Din creștinism în bahaism. Experiența religioasă a unei tinere din Chișinău

Marina este o tânără cu părul creț, ochi lucitori și o credință de invidiat în viitor. Se declară introvertită, dar una care nu-și imaginează o zi fără comunicare. Ea este o adeptă tânără a credinței Baha’i, un cult religios destul de tânăr, care propovăduiește unitatea tuturor religiilor, armonia dintre credință și știință  și egalitatea dintre bărbați și femei.

Marina a ajuns să adere la religia Baha’i într-un mod destul de original, dacă ne referim la cult. Avea 16 ani și era în căutare de programe de voluntariat pentru tineri. Pe atunci era creștină ortodoxă, mergea regulat la biserică și nu-și imagina că-și va schimba vreodată credința.

https://www.facebook.com/moldova.org/videos/1215855488578366/

Așa s-a întâmplat că, într-o zi de vară, antrenorul de volei, auzind că Marina caută programe de voluntariat, i-a spus că undeva înafara orașului, tocmai se organizează niște tabere pentru tineri. Marina voia să meargă cu încă cineva dintre prieteni, dar se pare că nimeni nu părea interesat. Și-a luat inima în dinți și s-a dus singură la acea tabără.

Acolo, tânăra s-a pomenit într-un mediu foarte aproape de visele sale, a participat la o serie de instruiri în domeniul comunicării cu tinerii de 10-12 ani (preadolescenții), a comunicat cu alți tineri preocupați de aceleași interese: sport, ecologie, voluntariat. A aflat că tabăra este organizată de comunitatea Baha’i din Moldova și a participat la discuțiile despre principiile religiei respective și modul de trai în sânul comunității:

„Principiile fundamentale ale credinței Baha’i sunt unitatea omenirii, egalitatea dintre bărbați și femei, lipsa de prejudecăți: rasiale, naționale, armonia dintre știință și credință, toate religiile mondiale vin de la un singur Dumnezeu, că ar trebui să fie o singură limbă care să unească oamenii.”

I-a plăcut să știe că poate în continuare să creadă în Isus Hristos și să se roage așa cum s-a obișnuit, adaptându-se la noile reguli ale Baha’i.

Rudele ei, mama, mătușa și tatăl vitreg, era la început foarte sceptici. Marina discuta cam tot ce făcea cu mama și mătușa ei, astfel s-a întâmplat ca peste o lună după convertirea ei, mama a urmat-o, devenind și ea o adeptă a credinței Baha’i. 

Marinei îi place în această comunitate faptul că poate socializa cu adolescenții și preadolescenții. Organizează întâlniri de discuții, ateliere de pictură, fac curat în curțile blocurilor, sădesc plante. Scopul acestor întâlniri, după vorba ei, este să formeze o atitudine prietenoasă și grijulie în rândurile copiilor, să-i încurajeze să comunice, să facă fapte bune.

Zice că deja observă rezultatele muncii ei, comunică de vreo șase ani cu aceiași tineri și a observat multe schimbări în comportamentul și viziunile lor.

Unii dintre ei s-au căsătorit deja. Ne spune printre altele că adepții cultului Baha’i, ca și în creștinism, consideră castitatea înainte de căsătorie, o virtute de bază a unui credincios adevărat. În același timp, nu există vreo restricție în alegerea partenerului de viață, părinții nu au dreptul să influențeze cumva alegerea tânărului sau a tinerei. De asemenea, nu există restricții de rasă, naționalitate sau credință. Ceremonia religioasă este una foarte simplă: pentru oficializarea căsătoriei în fața lui Dumnezeu, ne spune Marina, este suficient să rostești un verset care spune că toți se vor închina sau se vor supune voinței lui Dumnezeu, în prezența a doi martori. Tânăra zice că partenerul ei va fi omul care o va încuraja în toate activitățile ei, dar încă nu l-a găsit. 

Ne ducem împreună la casă unei familii din comunitate, unde Marina și Liuba, o altă adeptă Baha’i, planifică să întâlnească un grup de preadolescenți. Pe agendă e discuția despre prejudecăți, câteva jocuri de rol, poate va rămâne timp și pentru a pregăti ceva la cină. Scopul acestei întâlniri este să formeze o comunitate de preadolescenți, care se simt confortabil, discută despre problemele lor și organizează împreună activități de bună vecinătate, adică fac curat în jurul blocurilor unde locuiesc, sădesc flori, amenajează spațiile de joacă.

Copiii vin pe rând, la un interval de o oră, se așează pe canapele, vorbesc ce li se întâmplă la școală, apoi discută între ei. Fetele îi antrenează în discuții despre prejudecăți, apoi într-un joc de ghicire a personajului. Vorbesc tare, se întrerup unii pe alții, strigă. În toată această hărmălaie, Marina păstrează un calm de invidiat. Se pare că n-o deranjează absolut deloc faptul că acești preadolescenți ies liber să fumeze, poartă box* în buzunar și se înjură unii pe alții, chipurile în glumă.

Notă: Boxul este o armă albă alcătuită dintr-o piesă din material dur, dotată cu găuri pentru degete și cu o creastă zimțată sau cu sinuozități în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns.

„Mă simt destul de împlinită și fericită pentru atunci când comunici cu tinerii, primești, oferi multă dragoste și primești înapoi multă dragoste de la ei. Primești imbrățișări, discuțiile cu ei.”

Peste vreo două ore, spiritele se calmează, fetele-și iau rămas bun de la copii, fac un bilanț al întâlnirii în care menționează cine a participat mai mult la discuție și cui trebuie să acorde atenție data viitoare. Apoi își iau rămas bun de la gazde și pleacă acasă.

Marina are un car de planuri, în care activitățile cu copiii se împletesc cu dorința de a-și sădi o grădină în stil de permacultură, unde plantele să crească armonios, imitând creșterea în natura sălbatică. Este vegetariană și-și dorește să-și crească legumele proprii.

Ea declară că trăiește așa cum simte că este corect. Activitățile de voluntariat în spiritul principiilor Baha’i, adică de propagare a unității prin diversitate, este ceea ce o interesează mai mult pentru moment. Când va absolvi universitatea, se vede lucrând la vreo agenție a Ministerului Educației, Zice că vrea să facă parte din vreun program grandios. Dar nu se va implica în politică, în calitate de adept Baha’i, consideră politica drept un factor de separare între oameni.

„Pentru mine ca bază și ca mijloc a tot ce se învârte în jurul meu este ajutorul altora, servirea. Mă gândesc în tot ce fac eu, să ajut alți oameni. Normal că este inspirat și de credința Baha’i.”