Astăzi se împlinesc opt ani de la protestele din 7 aprilie. În fiecare primăvară, ca o rană deschisă, evenimentele de atunci ne amintesc cât de mulți cetățeni și-au dorit ca Republica Moldova să o ia spre Vest și câte dezamăgiri au încăput în anii ce au urmat. La opt ani distanță, noi, redacția Moldova.org, ne-am întrebat: dacă tragem o linie, ce am învățat din 7 aprilie? Cu ce am rămas? Cu o doză de convingere că nimic nu se va schimba, ne-au zis unii. „Ne-am dezamăgit în clasa politică. Până astăzi, niciun polițist nu a fost pedepsit”, au spus cu durere alții. La aceeași întrebare au răspuns și câțiva oameni de cultură din Republica Moldova.

Să începem prin a ne aminti cele mai importante momente ce au urmat după protestele din 6-7 aprilie 2009:

Arcadie Suceveanu, poet și eseist

„Vedeți că anumite lucruri se repetă în societate. Nu știu cum se întâmplă să mergem din rău în mai rău. Și răul social se accentuează. Iată că alegerile din toamnă ne-au demonstrat acest lucru. Ceea ce se petrece în Parlament și în viața noastră ne demonstrează că moldovenii nu știu până la capăt să învețe lecțiile istoriei, să extragă învățăminte. Parcă e un fatum, un blestem. Trebuie să se adune o energie, să clocotească, să izbucnească într-un mod necontrolat, așa cum s-a întâmplat și atunci. A fost o revoltă atunci, o explozie. Poate că a fost o ceva planificat – manipulări pe care nu le cunoaștem, din umbră, dar a fost o vrere, a fost o voință. A fost o revoltă, care atunci a avut un efect în societate, dar partidele care au venit ulterior la putere s-au compromis. Ne-au compromis imaginea și idealurile de integrare europeană. Nu am învățat noi lecțiile lui 7 aprilie.

Astăzi, tinerii sunt mai puțin activi decât au fost atunci. S-a văzut și la ultimele alegeri. Tinerii nu mai au dorința ceea de a ieși și de a-și spune cuvântul. Iar forța tinerilor e una foarte importantă. Noi, intelectualii, o mână de oameni, vrem schimbări, dar masa, masa care l-a votat pe Dodon și socialismul, vrea Uniunea Sovietică, iar Uniunea Sovietică nu are cum să mai fie.” 

Coridorul format de protestatari pentru ca forțele de ordine să se retragă din clădirea Parlamentului. sursa: elldor.ifo

Nicoleta Esinencu, dramaturg

„Din păcate, cred că nu am însușit mare lucru. Poate din motiv că nu am învățat nici din istoria noastră recentă sau mai îndepărtată. Preferăm să ne victimizăm, să luăm părțile frumoase din istorie și să nu analizăm ceea ce se întâmplă sau să nu ne asumăm istoria așa cum este ea.

Până la urmă, nu cred că știe cineva din noi ce s-a întâmplat exact pe 7 aprilie. Accesul la informație este atât de limitat, încât ceea ce vedem astăzi este o consecință a ceea ce a fost 7 aprilie, o veșnică manipulare și propagandă. Trăim într-o epocă a post-adevărului.

Atât timp cât nu știm ce a stat la baza protestelor, mi-e greu să zic ce ar fi trebuit să învățăm. Ar trebui să știm să protestăm. Sunt o sumedenie de lucruri care trec pe lângă noi și ne lasă indiferenți. Lumea nu a reacționat la furtul miliardului, nu reacționează la faptul că 40 la sută din teritoriul Republicii Moldova este dat unei firme americane pentru explorare sau la ceea că va fi construită hidrocentrala care va lăsa țara fără apă. Noi nu știm să protestăm, chiar dacă este dreptul nostru!”

Sursa: publika.md

Igor Buzurniuc, chitarist, coordonator al proiectului POT Music

„În opinia mea, noi, societatea, nu am învăţat lecţia din 7 aprilie şi asta o zic cu certitudine! Până în prezent nu cred ştim cum protestăm în mod civilizat şi nici nu prea obişnuim  protestăm. În pofida tuturor problemelor din țarăatât pe plan politic, cât şi social, noi încă mai stăm bine-merci acasă şi navigăm pe internet, privim televizorul, ambele pline de noutăți false sau care sustrag societatea de la problemele reale.

Curajul ne lipseşte în mod evident şi, probabil, dezbinarea societăţii le este pe placul celor care ne conduc. Tot ei toarnă gaz pe foc pentru a păstra această dezbinare activăDacă vorbim despre cultură, pot afirma cu încredere  tinerii de astăzi nu sunt obişnuiţi zică lucrurile pe faţă în lucrările lor şi tare rar putem vedea sau auzi o tentă de protest într-o piesă de teatru sau una muzicalăArtiştii care o fac sunt foarte puţini şi deobicei sunt neobservaţi de către autorităţi sau societate.

Aici menţiona, ca exemplu, Teatrul Spălătorie, care au nişte spectacole de toată lauda şi sunt unii dintre puţinii care tratează teme sociale cu o abordare profesionistă. Mai sunt şi alţi regizori de teatru, precum este Mihai Fusu, un regizor care ştie protesteze prin artă şi asta trebuie încurajat atât de către noi, cât şi de către autorităţi. Noi, în cadrul Proiectului POT Music, încercăm abordăm teme sociale cu tinerii muzicieni şi -i implicăm în diverse proiecte, unde ei sunt încurajaţi scrie muzică şi textul într-o formă mai mult sau mai puţin de protest.

O societate sănătoasă, cultă se educă acasă, în şcoli, licee, universităţi. Aici, din păcate, acest lucru este neglijat.”

Sursa: odip.md

Victoria Mahu, cântăreață

„Evenimentele tragice din 7 aprilie ne-au marcat profund pe toţi. Revolta tinerilor, pornită iniţial din aspiraţii pure pentru a avea justiţie, alegeri nefraudate, de a avea o viaţă decentă la ei în ţară, a fost, până la urmă, instrumentată în favoarea altor interese. Decepţia profundă şi pierderea speranţei s-au soldat cu plecarea continuă a unei mari părţi populaţiei în alte ţări. Nimeni nu a răspuns pentru crimele comise. A fost detronat partidul comunist, pentru a fi instaurat un model de guvernare oligarhic mult mai accentuat, care este ca un cancer pentru Moldova. Ultimele alegeri prezidenţiale dovedesc faptul oamenii de la noi, din păcate, nu au învăţat nimic în urma evenimentelor.”

Material de Victoria Colesnic și Ana Gherciu

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *