În ultimii 20 de ani, aproape 40% dintre angajaţii sistemului medical din R. Moldova și-au abandonat profesia sau au plecat să muncească peste hotare. Mulți dintre absolvenții Universității de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” aleg să-și echivaleze studiile în alte țări, în special în România. Tinerii specialiști susțin că nu numai salariile mici îi alungă din țară, ci și echipamentele medicale uzate sau atitudinea pacienților.

Pediatrul Igor Pletosu este unul dintre cei care, deocamdată, au ales să rămână. Își amintește că, inițial și-a dorit să devină chirurg, dar în cele din urmă a ales să fie un ocrotitor al copiilor. „M-am gândit că pediatria este un lucru cu mult farmec, este ceva misterios, ce impune o pregătire continuă. Când am finalizat cei șase ani de studii la Universitatea de Medicină, aveam deja o fetiță de jumătate de an. Asta mă inspira. Știam că voi mai avea copii și trebuie să am grijă de ai mei, ai cunoscuților și să fac ce-mi stă în puteri ca toți micuții să fie tratați și abordați ca ai mei. În plus, cu cei mici este o plăcere să lucrezi, mereu miros a lapte!”, spune medicul surâzând.

Enlarge

61253586_1125616294228747_1497289779081904128_n
Pediatrul Igor Pletosu. Foto: moldova.org

Salariul ideal pentru un medic: 30 mii de lei

Pediatrul afirmă că un doctor trebuie să știe să fie și contabil, și psiholog, manager și interlocutor bun, dar și un prieten înțelegător. Deși mulți cred că salariile mici sunt principala problemă pentru medicii din R. Moldova, Igor spune că și atitudinea pacienților le îngreunează situația. „Apar multe momente neplăcute de conflict. Pacienții aruncă replici înjositoare câteodată. De multe ori zic că voi lepăda acest domeniu, dar apoi dau peste părinți care mă îndeamnă să nu-i las”, mărturisește specialistul.

De altfel, Igor a obținut echivalarea studiilor în România și ar putea pleca oricând să muncească acolo, dar susține că încă are o speranță și nu se lasă cu totul în mâna autorităților și a statului. Se gândește cum să acționeze pentru ca să ofere cetățenilor țării noastre, dar și colegilor săi o alternativă a sistemului medical actual. „Am elaborat un proiect care ar permite pacientului să beneficieze de condițiile medicinei private, dar pe bani puțini”, precizează el. Proiectul presupune deschiderea unor cabinete medicale cu servicii de înaltă calitate și foarte accesibile din punct de vedere financiar. „Ar fi o alternativă la sistemul medical actual. Aș vrea să ofer salarii și condiții foarte bune pentru specialiști și mai ales, pentru pacienți”, spune pediatrul.

Totuși, necesitatea unui salariu satisfăcător nu poate fi neglijată.

„Un salariu potrivit variază între 20 și 30 de mii de lei net. La mine salariul la stat este între 5-7 mii de lei. Este un salariu care îți permite să acoperi cheltuieli de deplasare, facturi, alimentație și atât. Însă nu-ți permite să plătești ipotecă, credit sau perfecționări”, constată Igor.

Astfel, tânărul pediatru își împarte timpul între consultații la cabinete private și la instituții medicale publice. „La Institutul Mamei și Copilului lucrez ca medic de urgență două zile pe săptămână. În restul zilelor, am consultații la clinici private, inclusiv în raioane”, spune Igor. În așa mod, reușește să le ofere un trai decent celor trei fetițe ale sale.

 

Țara noastră este parte a mai multor convenții și acorduri internaționale care facilitează procedura de recunoaștere a diplomelor moldovenești în străinătate. România este una dintre țările care echivalează destul de rapid și simplu diplomele obținute în R. Moldova. Potrivit Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED) din țara vecină, recunoașterea profesională constă în evaluarea și stabilirea nivelului, domeniului și/sau a specializării actului de studii obținut în străinătate prin raportare la sistemul românesc de învățământ. Această procedură se poate finaliza cu eliberarea unui atestat care să-i confere titularului dreptul la continuarea studiilor și/sau accesului pe piața forței de muncă.

În anii 2013-2018, CNRED a echivalat diplomele a 1.905 cetățeni care au făcut studii în domeniul Sănătate în R. Moldova.

Leafa din România este modestă, dar decentă

Larisa Ambroci este una dintre tinerele de la noi, care și-a echivalat studiile în România cu mai bine de trei ani în urmă. După cei șase ani de studii la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Chișinău, Larisa a început să-și facă rezidențiatul, tot în Capitală.

„Au existat mai mulți factori care m-au determinat să vin în România. Cred că a fost și șocul primei burse pe care am luat-o în calitate de medic rezident care a fost de 700 de lei. La momentul respectiv, rezidenții n-aveau salariu, ci doar bursă. Deci și factorul financiar a jucat un rol destul de important în alegerea mea”, mărturisește tânăra.

Larisa spune că întreg procesul nu este dificil. „În 45 de zile maxim ți se recunosc studiile. N-am susținut niciun examen de diferență. Acum, figurez în acte ca absolventă a Universității de Medicină din Moldova, dar am un atestat care îmi recunoaște aceste studii. Diploma aceasta este doar pentru România, nu și pentru alte state membre ale Uniunii Europene”, concretizează tânăra.

Dosarul pentru recunoașterea studiilor în România poate fi depus personal sau trimis prin poștă la Ministerul Educației Naționale de către absolvenții care dețin cetățenie română. Acesta trebuie să conțină:

O cerere completată de absolvent

Actul de studii care urmează a fi echivalat

Suplimentul la diplomă / foaia matricolă sau orice alt document care să arate programul de studiu

Actul de identitate

Statul român nu cere de la absolvenții noștri apostilarea sau supralegalizarea diplomelor. Totuși, cele emise înainte de anul 2008 trebuie să fie însoțite de adeverința de autenticitate eliberată de Ministerul Educației din R. Moldova, în original. Persoanele care vor să-și echivaleze studiile în România trebuie să plătească o taxă de 50 RON. Totodată, aceștia trebuie să dețină cetățenia română.

După ce studiile i-au fost echivalate, Larisa s-a înscris pentru a susține examenul de rezidențiat. „L-am susținut, mi-am luat specialitatea în oftalmologie și acum sunt medic rezident la Spitalul Universitar de Urgențe din București”, spune specialista.

Aceasta recunoaște că, deocamdată, nu-și dorește să revină în R. Moldova. „Cumva, am sentimente contradictorii. Se discută mult despre faptul că mulți dintre noi, cei plecați în alte țări, am învățat la buget și suntem datori să întoarcem țării ce a investit în noi… Dar până la urmă, de-a lungul anilor de studii, am depus mult efort. Am făcut sacrificii considerabile și eu, și familia mea. Când nu ești remunerat, nu neapărat financiar, ci ca atitudine, dacă nu ți se oferă ceva pe măsura efortului depus de tine, e dificil să rămâi într-un astfel de mediu…”, gândește tânăra.

Larisa afirmă că salariul de medic rezident din România îi permite să-și plătească chiria, să-și cumpere cărți, să participe la congrese de medicină și să se perfecționeze constant în profesia pe care a ales-o. „Este suficient pentru o viață decentă, modestă”, constată ea.

***

Conform datelor oferite de Ministerul Sănătății, salariul minim al unui medic angajat în spitalele republicane, municipale sau regionale este de 4300 de lei, iar salariul maxim – de 7200 de lei. În același timp, salariul mediu al unui medic în Uniunea Europeană este de 2.500 de euro.

Mai exact, în Italia, un medic începător câștigă 2500 de euro, în Germania salariul brut al unui rezident este de circa 5400 de euro, iar în Elveția un medic câștigă, de asemenea, peste 5000 de euro.

Pe lângă salariile modeste, viața medicilor este îngreunată de condițiile în care muncesc. În majoritatea instituțiilor medico-sanitare publice din țară, dispozitivele medicale sunt vechi, depășite moral și fizic. Acest lucru se arată în raportul „Evaluarea nivelului de asigurare a dreptului pacientului la siguranța și calitatea echipamentelor medicale”, prezentat de Avocatul Poporului, Mihail Cotorobai, în luna aprilie curent. Potrivit datelor prezentate, în multe spitale, utilajele medicale indispensabile lipsesc, nu funcționează sau sunt uzate.

Cum se învață medicina în Spania

Sergiu Pădure are 33 de ani și se specializează acum în imunologie și genetică în cadrul unui spital din Madrid, Spania. A ajuns acolo cu mai bine de zece ani în urmă și a avut determinarea de a deveni un medic rezident exemplar și respectat de colegii săi spanioli. Sergiu își amintește că în ultimul an de facultate la USMF „Nicolae Testemițanu” și-a zis că vrea să facă rezidența într-o altă țară. A ales Spania.

„Întâi am adunat documentele de care aveam nevoie. Administrația universității le-a ștampilat, apoi le-am prezentat la Ministerul Educației de la noi pentru apostilare. Ulterior, au fost traduse în spaniolă și le-am trimis la Ministerul Educației din Spania. Am primit răspunsul într-un timp record, în două luni și jumătate, eu credeam că o să dureze ani!”

Tânărul a plecat apoi în Spania și cu multă răbdare a respectat toți pașii pentru a putea munci și susține examenul de rezidență. Și-a luat permisul de reședință și alte acte necesare care să-i permită să se angajeze. „Am lucrat cinci ani ca medic generalist și, totodată, m-am pregătit pentru a susține examenul de rezidențiat, care este unul național și foarte complicat. Se desfășoară o dată pe an și participă în jur de 14000 de candidați”, povestește Sergiu.

S-a pregătit doi ani pentru susținerea acestui examen. Lucra la o clinică privată, făcea gărzi la Spitalul de Urgență din Madrid, iar serile de după serviciu le consacra studiului. „Atunci am înțeles că în R. Moldova am învățat bine, că știam multe și eram pregătit, doar că informațiile mele erau haotice. Aveam idei despre tot, dar am realizat cât de important este ca toate cunoștințele să fie foarte bine sistematizate. Studentului trebuie să i se ofere o bază bună pe care să o țină minte pentru totdeauna, iar la acest aspect spaniolii sunt geniali. Predau extraordinar și sunt foarte capabili!”, afirmă încântat medicul.

Enlarge

sergiu
Sergiu Pădure, (centru jos), în Spania, alături de colegii săi de muncă. Foto: Facebook

„Voiam să revin acasă…”

Acum, Sergiu este în anul III de rezidențiat și este remunerat pentru munca depusă. A ales imunologie și genetică. „Mi se plătește un salariu pentru că eu lucrez. Rezidențiatul înseamnă muncă. Tu lucrezi învățând și ești plătit pentru asta. Îmi place foarte mult, este un domeniu extrem de interesant și mă bucur că l-am ales. Am învățat atât de multe aici… Cred că acasă le-aș fi învățat în zeci de ani, dacă apucam să învăț…”, constată acesta.

Sergiu mărturisește că i-ar plăcea enorm să revină în R. Moldova pentru a le împărtăși colegilor de aici toată experiența sa. Și-ar dori să le poată preda studenților așa cum i s-a predat acolo, peste hotare. Este, însă, conștient de faptul că în țara noastră nu va avea acces la tehnologiile, inovațiile sau investigațiile la care are acces în Spania. Astfel, îi va fi imposibil să pună în practică ceea ce a învățat. Recunoaște că intenționa să termine rezidențiatul și să revină acasă, „dar cu toate schimbările din țară, ți-e frică, pur și simplu…”

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *