Chișinău, Moldova – Doi ani în urmă, într-o zi ploioasă de octombrie, Oleg Bumbac (29) a aterizat pentru prima dată pe aeroportul Luton, în sud-estul Marii Britanii. Într-un costum albastru-închis, bărbatul a coborât pas cu pas scările aeronavei. În timp ce vântul umed i se furișa sub palton, Oleg a realizat că a lăsat Moldova în urmă.

„Eram confuz. Simțeam un sentiment de vină și entuziasm. Am făcut-o și pe asta, îmi spuneam”, își amintește Oleg. După șase ani de facultate și patru ani lucrați ca medic de urgență, Oleg nu a mai rezistat să trăiască pe un salariu de 134 EUR. Și a plecat.

Oleg este doar unul dintre cei 550.000 de moldoveni plecați peste hotare. Conform Centrului de analiză și investigații Civis, o treime din populația aptă de muncă se află momentan în afara Moldovei, iar fiecare al cincilea din cei emigrați este un specialist calificat, cum ar fi profesor, medic, economist sau inginer. Potrivit BBC, patru oameni părăsesc țara în fiecare oră, transformând Moldova în statul cu cea mai mare rată de scădere a populației din lume.

În clipa de față, Moldova se află la răscruce de drumuri. Pe 13 noiembrie, după aproape două decenii, cetățenii își vor alege președintele prin vot direct. Maia Sandu sau Igor Dodon va deveni șef de stat, iar Moldova va începe lupta cu flagelul corupției sau va stagna în continuare. Oleg, la fel ca în primul tur, va vota la Londra. „Dintre cele două secții de votare deschise aici, în primul tur, una nu a putut face față numărului mare de alegători. Mă tem că nu ne vor ajunge buletine nici în turul doi, însă sunt mișcat de felul în care se mobilizează diaspora”, spune bărbatul.

oleg-bumbac
Oleg Bumbac (29, doctor) este unul dintre cei 550.000 de moldoveni plecați peste hotare. Foto: Victoria Colesnic

Oleg s-a născut în Hâjdieni, un sat mic din nordul Moldovei, înconjurat de vii și livezi. A absolvit liceul din Glodeni, unde își petrecea timpul liber editând un ziar școlăresc. Odată ajuns la majorat, Oleg a decis că va deveni medic și a obținut unul dintre puținele locuri la buget.

După șase ani de studii, Oleg s-a angajat ca felcer la Spitalul Municipal de Urgență. „Nu m-am așteptat să fie ușor și nici nu a fost. Nu-mi amintesc zile când trusa medicală era completă. Cele mai importante medicamente le aveam, însă pe toate – niciodată”, spune Oleg. În 2013, salariul lui Oleg constituia 100 de EUR pentru zece ture a câte 24 de ore, pe când valoarea minimului de existență pentru acea perioadă era de 98 EUR. Pentru a supraviețui, Oleg obișnuia să accepte mai multe ture. „Stăteam în cea mai ieftină chirie, și totuși, pentru a mi-o putea permite, trebuia să iau 15-18 ture în fiecare lună. Uneori, rămâneam pentru 48 de ore în șir, deoarece nu erau suficienți doctori”. Potivit medicului, fiecare echipă de urgență ce răspunde unei chemări trebuie să fie alcătuită dintr-un medic și două-trei asistente. Nici aceste echipe nu erau complete. „Asta însemna că eram nevoit să răspund la o chemare, uneori, complet singur. Simțeam presiunea grijilor și responsabilitatea de a nu face greșeli”, își amintește Oleg. Chiar și angajat ca medic urgentist la Centrul Mamei și al Copilului, Oleg avea un salariu de 130 EUR.

Ideea de a pleca din Moldova îl urmărea. „Mulți colegi de-ai mei plecaseră deja, iar eu obosisem să trăiesc la limita existenței. Nu puteam să-mi cumpăr haine sau cărți, nu-mi permiteam să călătoresc. Ce s-ar fi întâmplat dacă mă îmbolnăveam sau voiam să-mi întemeiez o familie?”, povestește Oleg. La facultate, tânărul a reușit să se descurce doar datorită mamei sale, care a părăsit Moldova și s-a angajat în Grecia, pentru a-și ajuta familia. De 15 ani, mama lui Oleg predă limba rusă și coace produse de patiserie departe de casă. „Ea a fost ajutorul meu, fără ea, nu aș fi reușit”, spune Oleg.

În căutarea viitorului

Vreme de jumătate de an, tânărul a colectat scrisori de recomandare și a trecut prin numeroase interviuri de angajare. Când a aflat că a obținut un loc de muncă la un spital privat din Marea Britanie, Oleg a simțit cum i se surpă pământul de sub picioare. „Eram foarte confuz. Am părăsit locul de la CMC cu un sentiment de vină, deoarece îmi părăseam colegii, medici extraordinari. Ei nu sunt vinovați că sistemul medical din Moldova este o ruină. Dar eram atât de entuziasmat! Am reușit!”, își amintește Oleg.

Doi ani în urmă, pe 16 octombrie, Oleg pășea pentru prima dată pragul unui spital privat din Anglia. „Eram foarte stresat. Trebuia să demonstrez că sunt un bun medic, dacă îmi doream să rămân. Mi-am luat și o valiză mică, fiindcă nu știam cu ce o să termine această aventură!”.

Astăzi, Oleg trăiește la Londra și este medic de gardă. În fiecare zi, supraveghează starea a peste 60 de pacienți, răspunde la urgențe și stabilește tratamente. Cu pacienții, vorbește cu multă căldură despre Moldova. „Am și această descriere pregătită: Moldova este o țară mică, între România și Ucraina. Are cele mai mari galerii subterane și cele mai selecte vinuri din Europa de Est”, spune medicul de parcă ar vorbi cu o invizibilă cameră video. Pe masa de serviciu, ține un mic clopoțel de argilă, pe care scrie cu galben Moldova. „Are o frunză de vie în loc de codiță și un sunet ceramic. Așa, nu uit niciodată unde trebuie să mă întorc”, spune Oleg zâmbind.

Dacă nu acum, când?

Pe 7 aprilie, când mii se protestanți au ieșit în stradă, cerând demisia guvernării comuniste, Oleg a protestat pașnic în centrul capitalei. „Nu sunt un rebel, nu am fost să arunc pietre, dar eram de partea celor care au făcut-o. Din păcate, schimbarea pe care am adus-o (n.red. partidele pro-europene) nu ne-a adeverit așteptările pentru un viitor european. La aceste alegeri prezidențiale, mai avem o șansă să o luăm de la capăt. Din dezbaterile televizate, m-am convins că Igor Dodon este o persoană intolerantă și chiar rasistă. Maia Sandu este singurul candidat integru, care vine cu un plan coerent de luptă cu corupția. Trebuie să câștigăm această bătălie, de altfel, nu văd perspective în Moldova în viitorul apropiat”, spune medicul.

Conform unui sondaj realizat de Magenta Consulting în martie 2016, 83% dintre cetățeni sunt convinși că țara se mișcă într-o direcție greșită, iar peste jumătate din populația Moldovei spune că trăiește mai rău decât anul trecut. Vitalie Varzari, consultant local al Organizației Mondiale pentru Migrație crede că „lipsa încrederii în instituțiile statului, dezamăgirea în societate sunt motivele ce favorizează migrația”.

De cealaltă parte, Ruslan Sințov, sociolog și director al Centrului de investigații Civis este convins că efectele migrației abia urmează. „Dacă situația din țară nu se îmbunătățește, oamenii vor continua să plece. Potrivit sondajelor noastre, peste 100.000 de cetățeni intenționează să plece din Moldova în următoarele 12 luni, iar numărul celor care și-au luat cu ei toți membrii de familie s-a dublat în ultimii doi ani”, afirmă Sințov.

migration_roPotrivit expertului, oamenii nu mai au intenția să se întoarcă în țară, acesta fiind cel mai îngrijorător fenomen. „Dacă în 2012, cei plecați făceau economii pentru a-și cumpăra o casă în Moldova, astăzi, numărul celor care vor să investească în imobile a scăzut dramatic. În 2013, interesul de a investi in Moldova era destul de mare, în jur de 40%, dar în 2015, intenția a scăzut cu o treime”, declară directorul Civis.

Oleg își vede plecarea ca pe o formă de protest împotriva realităților din Moldova. „Ce altceva ar putea face medicii? Dacă demisionează, mor de foame. Dacă își schimbă profesia, își pierd vocația. Singura soluție este să părăsești Moldova. Este unica modalitate de a atrage atenția guvernării. Ieșirile în stradă nu mai aduc rezultate. Oamenii au stat un an în Piața Marii Adunări Naționale și nimic nu s-a schimbat”, spune descurajat bărbatul.

După toate cele îndurate, Oleg vrea să se întoarcă în Moldova cândva. „Voi sta în Marea Britanie încă vreo zece ani, dar după asta, aș vrea să implementez cele învățate acasă. Încă mă simt îndatorat față de sistemul nostru medical, care m-a format ca specialist”. Deși vrea să se reîntoarcă,  nu știe cum o va face. După o scurtă pauză, Oleg își încheie gândul: „Va trebui să fac economii ca să nu fiu nevoit să trăiesc pe salariul din Moldova. Știi, am realizat ceva: să trăiești în Moldova a devenit un lux”.

Lasă un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *