Irina e frumoasă. O brunetă focoasă de 135 cm, cu trăsături expresive și vii. Te privește atent în timp ce-ți vorbește. Râde cu toată ființa de la întrebările mai puțin modeste și răspunde delicat, chiar și în cazurile când nu dorește să atingă vreo temă mai sensibilă.

Istoria acestui reportaj e mai întortocheată decât celelalte. Între prima discuție cu Irina și interviul propriu-zis a trecut ceva timp. În acest timp am reușit să merg la expoziția ei care a avut loc în incinta Muzeului Zemstvei. Acolo, pe lângă picturile colorate, pline de motive simbolice, am avut ocazia să o văd pe Irina într-o ipostază artistică, care a epatat cumva impresiile anterioare.

135 cm de inspirație

Irina Bardița este o brunetă mignonă, de 135 cm. Uneori când merge pe stradă, oamenii o întreabă de ce este atât de mică. Ea are un răspuns ingenios și plin de umor pentru fiecare dintre ei. În altă ordine de idei, Irina alege să se exprime prin pictură și performance-uri artistice. Aflați mai multe despre istoria ei din acest reportaj:https://reportaje.moldova.org/135-cm-de-inspiratie/

Geplaatst door Moldova.org op Woensdag 12 juni 2019

Irina Bardița este pictoră și centrul picturilor sale sunt motivele ezoterice, a contemplării omului în esența spirituală și emoțiile. Programul lansării expoziției a inclus și un performance*, în care Irina și-a dezgolit metaforic sufletul și atitudinea ei față de frumusețea promovată de societate. Contemplarea acestui performance, în care autoarea se așează pe un scaun în fața imaginii unei femei cu proporții general acceptate drept frumoase, ia apoi o pensulă, o înmoaie în vopsea roșie și se pictează: pe față, mâini, picioare. Într-un sfârșit, artista se ridică de pe scaun, se apropie de imaginea corpului nud cu capul Mona Lisei lui Da Vinci și o rupe în bucăți.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2019.06.12-la-15.56.19
Nu e nevoie de prea multe culori pentru o pânză pictată.

Irina s-a născut în Bender. S-a născut cu artrogripoză, o afecțiune care afectează aproape toate articulațiile membrelor, împreună cu sistemul lor muscular. Încă din fragedă copilărie, Irina a suferit o serie de operații care aveau ca scop îmbunătățirea stării de sănătate și a condiției fizice. Vorbește liniștit despre aceste detalii, adăugând râzând că se ține minte pe la vârsta de 3-4 anișori, când s-a trezit după una din operații și a cerut de la mama ei albumul și creioanele. Era nerăbdătoare să deseneze ceva.

A fost un copil activ și vesel, deși zice că mama ei tot încerca să o protejeze de lume, să nu fie supărată de alți copii. Dar Irina avea părerea ei despre asta:

„Eu aveam nevoie să trec peste greutăți, peste prejudecăți ca să mă înțeleg și să mă pot adapta în societate. N-am simțit nevoia să-mi caut un refugiu!”

Ea declară că a avut o gașcă de prieteni pe tot parcursul anilor de școală și la universitate – oameni care n-au făcut vreodată diferența. Dimpotrivă, a fost întotdeauna un motor de energie și idei năstrușnice.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2019.06.12-la-15.56.52
Procesul de creație este ceva intim pentru Irina, se străduie să picteze de una singură.

Un soi de discriminare a atins-o la un moment dat când își căuta de lucru. A fost invitată la un interviu pentru poziția care-i plăcea și conform CV-ului, corespundea întru totul. Totuși, departamentul de HR a considerat că nu este pregătit să o accepte pe Irina la postul lor.

„Ei au zis: „Bine, dar nu vreți să lucrați la o altă funcție care este cu un grad mai jos?”. Poziția oferită de ei era mult mai joasă. Ea presupunea că eu n-o să intru în contact cu oamenii, că trebuia să fac ceva la negru. Eu am refuzat asta, m-am simțit foarte supărată.”

Câțiva ani în urmă, Irina a trecut printr-o criză de sănătate. Starea ei s-a înrăutățit brusc. A fost nevoie să treacă din nou prin câteva intervenții chirurgicale dificile. I-au fost implantate endoproteze pentru articulațiile de la șolduri. Până atunci, Irina avea o viață extrem de activă: era studentă, avea un job care-i asigura un venit decent, mergea deseori la petreceri. Înrăutățirea sănătății i-a dat viața peste cap. A urmat o perioadă de stări contemplative, în care încerca să găsească un nou scop, un nou sens în viață.

Nu mi-a povestit prea multe despre acea perioadă. Irina spune că a citit multe cărți și articole despre psihologie și dezvoltare personală, a încercat să înțeleagă ce-și dorește de fapt. Și-a dat seama că din toate pasiunile ei, cea mai aproape îi este pictura, cu care cocheta cam din copilărie. Astfel, doi ani în urmă a decis că va picta și va încerca să comunice cu lumea întreagă prin pictură.

Enlarge

Captură-de-ecran-din-2019.06.12-la-15.56.03
Irina ar 135 cm de putere, inspirație și poftă de viață.

Despre situațiile de discriminare vorbește cu mult umor. Se întâmplă să fie oprită pe stradă, să i se întindă bani de la bătrâne, care o privesc cu milă. Irina nu se supără pe ei și nu-i acuză. Vede în atitudinea lor o problemă mai mare decât o manifestare de milă față de un om care se deosebește de ei:

„Ideea e că la noi în societate nu e dezvoltată empatia și înțelegerea, la noi este mila și jelea: „Of săracul!”. Da poate el nu-i sărac? Dar poate el nu-i așa de sărman cum tu pe dânsul îl jelești?!”

Întrebările despre relațiile romantice o fac să zâmbească larg. Zice că se poate îndrăgosti ușor de zâmbetul cuiva sau de o privire. Trăiește această emoție o zi, poate două, dar zice că e mai mult o sursă de inspirație decât o atracție fizică față de acei bărbați. Apoi adaugă cu o înfățișare ghidușă că toți iubiții ei au fost înalți, așa că nu vede în aspectul său o piedică în calea emoțiilor sincere. Totuși, nu se gândește să formeze o familie aici, în Moldova. Își dorește să trăiască într-un mediu multicultural, să se afle între oameni de diferite naționalități și crede că acel mediu ar fi unul propice pentru creație și expresie.

Notă

Performance – gen de artă apărut în Europa și America de Nord în anii ’60 ai sec. 20, derivat din happening,care constă în transpunerea în spațiu și mișcare a unei imagini vizuale create de un artist plastic. Cuprinde numeroase elemente din arta spectacolului, elemente muzicale și se bazează, mai ales în noile sale variante, pe folosirea unor simboluri din viața politică, religioasă, ecologică, științifico-fantastică, tehnică.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *