peste ceva timp, când Vania a fost transferat într-unul din blocurile cu acces liber, ei ieșeau noaptea din internat și mergeau în oraș. Acolo cereau țigări și cafea de la oameni, săpau grădini dacă era cazul sau îndeplineau alte munci pe la gospodăriile oamenilor. Pentru asta ei primeau câțiva lei și ceva mâncare. Pe banii primiți cumpărau produse pe care le ascundeau sub pat.

Dacă aveau legume, le curățau noaptea și găteau de mâncare. Gătitul pentru pacienții internatului era interzis din motive de securitate. Dar asta nu-i împiedica pe Gabi și Vania să-și facă mâncare.

***

Apoi a urmat calvarul descoperit în februarie 2013. Întreaga țară a vuit despre faptul că 16 paciente ale internatului au fost abuzate de medicul șef. Gălăgia s-a stins încet, iar despre nedreptatea care se întâmplă acum puțini mai vorbesc.

Gabi a suferit mult. Când rana era deschisă, vorbea mult despre cum rămas însărcinată și a fost impusă să avorteze copilul ei, cum l-a îngropat singurică. Până astăzi cumpără pomeni și le oferă de sufletul îngerului ei. Merge la biserică regulat și se roagă pentru copilul pierdut și pentru pedepsirea celui care a profitat de neputința ei și a altor femei.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2019.01.28-la-11.31.21
Gabi se simte bine doar în haine sportive și cu părul tuns scurt.

Avocatele Gabriela Șoronga și Doina Ioana Străisteanu au fost pentru Gabi acel imbold și susținere care nu-i ajungea. Astfel, împreună cu Vania au mers la Centrul Comunitar pentru Sănătate Mintală din Bălți, unde au fost ajutați să obțină o locuință protejată.

Gabi și Ivan au scris mai multe cereri la primăria orașului și prin instanțe, pentru a obține niște condiții decente de viață. S-ar putea spune că au avut noroc, căci în 2013, s-a întâmplat să li se dea o locuință socială. Locuința lor era rece, pustie, fără uși la balcon, fără prize și lustre. Ei doi au lucrat pe ici, pe colo, au făcut bani și încetișor au pus tapete, uși la balcon, au cumpărat boiler. Frigiderul, mașina de spălat și toată mobila din casă au primit-o de la oameni. Fie în schimbul serviciilor, fie în dar.

În noiembrie 2013, primăria a organizat înregistrarea festivă a căsătoriei celor doi. Evenimentul a fost mediatizat de mai multe televiziuni, locale și naționale. Rochia de mireasă Gabi a primit-o de la avocatele sale. Rochia era grea și incomodă.

Gabi declară că ei cu Vania se iubeau și așa, iar cununia au făcut-o încă pe când erau la internat.

Acum ei își duc traiul mulțumiți de ce au. Achitarea la timp a facturilor și sănătatea proprie este principala grijă. Mâncarea pe care o gătesc e simplă și sățioasă. Au televizor, la care urmăresc știrile și privesc filme. Toate în limba rusă.

Gabi demonstrează cu mândrie tot pachetul de documente. Documentele pe casă, certificatul de căsătorie și pașaportul biometric. Gabi vrea ca toată Moldova să afle că ea și-a găsit rostul în viață și nu vrea să-și aducă aminte de ororile din trecut. Orice amintire a calvarului prin care a trecut îi provoacă dureri de cap și atacuri de panică. Tot ce-și dorește este să-și trăiască viața.

1 Comentariu

  1. Buna…Eu o cunosc pe Gabi ,ba chiar pe toți de acolo și ei mă cunosc pe mine,avem și noi o rudă dar am luat-o acasă..

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *