În zona Bisericii „Sfânta Vinere”, acolo de unde a pornit Chișinăul,  într-o casă construită în 1913, pe fosta stradă Sântăvineri, apoi Voznesesnkaia și Iakira, acum Grigore Ureche, cu o curte plină de istorii și „centre culturale”, a crescut Lică Sainciuc, fiul lui Glebus Sainciuc și al Valentinei Rusu-Ciobanu.

Odată intrată în curtea artiștilor, m-a izbit contrastul dintre cele două lumi, cea de până la și cea de după poartă. O grădină imensă, cu cărărușe pavate, flori, copaci puternici ce au supraviețuit ninsorilor din aprilie, parcele cu zmeură, pomușoare, plante aromate, viță de vie, care ține umbră mesei unde se mănâncă nuci, pelin sădit acum trei zile – „ca să schimbe atmosfera”, o cascadă meșterită de Lică, un cuptor în fundul grădinii –pentru tânăra generație iubitoare de pește (mirosul căruia Lică Sainciuc nu prea-l suportă), al doilea pentru cărnuri și alte bunătățuri. Firele de grâu rămase după vara în care familia de artiști le-au crescut, atât cât să coacă cinci pâinici în „Centrul cultural cu vatră”, acolo unde al doilea cuptor este acoperit cu un clopot. I se mai spune „țest”, o chestie comună în Oltenia. „Masa Zamfirei” stă liniștită în centrul grădinii, fără să cerșească atenție. Ea vine de la Dolna, unde a fost Pușkin și unde bunicul lui Lică Sainciuc a crescut viță de vie. Mergeau des acolo cu toată familia, iată de ce în multe picturi ale părinților săi putem vedea oameni din acel sat. Multă mămăligă s-a tăiat pe „masa Zamfirei”, până să ajungă în podul unei case din Dolna, pentru ca apoi să fie salvată de Lică și transformată într-un „centru cultural”, de pe strada Grigore Ureche.

Enlarge

raminmazur-1194
Masa Zamfirei

Ramin Mazur

Enlarge

raminmazur-1200
Centrul cultural cu vatră

Ramin Mazur

Să nu uităm de casă, construită și locuită doar de membrii familiei, un privilegiu și o adevărată raritate pentru Chișinău. „Sunt la noi multe case vechi, dar nu au continuitate. E o casă vie, nu o conservă. Unii îi zic muzeu, dar ea e mai degrabă ceea ce se numește acum vintage – adică sunt lucruri care servesc de foarte mult timp”, îmi zice Lică Sainciuc. Drept dovadă servesc și cele trei geamuri din fostul atelier al părinților săi – unul construit de bunic, al doilea de Glebus, al treilea de fiu. Cel mai vechi are peste 100 de ani. „Am pus o fereastră de termopan în baie, e unica ce suflă”. Râdem.

Vasile Ernu scria în unul din textele sale că aici este centrul ciclonului. „Curios cu Ernu ăsta, el mai întâi a scris despre casa noastră, apoi a venit aici. Atunci a adăugat că e centrul ciclonului. Împrejur nu știu ce se face, dar aici e liniște”, mă lămurește Lică Sainciuc. În „centrul ciclonului”, la o cafea, am stat la taclale cu ilustratorul, despre femei și Chișinău, despre monofonia unora din Republica Moldova, despre unionism, spiritualitate și politică. Și ca să vă simțiți și voi în „centrul ciclonului”, așa cum am făcut-o eu, las aici cuvintele lui Lică Sainciuc așa cum le-a spus el.

***

Spiritualitate

Nu știu dacă există progres în spiritualitate. Înainte oamenii erau arși pe rug. Acum asta nu se mai face. În schimb, într-un război au murit 50 de milioane de oameni. Asta-i regres. Înainte nu pierea atâta lume. Înainte se murea de boli, acum există vaccinuri. Acum se nasc mai puțini, pentru că dacă se vor naște prea mulți, Pământul va fi suprapopulat. Buddha a trăit 2500 de ani în urmă și eu nu pot să spun că astăzi oamenii sunt mai deștepți decât el.

Am un principiu – în surse externe caut confirmări. Descoperirile le fac singur. Omu-i șubred. Într-o zi are dispoziție, în alta nu. Într-o zi te simți mai deștept, în alta mai prost. Eu când mă simt mai deștept, îmi scriu scrisori pentru când voi fi mai prost.

***

Femeia

Femeia a fost făcută ultima. Dumnezeu a făcut evolutiv totul. Mai întâi materia moartă, apoi ființele, apoi bărbatul și abia apoi femeia. Nu-i asta oare evoluție? Acum că religia este admisă, toți popii ăștia-s așa de vajnici. Când religia era interzisă, la biserică mergeau doar femeile. Femeia este mai spirituală. Războiul îl fac bărbații, ucid bărbații. Femeia are pasiune. Dacă te uiți pe Facebook, de pisicile alea nenorocite cine-și bate capul? Bărbații? Durerea asta este foarte importantă. Durerea care nu are rezolvare…

Înainte, femeia era tare oropsită din cauza situației biologice. Bărbatul și femeia erau egali până ea rămânea însărcinată. Atunci se termina jocul. „Tu știi locul tău” și gata. Dar de când a apărut progresul tehnologic, femeia a început să aibă o altă poziție socială. Din momentul în care a apărut întreruperea sarcinii, femeia a fost eliberată de inegalitatea cu bărbatul.

În general, e mai bine să ai de-a face cu o femeie, parcă mai multă încredere insuflă. Bărbații sunt interesanți câte unul, dar în masa lor se pierd.

Enlarge

raminmazur-1171

Ramin Mazur

***

Libertate

Pe timpul sovietic, presa era cenzurată. Dar daca pătrundea ceva și o persoană era critică, se luau măsuri. Omul era pedepsit, fie el de vină sau nu. Presa era foarte importantă. După independență, toți au început să scrie, dar nu avea niciun efect. Puteai să înjuri pe oricine, era comic.

În politică nu face să te bagi, pentru că totul este un joc de-a v-ați ascunselea. Cine și în spatele cui stă? Bun este sau rău cutare? Eu nu știu… Oamenii ăștia cu bani au alte complexe. Ei nu au deloc libertate, totul este calculat, fiecare pas este important. Eu spun ce-mi trece prin cap, ei niciodată nu fac asta.