Unde se duce râul Nistru

best site builder

„Așa, când te uiți, nu pare verde. Dar dacă ești, scuzați, mai păros, când ieși din apă, verdeața se lipește de picior.” Petru arată cu mâinile spre piciorul drept, cu fața încrețită, de parcă acum câteva clipe ieșise din apa caldă a Nistrului. În aceeași secundă, însă, își dă seama că abia e martie, chiar dacă e zăpadă în jur, și că are papuci și pantaloni groși pe picioarele înfundate în glod. Petru Perdivar s-a născut și a trăit toată viața sa în Gura Bâcului, Anenii Noi, aflat pe malul Nistrului, și a urmărit cu proprii ochi cum înnămolește râul și seacă fântânile, cum mor peștii și cum lasă oamenii agricultura.

Prin iulie-august, în Gura Bâcului, se simte ca în Sahara pentru că plouă rar, iar Nistru scade considerabil. „Sunt locuri unde poți trece râul în picioare. Când e prea cald afară și apa este foarte mică, râul înflorește și înverzește. Dacă fluxul apei ar fi mai mare, verdeața s-ar duce la vale, dar așa...”, povestește Petru.

Băștinașii dau vina pentru tot ce se întâmplă rău cu Nistru pe autoritățile ucrainene. Ei consideră că, din cauza barajelor și rezervoarelor care sunt deja pe Nistru, au mari probleme, iar construcția altor hidrocentrale îi va lăsa fără apă. Asta i-ar putea determina, într-un final, să părăsească Gura Bâcului și să-și ia lumea în cap.

***

Infrastructura energetică de pe segmentul ucrainean al Nistrului este compusă din două hidrocentrale la Novodnestrovsk (1983) și Nahoreanî (2000), o Centrală Hidroelectrică de Acumulare prin Pompaj (2009) și un lac tampon de reglare a debitului și temperaturii apei în Nistru. Mai mult, autoritățile ucrainene au anunțat în 2016 construcția a șase hidrocentrale noi până în 2026.

Se negociază între R. Moldova și Ucraina:
Debitul ecologic pentru autoepurarea apei -
250 m3/s
R. Moldova solicită ca debitul să fie cel puțin - 130 m3/s
Ucraina solicită ca debitul să fie -
100 m3/s

La mijlocul lunii martie, circa o sută de persoane au protestat pe ploaie în fața Ambasadei Ucrainei și apoi în fața Guvernului, cerând autorităților sistarea negocierilor construcției hidrocentralelor de pe râul Nistru. Experta Iuliana Cantaragiu de la Centrul Național de Mediu declară că semnarea în grabă a acordului de funcționare a nodului hidroenergetic de la Novodnestrovsk va lăsa două treimi din populație fără apă potabilă.

„Conform calculelor, debitul râului Nistru, în porțiunea de intrare în R. Moldova, ar trebui să fie 250 de metri cubi pe secundă, minimul ecologic pentru a menține biodiversitatea fluviului și capacitatea lui de autoepurare. Pe parcursul ultimilor ani până în 2016, debitele erau de trei ori mai scăzute. Din 2016, când a fost seceta hidrologică, erau semne că nivelul de apă scade sub priza de pompare de la Chișinău. Atunci, pentru ca orașul să nu rămână fără apă, Agenția „Apele Moldovei” a solicitat Ucrainei un volum mai mare”, povestește specialista.

„Dacă scade nivelul apei în Nistru, scade și nivelul de apă din toți afluenții lui cum sunt lacurile, fântânile, izvoarele. Suntem direct afectați pentru că fluviul este sursa noastră primordială de apă, este sursa noastră de viață.”

Iuliana Cantargiu

Expertă la Centrul Național de Mediu

***

„Nu e apă dată de la Dumnezeu”

„M-am născut chiar în spitalul din Gura Bâcului”, povestește entuziasmat Petru Perdivar, despre legătura dintre dânsul și sat. Trecut demult de vârsta tinereții, bărbatul își amintește cu drag despre clipele frumoase petrecute pe malul râului Nistru. Își mai amintește cum în copilărie prindea racii cu mâinile goale, lucru pe care astăzi nu-l mai poate face nu din cauza vârstei sau a sănătății, ci pentru că sunt foarte puțini raci.

„Este pește în Nistru. Să spui că nu este, ar fi o minciună. Dar am observat că unele specii au rămas în puține exemplare. Chișcarul, păstruga și alte specii sunt pe cale de dispariție”, povestește bărbatul. Potrivit acestuia, fauna râului până la Dubăsari se deosebește de cea din zonă. „Apa asta a noastră nu e naturală, e prelucrată prin centrifugele celea, prin generatoarele celea de la Dubăsari, nu e dată de la Dumnezeu”, explică Petru Perdivar, fiind sigur că asta e una dintre cauzele înverzirii apei, în special vara.

„Tot ce se petrece în sat este legat de râul Nistru. Este destul să ieși în centrul satului că de-acum știi dacă Nistru e ridicat sau este în jos, dacă este tulbure sau limpede. Acesta este primul lucru despre care vorbim între noi: ce face Nistru? La noi el este pe primul plan. Dar dacă nu o să fie Nistru, nu o să fie nimic. Nu-i apă, nu-i viață.”

Petru Perdivar

Locuitor al satului Gura Bâcului, Anenii Noi

De ce să distrugi Nistrul?

Petru este informat. Când a auzit despre intenția autorităților ucrainene de a mai construi alte hidrocentrale pe Nistru a zis că e o nebunie. „Există mai multe metode de a produce energie electrică, de ce să fărâmi Nistrul? Și așa fântânile din sat seacă”. Cândva, puțurile de lângă râu erau pline, dar între timp s-au golit odată cu scăderea apei din Nistru. Totuși, în acest an, pescarul Petru pare a fi mai optimist – „în această primăvară, parcă-parcă e mai multă apă”.

În general, oamenii din Gura Bâcului se simt norocoși și fericiți pentru că s-au născut lângă fluviu. Datorită Nistrului, ei reușesc să crească legume în cantități mari și să asigure piețele din Anenii Noi și câteva din Chișinău cu roșii, ardei, castraveți și altele. Sunt atât de ocupați cu agricultura încât străinii care vin să pescuiască se miră de ce băștinașii nu stau zi și noapte cu undița în mână. „Venim și la pește, dar noi suntem ocupați cu agricultura”, a declarat Petru Perdivar, mândru de consătenii lui.

„Dacă nu o să avem apă, o să lăsăm agricultura”

În sat sunt mai mult de 120 de gospodării care au sere. Mai mult, acesta trăiește și înflorește pentru că toate câmpurile sunt irigate, este convinsă primara Lilia Brehova. „Avem asociația care irigă terenurile, avem o întreprindere piscicolă și toată activitatea economică este strâns legată de apa Nistrului”, povestește funcționara, accentuând faptul că apa râului scade în fiecare an. „Va fi trist dacă Nistru va fugi în altă parte din cauza comportamentului neprietenos din partea Ucrainei. Dacă nu va fi apă, nu va fi udătură, nu va fi de lucru și nu va fi satul. Dar la noi și așa satele dispar.”

„Dacă nu va fi apă, nu va fi de lucru și nu va fi satul. Dar la noi și așa satele dispar.”

Lilia Brehova

Primara satului Gura Bâcului, Anenii Noi

Cuvintele primarei sunt confirmate de către fermierul Ghenadie Perdivar care crește legume pe câmp încă din anul 1992. De șapte ani, are câteva sere în grădină. În ultimii trei ani, a avut o recoltă foarte bună de ardei – mai mult de o sută de tone pe an. Din păcate, fermierul nu a reușit să vândă toată roada și jumătate din ea a rămas pe câmp sau a aruncat-o.

Îngrijorat de problema comercializării legumelor, Ghenadie mai are o frică. După ce fântâna cea veche a secat, și-a săpat alta cu o adâncime de 45 de metri. Se teme că ultima fântână arteziană, chiar dacă e adâncă, va avea aceeași soartă.

„Dacă nu o să avem apă, o să las agricultura. Vă spun sincer: și capul îmi fierbe cum să fac să plecăm peste hotare. Iată avem cu soția 14 ani de când zi și noapte lucrăm în agricultură. Suntem ca peștele pe uscat, pentru că avem fel de fel de piedici.”

Ghenadie Perdivar

Agricultor

S.A. „Piscicola Gura Bâcului” poate suferi în proporții deosebit de mari

Pe partea dreaptă a drumului ce duce spre sat este Lacul Sălaș, al treilea după mărime din Moldova. La aproape 3,5 km de Nistru, proprietarii acestuia pompează din râu în lac aproximativ 600 de mii de metri cubi de apă, anual. Asta se face pentru pește. Lacul Sălaș și alte câteva bazine mici, pe o suprafață totală de 367 de hectare formează S.A. „Piscicola Gura Bâcului” în care se cresc și se comercializează cosaș, crap, sânger, novac, caras, șalău.

După ce a încercat să ajungă cu mașina aproape de lac, directorul întreprinderii, Oleg Andronic, s-a oprit în mijlocul drumului noroios. Nu a mai contat că-și pătează papucii italieni, bărbatul ne-a condus la terasa de pe mal. Unicii care au refuzat să se bage în glod au fost câțiva câini care păzeau iazurile și lătrau ca nebunii, semn că au pătruns străini pe teritoriul lor.

Potrivit directorului, procesul tehnologic al întreprinderii depinde în mare parte de nivelul apei râului Nistru și de stația de pompare, astfel încât bazinul principal utilizează 80 de procente de apă din râu. În cazul scăderii fluxului, activitatea piscicolei poate fi sistată și zeci de tone de pește vor avea de suferit.

„Dacă nu va fi apă, noi nu vom putea crește peștele. Viața întreprinderii va fi afectată în proporții deosebit de mari. Suntem puțin îngrijorați și sperăm că totul va fi bine într-un final.”

Oleg Andronic

Directorul „Piscicola Gura Bâcului” S.A.

Pierderi de milioane de lei

În jur de 90 de fermieri din satul Gura Bâcului pierd milioane de lei din cauza debitului micșorat al râului Nistru. Constatarea o face Anatolie Cerlenco, directorul executiv al Asociației Utilizatorilor de Apă „Dajida Prim”. Chiar dacă barajele și rezervoarele existente pe Nistru creează foarte mari probleme lui și gospodarilor din asociație, Cerlenco explică clar și dă asigurări, în mod indirect, că ar putea face față la orice năpastă.

Conform spuselor bărbatului, în primul rând, asociația nu poate livra vara apă pe câmp în cantitatea și calitatea necesară. Agregatele pe care le au în dotare funcționează cu suprasarcină, iar ele nu sunt prevăzute să pompeze apa de la un nivel scăzut al Nistrului. Pompele se uzează foarte repede și asta duce la cheltuieli adiționale. Doar reparația unui motor electric costă 30-40 de mii de lei, iar el se strică de două ori pe an sau mai des.

„Asociației Utilizatorilor de Apă „Dajida Prim” întrunește 87 de utilizatori care irigă între 500-600 hectare în apropierea satului Gura Bâcului. În 2017 au livrat 450 de mii de metri cubi de apă pe câmp și în 2016 au udat cu 840 de mii de metri cubi de apă”.

Anatolie Cerlenco

Directorul Asociației Utilizatorilor de Apă „Dajida Prim”

În afară de impactul economic, mai există probleme de ordin social pentru locuitori, povestește directorul asociației care irigă câmpurile din Gura Bâcului. „Noi înainte am avut câteva locuri de agrement unde venea tot satul să se odihnească, veneau chiar și din Chișinău. În ultimul timp, din cauza scăderii apei, locurile degradează. Apă nu-i, se înnămolește pe alocuri, apar fel de fel de tufe, de buruieni”, a declarat Anatolie Cerlenco. Astea îi amintesc de catastrofa din 1983, când o fabrică de pesticide din Ucraina a vărsat chimicale în râu. A fost nevoie de tocmai 15 ani, ca să reapară racii...

Nistru este principala sursă de apă potabilă a Republicii Moldova

Acoperă necesitățile a 70% din populația țării și 99% - mun. Chișinău

Bazinul râului Nistru acoperă 2/3 din teritoriul țării

Lungimea totală – 1362 km,

În limitele Republicii Moldova – 657 km cu suprafața de 19 000 km2

Sursa hartei: Apelemoldovei.gov.md

Aproape 90 de fermieri împreună cu Ghenadie Perdivar, directorul asociației care irigă câmpurile, pescarul Petru, primara și un sat întreg deja suferă din urma acțiunilor autorităților ucrainene. Gura Bâcului nu este de departe singura localitate. Există sute de sate în aceeași situație, inclusiv Capitala.

Autoare: Georgeta Carasiucenco

Foto/video: Ramin Mazur