„Așa tânără și cu patru copii?”

O mamă navighează printre incertitudinile zilei de mâine și luptă cu prejudecățile aruncate de societate, pentru a-și crește copiii.

Într-un apartament cu mobilier vechi și uzat, unde tapetele se dezlipesc la colțuri, se aud strigăte vesele de copii. Vântul împinge draperia și scuipă puful de la plopi în sufragerie. O masă din lemn stă lipită de perete. Pe ea sunt aranjate jucăriile celor patru copii din familia Nicov.

Om mare și serios

Cristina, 29 de ani, mamă și soție, pune ceainicul pe aragaz, urmărind cum fiica plimbă pe covor o mașină din plastic. Soțul a ieșit din casă la ora 8:30 dimineața, ca să ajungă la spălătoria auto unde lucrează. În timp ce el este plecat la serviciu, ea are grijă de cei mici: Denis (10 ani), Vladimir (7 ani), Alexandru (5 ani) și Sofia (1,6 ani). Astăzi, nu trebuie să meargă la școală sau grădiniță. Și pentru că nu au poftă de somn, se zbenguie prin casă. Desenele animate sunt singurele care reușesc să-i țină liniștiți, întinși pe pat.  

Cristina toarnă ceaiul în cești, scoate din dulap o farfurie cu biscuiți și se așează la masă. Își sprijină bărbia de palmă și privește în gol. Sunt minutele ei de liniște, pe care le savurează, înainte ca să-i cheme pe cei mici. Liniștea din bucătărie îl face curios pe Denis, cel mai mare dintre copiii familiei Nicov. El are părul castaniu, ochii căprui și o față cu pomeții conturați, moșteniți de la mama. După apariția fraților mai mici, băiatul timid și-a asumat misiunea de „om mare și serios”. Când mama merge să-l ia pe Vladimir și pe Alexandru de la grădiniță, Denis rămâne cu Sofia, pe care „nu trebuie să o pierzi din vedere – acum este aici, iar într-o secundă e deja în altă cameră”. Băiatul este pasionat de construcții, invenții și robotică. Pasiunea lui este alimentată de cursurile pe care le face la un Centru de Creație din Orhei. „După ore vine acasă, mănâncă și se grăbește la lecțiile de la Centru”, zâmbește Cristina, amintindu-și că deja nu mai are rafturi pentru noile creații aduse de Denis.

Parcă de nicăieri, Vladimir, al doilea copil, trântește ușa dormitorului și țâșnește prin bucătărie spre sufragerie. De acolo își ia câteva bilete de loterie pe care le-a găsit lângă terenul de joacă din curtea blocului.  

Când îi vede nerăbdarea, Cristina zâmbește obosită. Din fața ușii din bucătărie îl strigă pe Alexandru, care ronțăie niște arahide, în timp ce Sofia se sprijină de spatele lui. Alexandru deschide gura de parcă ar vrea să spună ceva, după care refuză, dă volumul televizorului mai tare, ca să audă desenul animat și iese din cameră, ținând-o de mână pe Sofia.

„Poate Domnul te pedepsește?”

„Așa tânără și cu patru copii? Nu ai stop? Poate Domnul te pedepsește?” Astea sunt frazele care-i umbresc cel mai mult viața Cristinei Nicov. Ea este mamă a patru copii: trei băieți și o fată. În urmă cu aproape doi ani, femeia își punea zilnic întrebarea cu ce a greșit și de ce copilul ei trebuie să sufere? Sofia s-a născut cu gură de lup și buză de iepure. Aceste malformații congenitale pot fi corectate doar prin intervenții chirurgicale succesive. În Republica Moldova, nici Ministerul Sănătății și nici Agenția Națională pentru Sănătate Publică nu cunosc numărul copiilor care se nasc cu aceste malformații faciale.

Sofia are un an și șase luni. Până acum a suferit două intervenții chirurgicale și mai este nevoie de una. „Acum nu văd diferența la ea față de ceilalți copii ai mei sau alții”, spune Cristina. Cele două cicatrici deasupra buzei de sus sunt de un roz pal. După ce te lași cucerit de zâmbetul ei, parcă nu le mai observi.

Chiar de la naștere, defecțiunile faciale ale copilei au atras privirile oamenilor și unele comentarii răutăcioase. „Mulți se întrebau cum se poate întâmpla așa ca trei copii să fie perfect sănătoși, iar altul nu? Îmi spuneau că probabil am făcut ceva rău în viață și de asta Domnul o pedepsește pe Sofia”, își amintește Cristina și privește spre castanii de lângă geam, pentru a-și ascunde tristețea. A plâns nopți la rând, dar după prima intervenție cu succes, a învățat să treacă peste vorbele care dureau. Prima operație a fost făcută la opt luni. La începutul acestui an, în luna februarie, a avut loc a doua intervenție, iar cea de-a treia va fi cel târziu peste un an.

Părinții Sofiei au suportat critici și pentru că fetiței i-a fost acordat grad de invaliditate, „dar altfel nu ne-am fi permis să achităm aceste operații și asta a fost singura noastră soluție”, argumentează femeia.

Cinci lei pentru o zi

Venitul lunar al familiei Nicov ajunge până la șase mii de lei. O treime din acești bani, care includ salariul soțului, ajutorul social și alocația pentru copil, sunt cheltuiți pentru închirierea apartamentului. Peste o mie de lei sunt păstrați pentru facturi și plățile lunare la grădiniță. Ceea ce rămâne este repartizat pentru procurarea produselor alimentare. „Nu putem vorbi aici de cumpărarea hainelor sau a încălțămintei”, spune Cristina. Totuși, acum este mai bine, recunoaște tânăra. Au fost perioade când nu știa ce are să pună mâine copiilor pe masă. Era anul 2013, când era însărcinată cu al treilea copil și în proces de divorț cu soțul care nu o ajuta cu nimic. „Aveam cinci lei pe zi pe care puteam să-i cheltui. Cumpăram o franzelă și paste „Mivina” din care făceam supă. Hrăneam copiii, iar ceea ce rămânea mâncam eu. Nu stăteam să aștept să-mi cadă din pod. Mai spălam scările vreunui bloc și așa câștigam câțiva bani”, își amintește Cristina. Ea nu se plânge, pentru că alegerea ei a fost să nască și să le poarte de grijă celor mici, spune ea. Relatările îi sunt adesea întrerupte de ciripitul papagalului galben din colivie, urmat de țipătul plin de încântare al Sofiei și chicotelile băieților.

Potrivit Biroului Național de Statistică, pe parcursul anului 2018, numărul beneficiarilor de indemnizații la naștere și pentru creșterea copilului a constituit 82 de mii de beneficiari. Indemnizațiile pentru îngrijirea lunară a copiilor diferă de la 540 de lei până la 1561,5 lei (pentru persoanele asigurate).

În ultimii cinci ani, mărimea minimului de existență pentru copii a crescut cu 16,4%. Astfel, în 2018, pentru creșterea unui copil părinții au nevoie de cel puțin 1801 lei.

Deși în fiecare an este organizat Marșul Familiei, urmat de mese grandioase și fraze înălțătoare transmise de șeful statului și liderii unor partide politice care promit salarii de 11 mii de lei și vorbesc despre necesitatea creșterii demografice în Republica Moldova, totuși, familiile tinere cu copii trebuie să facă față provocărilor de a găsi un loc la grădiniță, de a-și înregistra copilul la școală, de a îi oferi lucrurile de care are nevoie și de a nu pleca din țară. „E greu să găsești un loc la grădiniță, cel puțin aici, în Orhei”, constată Cristina Nicov. Ea spune că i-a luat câteva luni să găsească un loc la grădiniță. „Directoarea îmi spunea că cererile de înscriere a copilului la grădinițe trebuie făcute în prima săptămână după naștere”. Această situație absurdă o amuză pe Cristina, dar, în același timp, o întristează. Ea spune că salariile nu sunt suficiente pentru creșterea copiilor.  

Durerile

„Sunt mai multe lucruri de care ei au nevoie și eu înțeleg că dacă stau aici, atunci nu fac față”, recunoaște Cristina și ochii i se umplu cu lacrimi. Nici revenirea la fostul serviciu de educatoare la grădiniță nu este o soluție. Salariul de 950 de lei nu-i va ajunge nici măcar pentru achitarea facturilor. „Da, și aceștia sunt niște bani, dar este un salariu, care știți, te ia în derâdere. Lucrezi de la 8:00 până la 19:00 și ce primești?”, suspină ea.

https://www.facebook.com/moldova.org/videos/427578367792216/

Fiecare a patra familie cu copii are migranți

Încearcă să nu le arate copiilor cât de greu îi este uneori sau cât de obosită și stoarsă de forțe se simte spre sfârșitul zilei. „Copiilor trebuie să le oferi tot ce e mai bun, în special, dragoste și atenție”, remarcă ea, afișând un surâs. „Vreau ca ei să vadă lucruri frumoase, să aibă studii, să aibă un viitor în viață și să nu fie nevoiți, la 30 de ani, să-și lase copiii acasă și să plece la muncă peste hotare. Nu vreau să-și vadă copiii doar în fotografii și să îmbrățișeze calculatorul de dorul lor”. Femeie se pune pe gânduri, înghițind lacrimile care-i stau ca un nod în gât. O doare această situație, o doare faptul că acasă nu sunt locuri de muncă bine plătite pentru fiecare, o doare că oamenii au prejudecăți, o doare indiferența, lipsurile și cel mai tare o doare gândul că va trebui să plece departe de copii, pentru a avea un salariu decent.

Potrivit Biroului Național de Statistică, în anul 2018, veniturile lunare ale populației au constituit, în medie, pentru o persoană –  2383 de lei. Asta în timp ce cheltuielile medii lunare erau de peste 2400 de lei. Astfel, transferurile bănești din afara țării au fost o sursă importantă pentru cei rămași în Moldova.

Liniștea în apartamentul închiriat de către familia Nicov se așterne abia pe la miezul nopții. Copiii sunt obosiți de zbenguieli și se prăbușesc pe pătucurile lor. Cristina aranjează jucăriile împrăștiate pe masa lipită de peretele din sufragerie, închide ușa balconului, o sărută pe frunte pe Sofia și merge să se culce. Mâine va fi o nouă zi agitată și cu multe întrebări.