Îmi doresc copiii mei să vadă și-atât

Anatolie și Diana stau întinși pe o canapea, gânguresc. Se rostogolesc de pe o parte pe alta. Diana a învățat să meargă de ceva vreme. Anatolie – nu. Nu sunt obișnuiți cu oaspeți în casă, prezența noastră îi agită. Anatolie se zbate uneori ca peștele pe uscat, iar Diana începe să caute intrusul. Totuși, atâta timp cât răsună muzica în camera de cămin, care le este casă de ceva vreme, copiii sunt liniștiți. În mai puțin de jumătate de oră, băiatul ne-a cucerit cu zâmbetul lui sincer, iar fetița – cu blândețea și curiozitatea sa. Acum trei ani, Valentina, mama celor doi copilași, a primit verdictul de la doctori – Anatolie și Diana s-au născut cu paralizie cerebrală și sunt slab-văzători.

***

Valentina l-a cunoscut pe cel care urma să devină tatăl copiilor ei când era în clasa a IX-a. Ea avea 16 ani, iar el – 20. Pentru că relația Valentinei cu părinții era departe de a fi una frumoasă, odată ce a absolvit gimnaziul, tânăra s-a mutat împreună cu iubitul său Anatolie. Până să rămână însărcinată, relația dintre cei doi era una normală, spune Valentina.

Lucrurile s-au schimbat după nașterea băiatului, în februarie 2013. Bebelușul a primit numele tatălui său. Deși era singurul care putea să lucreze, el rămânea acasă – „Eu să mă duc să lucrez, iar tu să umbli la băieți, da?”, spunea el în apărarea sa. Bărbatul accepta doar munci ocazionale de o zi-două, iar de banii câștigați își cumpăra țigări, achita abonamentul pentru internet pe telefon, iar de copii uita. Mai mult, dacă Valentina îndrăznea să insiste ca acesta să-și găsească un loc de muncă stabil, Anatolie devenea agresiv. Atitudinea lui nu s-a schimbat nici după primăvara lui 2014, când s-a născut micuța Diana, nici  când doctorii le-au spus care e diagnosticul celor doi copilași – paralizie cerebrală infantilă (PCI).

[fullscreen]

[/fullscreen]

Această boală, cauzată de  afectarea creierului, se manifestă de obicei la o vârstă fragedă şi se caracterizează prin paralizii, slăbiciunea muşchilor, coordonare dereglat sau mişcări involuntare. Simptomele devin mai pronunțate în funcție de cât de afectat este creierul. În cazul Dianei și a lui Anatolie este afectată și văzul. Potrivit literaturii medicală, „PCI nu se transmite prin ereditate şi nu reprezintă o cauză nemijlocită de deces, însă contribuie la reducerea longevităţii, iar terapie specifică nu există”. Paralizia cerebrală infantilă, de obicei, este cauzată de afectarea sau traumatizarea creierului până la naştere, în timpul naşterii şi imediat după. Totuși, în multe situaţii, cauza reală rămâne necunoscută. Este și situația Valentinei, care nici până astăzi nu a primit o explicație clară de la doctori cu privire la diagnoza copilașilor săi.

Acum doi ani, Valentina s-a angajat ca vânzătoare într-un magazin. Făcâdu-și cumpărăturile acolo, de situația tinerei, a aflat o asistentă socială. „I-am povestit istoria mea, iar ea de fiecare dată când venea mă întreba cum merg lucrurile acasă. Când a aflat că Anatolie a devenit agresiv, a venit la noi, m-a ajutat să-mi adun lucrurile și am plecat. El a rămas fără cuvinte…”, își amintește Valentina.

***

Enlarge

raminmazur-6446-1

Foto: Ramin Mazur

Astăzi, tânăra mamă și cei doi copilași ai ei închiriază o cameră modestă de cămin. Pentru dizabilitatea picilor, Valentina primește ajutor social de 3000 de lei, din care rămâne doar cu jumătate, după ce achită chiria. „Sunt oameni care cred că eu stau acasă, pe capul copiilor, și ar trebui să lucrez. Eu, dacă aș fi avut posibilitatea, o făceam. Când aveam în grija cui să-i las, eu am lucrat. Dar acum nu-i pot lăsa singuri”, explică ea.

Valentina spune că nu mai așteaptă nici un fel de susținere din partea familiei sale. În ultimii ani, cea mai mare susținere a primit-o de la străini. Bunicul din partea tatălui le mai aduce uneori scutece și îngrijește de ei când este rugat de Valentina. Vara aceasta a locuit la Dondușeni, într-o casă ce aparține părinților ei. „Ei mi-au permis să stau acolo doar vara. Nu suntem în relații foarte bune și nici nu mă prea ajută. Ei consideră că au problemele lor. Și sora cu fratele meu se împacă foarte rău cu părinții”, spune tânăra.

Nici conexiunea între frați nu este una foarte caldă – sora o ajută doar când Valentina are nevoie urgent să lase cu cineva copiii, iar fratele lor este deținut pentru furt. „A furat ceva cu prietenii lui și dintre toți, doar el a picat”, spune Valentina.

În pofida tuturor greutăților și neajunsurilor cărora trebuie să le facă față singură, întrebată de ce are nevoie, mama lui Anatolie și a Dianei a spus că-și dorește un singur lucru ca picii ei să crească mari și să poată vedea.

Redacția Moldova.org colectează ajutoare pentru Valentina și copilașii ei. Dacă vrei să le fii aproape, contactează-ne pe mailul [email protected] sau la numărul de telefon +37369108552.

Lucrez în jurnalism din 2012 și am învățat meseria din practică, pe teren. Am preluat Moldova.org în calitate de manageră în 2016 și de atunci am reușit nu doar să creștem echipa, ci și să transformăm radical forma și menirea redacției. Mă mândresc cu o echipă feministă, care ține pasul cu trendurile internaționale, practicând jurnalismul constructiv și de soluții. Depun efort pentru ca Moldova.org să se asocieze și colaboreze cu organizații de la noi și internaționale, care împărtășesc aceleași valori. Asta pentru că noi facem mai mult decât jurnalism, noi construim o comunitate.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.