Cunoaște cineva vreun om de afaceri, care nu a avut eșecuri? Al cărui business s-a dezvoltat lin, fără căderi? Dacă răspunsul este „Da”, atunci probabil cochetați.

Tudor Morari este antreprenor de la 13 ani și a reușit deja să guste din pâinea amară a pierderilor. Asta, însă, nu-l împiedică să-și învețe lecțiile și să meargă mai departe. Când vine vorba despre succesele sale și numărul de interviuri pe care le-a oferit la TV sau pentru ziare, aduce în glumă, drept exemplu, un dialog cu amici de-ai săi:

Deseori se întâmplă să mă întrebe tinerii: „Cum, Tudore, ai avut succes?”. Dar eu simt că asta e o întrebare ironică și le spun: „Uite, spre exemplu, dorm până la 10-11 dimineața, lucrez cam două ore pe zi, dar mă distrez mult și totul depinde de noroc.”

Business – asta nu ți-i foaie verde!

Ai noștri tineri fac de toate: cântă și se distreză, învață sau chiulesc, sau, cum e Tudor din reportajul nostru, fac afaceri, mai bine, mai rău, așa cum se pricep. Cele „două ore de muncă”, menționate ironic la începutul reportajului sunt de fapt 16 -18 ore de muncă în realitate. Dar vedeți și voi!http://reportaje.moldova.org/business-asta-nu-ti-foaie-verde/

Geplaatst door Moldova.org op Vrijdag 27 juli 2018

De ce nu este Tudor susținut de cunoscuți și apropiați? O fi din cauza că, vorbind despre un om de afaceri în Moldova, te gândești mai degrabă la un bărbat de vreo 40-45 ani, corpolent, care se deplasează cu un automobil imens și pentru fiecare problemă are vreun cumătru de sunat?

Totuși, în ultimii ani s-au mai schimbat lucrurile. Avem destui antreprenori tineri, plini de energie și idei inovative. Adevăru-i că ei sunt mai vizibili în Chișinău, decât în zonele rurale. Odată ce ai ieșit din Capitală, businessul capătă altă față.

Eroul nostru are acum 22 de ani și a reușit, timp de câțiva ani, să-și împartă timpul între afacerea cu zmeură și conducerea unui centru de sport. După cum povestește Tudor, aici oamenii puteau beneficia de cursuri de kangoo-jumps, lecții de dans, logopedie și canto pentru copii.

„Învățăm copiii Orheiului. Dacă nu noi, atunci cine? Îmi plac rezultatele. Eu mă bucur că am putut să contribui la dezvoltarea aptitudinilor de a cânta și dansa a copiilor cu care lucrez.”

Eroul nostru are noroc sau, mai bine zis, ghinion să aibă un chip care inspiră încredere și bunătate. Chipul său luminos, zâmbetul larg și atitudinea binevoitoare mai mereu par să joace împotriva lui. Clienții consideră bunătatea și dorința lui Tudor de a-i împăca pe toți drept o slăbiciune, din urma căreia se poate de profitat. Cel puțin așa vede lucrurile tânărul antreprenor. Chiar și angajații lui, se pare, consideră că pot să nu țină cont de cerințele lui. „Unii își permit să întârzie și să lipsească de la serviciu, să aibă o atitudine proastă față de clienți, să discute problemele interne ale firmei în public”, se plânge Tudor.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2018.07.26-la-17.19.17
Tudor, ajutat de mama sa, Margareta, culege zmeura, dimineața devreme

Probabil lucrurile acestea nu l-ar fi durut atât, dacă ele s-ar fi petrecut într-un oraș mare, unde bârfele nu reușesc să facă înconjurul orașului în două-trei zile. În schimb, cei care nu-l cunosc personal, dar știu din auzite ce se întâmplă în centrul lui de sport, își permit să-l judece strâmb, la modul general.

Știam că nu trebuie să discut cu ei chestii legate de afacere. Dar, dacă încercam cuiva să explic că am făcut anumite lucruri, primeam replici de genul: „Ei, părinții ți-au deschis afacerea, tu nu faci nimic!”.

Și a venit un moment, când proprietara sălii, unde-și avea centrul de sport, a ridicat costul chiriei. Fluctuația de sezon și favorurile pe care le făcea clienților l-au determinat pe Tudor să închidă afacerea și să caute o altă sală, cu condiții mai bune și spațiu mai mare.

Și acum, cum credeți, se lasă bătut? Ba bine că nu. Omul acesta nu degeaba e un bulgăre de energie. A închis un centru de sport și a deschis altul, în altă parte a orașului. Zice că nu-și poate imagina să lucreze pentru altcineva, să fie un simplu angajat. Are o nevoie acută să simtă pulsul afacerii, să fie stăpân pe situație.

Prima afacere a lui Tudor, dacă poate fi numită astfel, a fost creșterea de pui, cultivarea pepenilor verzi și vânzarea lor la piața din Orhei. Apoi, ajutat de familia sa a plantat un hectar cu zmeură. Avea pe atunci vreo 16 ani. Când a ajuns la majorat, a deschis centrul de sport pentru femei și copii.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2018.07.26-la-17.24.34
Tudor pregătește noua sală de sport

Antreprenorul nostru este un tânăr care declară că-și dorește să aducă un plus de valoare pentru țară. În adolescență, a participat la 32 de festivaluri de muzică din țară și de peste hotare. Știți ce-a făcut el acolo? Nu a vândut zmeură și nici cu papuci de kangoo-jumps nu s-a dus. Tudor mai și cântă. La aceste evenimente tânărul a interpretat muzică ușoară. Nu a avut mare succes pe scenă, probabil s-a dedicat prea mult afacerilor și prea puțin muzicii. Cu toate acestea are un teanc mare de diplome și premii, pe care le păstrează cu grijă.

Păi iată, din spusele lui, erau timpuri când își dorea atât de mult să participe la vreun festival de peste hotare, încât se ruga de cunoscuții săi să-l împrumute cu bani. Și a fost de atâtea ori, că și-a zis că va face tot posibilul pentru a încuraja copiii talentați din Orhei să-și realizeze visul de a cânta pe scenă. Zis și făcut: a organizat numeroase concerte pentru învățăceii săi, unde ei dansau și cântau. Toate astea se întâmplau pe banii proprii. Tudor nu a reușit nici până acum să găsească sponsori ai tinerelor talente și nici părinții copiilor nu s-au arătat dispuși să-și asume anumite cheltuieli. Tot din inițiativă proprie și din veniturile plantației de zmeură, el înregistrează cântecele copilașilor.

Așa se face că dorința de a promova tinerii a fost întotdeauna mai mare decât un calcularea riscurilor afacerii sale. Un timp a ignorat faptul că centrul său de sport nu este atât de profitabil pe cât și-ar fi dorit. Zice că muncește foarte mult, că deja e obișnuint să nu-și vadă capul de treburi.

***

Pe timp de vară, o duminică obișnuită din viața lui Tudor este legată strâns de plantația de zmeură și comercializarea pomușoarelor. Se trezește la 5.30, își sună muncitorii și-i cheamă la cules zmeură. Până ajung aceștia pe câmp, el pregătește cutiile. Este mereu alături de ei, dar face și pauze – face câte un LIVE pe Facebook, mai culege câteva comenzi. Apoi, duce pomușoarele la rece, în beci și organizează prânzul pentru angajați.

„În timp ce ei iau prânzul, eu fac repede un duș și cântăresc pomușoarele aranjate în lădițe. De obicei, le vând cu lădița de 3-5 kg și pun prețul mai mic decât în oraș. Mănânc ceva frugal pe drum. Ajuns în oraș, duc comenzile pregătite. Mă strădui să fiu cât mai des online, pentru că oamenilor le place zmeura cât mai proaspătă și eu am grijă să nu-i dezamăgesc. Ajung înapoi la Orhei pe la opt seara, îmi spăl hainele și fac ordine. Neapărat răspund la toate mesajele pe Internet și cam pe la miezul nopții mă culc.”

Dacă nu culege zmeură, este ocupat la centrul de sport. Nu prea are timp liber pentru a se gândi la eșecuri. Și nici scuze nu prea are – „Eu trebuie să-mi fac treaba cât mai bine”.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2018.07.26-la-17.23.21
Tudor Morari, antreprenor la 22 ani

Povestea lui Tudor nu este o excepție. Oameni de toate vârstele, care locuiesc în țară și-și văd de treburi, știu ce au de făcut azi și ce vor face și peste o săptămână. Ei tot se plâng de indiferența autorităților locale și centrale, care-i susțin doar cu vorba pe la televiziuni, dar când vine vorba de vreun program de susținere a micului business, se țin morțiș de barierele birocratice.

Tudor își va învăța lecțiile și va căuta să-și construiască afacerea, ignorând obstacolele. Sper doar că nu veni o zi când acest tânăr entuziast va considera că e mai ușor să-ți faci un business într-o societate bine pusă la punct, undeva prin țări străine.

Atunci, Moldova va avea de pierdut un om cu dorință mare de a schimba lucrurile prin exemplul propriu.

Acest reportaj a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile din reportaj aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *